Alter-Native, bune şi rele

Cea de-a 11-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film deScurt Metraj “Alter – native”, de la Târgu Mureş, şi-a creat deja un public fidel, suficient de educat într-ale cinematografiei, pentru a vedea în scurt metraj nu doar un simplu exerciţiu filmic, ci un gen de sine stătător, care reuşeşte să impresioneze, să emoţioneze, în cele din urmă, prin mijloace specifice.

Ţări precum România, Ungaria, Germania,  Italia au avut o prezenţă activă în Festival, specificul cinematografic al acestora fiind cunoscut publicului român din ediţii precedente ale “Alter – Nativului”. În acelaşi timp, iubitorii de filmau putut vedea şi producţii venind din ţări care nu au mai participat niciodată la Festivalul de la Târgu Mureş.
Desfăşurat în perioada 5 – 9 noiembrie, “Alter – native”-ul de anul acesta,”pus la cale” de data aceasta de MADISZ, păstrează linia generală a ediţiilor precedente, oferind publicului un adevărat maraton cinematografic, atât prin cele 57 de scurt metraje intrate în competiţie, selecţionate din celepeste 400, cât şi prin filmele de lung metraj, prezentate hors concours. Dar cea de-a 11-a ediţie vine şi cu câteva elemente de noutate, menite să aducă un suflu de prospeţime acestei manifestări, devenită deja tradiţională. Dintre acestea, poate cel mai important este faptul că, de acum înainte, Festivalul va avea, la fiecare ediţie, un oaspete de onoare, o ţară a cărei filmografie se va bucura de un spaţiu generos şi de o atenţie sporită din partea organizatorilor, dar şi a cinefililor. În general, ţările invitate vor fi cele din fostul bloc socialist. În virtutea acestei idei, anul acesta, invitata de onoare a fost Polonia, prezentă atât în cadrul competiţiei, cât şi în secţiunea off a festivalului. Nu doar cu producţii cinematografice, ci şi cu o expoziţie de afişe, absolut inedite, puse la dispoziţia organizatorilor de către Institutul Polonez Bucureşti. Expoziţia, a cărui vernisaj a avut loc joi, 6 noiembrie, ilustrează prezenţele culturale româneşti în societatea poloneză, căci afişele prezintă filmele româneşti care au rulat în Polonia între a doua jumătate a anilor ’60 şi începutul anilor ’80. Şi cum Polonia a fost în centrul atenţiei Alter – nativilor, lansarea volumului “Drama poloneză contemporană”, urmată de o dezbatere pe această temă, la care au participat criticul de teatru şi jurnalistul Roman Pawlowski, precum şi Bocsardi Laszlo, directorul artistic al Teatrului din Sfântu Gheorghe, a completat imaginea Poloniei din cadrul festivalului.

Local de festival

Un alt element de noutate la “Alter – native” a fost deschiderea unui local al Festivalului, în Bastionul Cetăţii, pentru acei împătimiţi ai filmului, pentru care câteva ore bune de vizionare nu au fost de-ajuns, şi au dorit să-şi prelungească seara cu discuţii tot din sfera filmului. O secvenţă inedită aFestivalului a constitut-o şi o producţie pentru adulţi, un film cu tentă erotică, dar de un nivel artistic ridicat. Tot din categoria elementelor de noutate, au făcut parte şi scurt metrajele de animaţie, special programate pentru cei mai tineri cinefili. Dar nu numai pentru ei.
Demersul “Alter-native”, acela de a da naştere unei sărbători a filmului, a fost susţinut şi o serie întreagă de filme de lung metraj, care au rulat în afara concursului. Astfel, în cadrul Festivalului de la Târgu Mureş a avut loc avanpremiera naţională a filmului lui Călin Netzer, ” Maria”, povestea unei femei care a ajuns atât de vulnerabilă social, economic, sufleteşte, încât este dispusă la cele mai grave compromisuri pentru a-şi salva copilul. Din păcate, printre cele opt lung metraje, unul dintre ele fiind “Pădurea”, film unguresc nominalizat la Oscar, s-au numărat şi producţii extrem de slabe (n-am înţeles ce căuta la Festival “geniala” producţie a lui Adrian Popovici, “Vlad Nemuritorul”!), dar care nu au fost totuşi în număr atât de mare încât să dăuneze imaginii generale a evenimetului.
Diana SĂCĂREA

Zilele trecute s-a desfăşurat la Târgu Mureş Festivalul de Teatru Imagine. Manifestarea ar fi trebuit în mod firesc să stârnească reacţii cel puţin pozitive, având în vedere că a avut loc într-o urbe teribil de liniştită la capitolul evenimente culturale de anvergură. Din păcate, nu putem trăi din amintirea unor vremuri în care Târgu Mureşul înseamnă ceva pe harta manifestărilor artistice, când, de pildă Întâlnirile Şcolilor de Teatru strârneau ecouri ce depăşeau graniţele oraşului, când Teatrul Naţional avea în repertoriu spectacole pentru care era invidiat de toate instituţiile de gen din ţară, spectacole care au impus noi standarde la nivel naţional în ceea ce priveşte maniera de a face teatru.
Sigur că iniţiativa directorului Naţionalului târgumureşean, acea de a organiza Festivalul de Teatru Imagine de la Târgu Mureş ar fi de apreciat dacă nu am cunoaşte câte ceva din culisele manifestării, care, din păcate, nu s-a bucurat de prea mare atenţie nici din partea publicului, nici din cea a criticii de specialitate sau a oamenilor de teatru din România. Şi vom vedea imediat de ce. În primul rând, Festivalul de Teatru Imagine de la Târgu Mureş este o încercare de readucere la viaţă a unei idei care a murit cu câţiva ani în urmă, pe vremea când Cristian Ioan, directorul festivalului, era la cârma Teatrului Nord din Satu Mare. În al doilea rând, acest festival nu este o dorinţă a conducătorului instituţiei şi a celor două trupe de actori şi regizori de a ieşi în faţă sau de a oferi publicului bucurii artistice, ci este, mai presus de toate, “un ambiţ” exclusiv personal al lui Cristian Ioan. Nu suntem cu toţii chiar atât de naivi încât să credem că Festivalul târgumureşean a fost organizat taman în perioada în care la Bucureşti se desfăşura Festivalul Naţional de Teatru ” Ion Luca Caragiale”, cea mai prestigioasă manifestare teatrală de peste an din România, eveniment care atrage toată atenţia publicului şi a profesioniştilor în domeniu şi care, deci, adună acolo toată suflarea teatrală din ţară. Nici un critic, nici un regizor mai de soi nu sacrifică Festivalul Naţional de Teatru pentru cel “Internaţional” de la Târgu Mureş. Iar ghilimelele, dacă vă uitaţi pe afişul manifestării, sunt cele de rigoare, căci singurul teatru din străinătate este compania franceză “Influence”. N-aş îndrăzni să numesc Teatrul “Eugene Ionesco” din Chişinău, Republica Moldova, un teatru care vine din străinătate. Revenind însă la perioada de desfăşurare a Festivalului Teatru Imagine, aceasta a fost, în mod evident, intenţionat aleasă, pentru a se suprapune cu cea a Festivalului Caragiale. Motivele survin dintr-o serie întreagă de frustrări personale şi profesionale ale directorului Naţionalului, dintr-o dorinţă obscură de a sfida Bucureştiul. Care nu a “catadicsit” să invite şi instituţia târgumureşeană la cea mai importantă manifestare teatrală din România. Însă, dacă ne permitem luxul sincerităţii, juriul festivalului Caragiale n-a prea avut din ce s-aleagă. Din păcate, spiritul vindicativ al acestui directoraş, care a reuşit performanţa de a transforma o instituţie de prestigiu într-un amărât teatru de provincie, care crede că Teatrul Naţional este propria lui moşie, face de câtăva vreme încoace deservicii majore instituţiei teatrale târgumureşene, care n-a mai fost invitată la Festivalul Caragiale de vreo doi ani, care pierde cei mai buni profesionişti (numai în ultima vreme au plecat patru actori buni), care demult n-a mai avut în repertoriu nici un spectacol răsunător.