Elevii din Șardul Nirajului, fără microbuz

Politica școlilor din România este generalizată doar la stadiul promisiunilor în ceea ce privește îmbunătățirea calității condițiilor în care se pregătesc copiii. Școala generală din Șardul Nirajului așteaptă de mai mult de 17 ani punerea în practică a programului de reabilitare.

Asta s-a putut depista la școala generală din Șardul Nirajului, unde intrarea așa-zisei urbe te lovește de o realitate cruntă. Toaletele aproape ca pe timpul lui Burebista, materialele didactice pentru cadrele didactice au rămas doar promisiuni. Mai mult, copiii care locuiesc la patru kilometri distanță de Șardul Nirajului sunt nevoiți să-i parcurgă pe jos, în timp ce Primăria din Miercurea Nirajului se plimbă bine mersi în mașini luxoase. Cât privește dreptul copiilor la asistență medicală, e cale lungă. Pentru o pastilă de paracetamol sau alte interveneții medicale, copiii sunt nevoiți să parcurgă kilometric până la Miercurea Nirajului “nu au ce face, trebuie să meargă. Doar acolo pot găsi medicamente sau un doctor de familie”, a precizat una dintre profesoare.

Intrând în clădirea școlii, coordonatorul, Ioan Moga, ne-a invitat să vizităm școala. Acesta a fost director al fostei Case de Copii din Miercurea Nirajului. “S-au promis multe pentru acești copii. Am încercat să facem mai multe demersuri pe la Primăria din Miercurea Nirajului, însă nu am avut cu cine să discutăm” declară coordonatorul școlii. Problema cea mai gravă pe care a descoperit-o Ziarul de Mureș a fost cea a grupurilor sanitare, care arată în ultimul hal, iar mirosul era insuportabil. Un copil, elev al școlii ne-a condus până la acel punct “sanitar”. “ Vedeți, aici ne petrecem aproape opt ore de cursuri, iar condițiile în care ne satisfacem trebuințele fiziologice sunt cumplite”, ne-a spus copilul supărat.

Inspectoratul Școlar nu răspunde la apel

Primăria din localitatea Miercurea Nirajului nu s-au înghesuit să semnaleze autoritățor situația în care se află copiii. Mai mult, copiii s-au plâns că în timpul săptămânii sunt nevoiți să să parcurgă pe jos patru kilometri spre școală. “Știu că celelalte comune au microbuze pentru a se deplasa la școală. Iarna e cel mai goraznic anotimp. Noi de ce nu avem acest drept?” a spus copilul supărat care ne-a condus până la grupul sanitar aflat în curtea școlii. În legătură cu faptul că elevii parcurg 4 km de la Moșuni la Șardul Nirajului, precizăm că acestei localități (Șardul Nirajului) nu i-a fost alocat înca un microbuz pentru transportul elevilor, urmând ca acest lucru să se întâmple în etapele următoare. Până atunci ar trebui să întrebați administrația locală în legatură cu transportul elevilor.

Drepturile copilului, o teorie frumoasă

Într-o asemenea societate intergată în Uniunea Europeană, unde mizeria și mirosurile neplăcute de la grupurile sanitare fac parte din țara membră. Potrivit statisticilor, România se află pe un loc rușinos în ceea ce privește condițiile în care învață copiii. Drepturile copiilor la o viață normală și un trai decent sunt doar vorbe uriașe ale guvernanților care promit marea și sarea în timpul campaniilor electorale. Ministrul Hărdău se plimbă cu mașina ultraluxoasă a statului, care a valorat peste 60.000 de euro, sumă cu care ar fi putut să finanțeze un proiect al școlilor prevăzute în programul școlilor rurale. “ Sunt depășit de situațiile cu privire la finanțările de reparație. Am luptat ani întregi cu Primăria din localitatea Miercurea Nirajului să repare cealalaltă clădire unde învață copiii de la grădiniță. Nu m-am așteptat să ne întoarcă spatele acești domni, ne-a mai spus coordonatorul școlii. Deși, statul român garantează accesul obligatoriu și gratuit la educație pentru toți copiii, fără discriminare. Părinții au obligația de a înscrie copiii la școală și de a se asigura că aceștia nu lipsesc de la cursuri. Este doar unul din drepturile copiluilui încălcat la acea școală. Un alt drept care este încălcat este asistența medicală. Să presupunem în mod absurd, dacă un elev ar leșina în timpul orelor de curs, acesta trebuie să aștepte medicul de familie. Doamne ferește!

Uniunea Europeană, vocabular complex pentru lumea urbei

În școala generală din Șardul Nirajului se pot observa “absurditățile” la care sunt supuși micuții elevi, obligați să ajungă la școala din cele două sate învecinate Moșuni (5 elevi) și Lăureni, pe jos. De ce? Pentru că nu există nici un mijloc de transport pus la dispoziția lor, fapt ce explică absența multora dintre ei la cele opt ore pe care le au pe zi. În altă ordine de idei, potrivit profesorului coordonator Ioan Moga, micii navetiști trec în fiecare zi prin calvarul de a parcurge pe jos trei kilometri de la Moșuni respectiv 1 km de la Lăureni doar pentru a ajunge la școală. Asta ca să nu mai vorbim că după terminarea școlii, infernul revine. Totuși, Moga a ținut să precizeze că în pofida acestui fapt, elevii țin pasul, își dau toată silința să învețe, merg la concursuri sportive și încearcă să pună suflet în ceea ce fac. Operațiunea “Cornul și laptele” este valabilă și aici, proviziile din fiecare vineri fiind depozitate taman în fața sălii profesorale. Anii trecuți promovabilitatea celor din clasa a VIII-a a fost de 100% la testele naționale, dar în acest an profesorii sunt pesimiști datorită numărului mic de elevi care doresc să meargă mai departe:5. Cei care nu vor susține aceste examene au ca și principal motiv lipsa de susținere din partea părinților”nu mă lasă mama”, a spus o elevă.

Statutul social nu permite meditații pentru copii

Cadrele didactice din aceasta unitate sunt de părere că există o mare diferență între posibilitățile celor care fac școală la oraș și cei care învață în mediul rural “la oraș elevul ia meditații la materiile mai importante. Aici părinții nu își permit și pregătirea se face doar la școală”,au declarat profesoarele.

Din păcate, așa și e. Statutul social al locuitorilor din Șardul Nirajului fac imposibilă acordarea unei șanse noii generații “au apărut primele 20 de variante din cele 100 pentru testele naționale la limba și literatura română, am încercat să îi facem pe elevi să înțeleagă cât de mult dar testele sunt mult mai grele în comparație cu cele de anul trecut”, precizează doamna profesoară de limba română.

În dotarea școlii nu e nici urmă de calculatoare și profesorii sunt de părere că în ziua de azi este nedrept ca elevii lor să crească fără a știi cum se folosesc. Promisiunile cum că vor primi 10 calculatoare ca urmare a unui proiect cu directorul școlii din Miercurea Nirajului, se lasă așteptate de jumătate de an.

Primarul nu a fost de găsit, iar directorul Școlii Generale din Miercurea Nirajului care se ocupă de problemele administrative nu a fost de acord să intrăm în școală. Invităm totuși Inspectoratul Școlar, Direcția de Sănătate Publică pentru a verifica cele semnalate de Ziarul de Mureș. Rămân însă întrebări la care nu am primit răspunsuri. De ce nu există medic de familie la Șardul Nirajului? Având în vedere faptul că aceste lucruri există de mai mult timp, de ce nu au fost descoperite la timp? Cu proiectele de dezvoltare rurală, așteptăm totuși, un comunicat de presa.

Alexandru KRISTOF

Amalia MATEI