Imamul nuclear

Elita politică din Israel se pregătește pentru cel mai distrugător conflict din istoria Orientului Mijlociu. Într-un interviu acordat presei israeliene, Shabtai Shavit, fost director al Mossad în perioada 1989-1996, susține că războiul este inevitabil, deoarece miza programului nuclear iranian este declanșarea cu orice preț a unei apocalipse planetare, menită să împlinească profețiile islamului șiit

* Care este principala amenințare la adresa Israelului, astăzi?

Iran.

* Din ce cauză Iranul reprezintă o primejdie?

Iran este o țară foarte mare – ca mărime, populație și resurse naturale, în principal petrol și gaze naturale, care îi vor aduce în acest an venituri de 60 de miliarde de dolari. Rezerva națională de valută a Iranului este de aproximativ 65 de miliarde de dolari, cam de 2,5 ori mai mult decât datoria națională, și atâta vreme cât prețul mondial al petrolului va rămâne ridicat, Iranul va avea banii de care are nevoie.

* Pentru ce are nevoie de acești bani?

Pentru a înțelege mai bine, trebuie să mă întorc la anii 1980, când Iran și Irak s-au războit aproape zece ani, într-un conflict câștigat la limită de Irak. Iranienii au învățat lecția războiului. Au tras concluzia că înfrângerea lor s-a datorat folosirii de către Irak a rachetelor cu rază lungă de acțiune precum și a armelor chimice introduse în ultimele faze ale războiului. În consecință, Iran a decis să-și bazeze operațiunile militare pe armele chimice, biologice și nucleare și pe capacitățile necesare pentru a le lansa împotriva inamicilor săi.

* Împotriva cui să le lanseze, mai exact?

La începutul anilor 1990, când Iranul a început să dezvolte și să procure arme neconvenționale, opinia generală a fost că Teheranul le va folosi ca mijloc de intimidare într-un viitor conflict cu Irakul. Dar, în calitate de director al Mossad, am fost foarte sceptic față de această estimare. Analizând tiparul de cercetare și dezvoltare al industriei de armament iraniene, am descoperit că rachetele sol-sol pe care începuseră să le dezvolte aveau o bătaie de 1300 de kilometri, o distanță mult mai mare decât cea de care este nevoie pentru a lovi Irakul din partea vestică a Iranului. În realitate, raza de acțiune era suficientă pentru a acoperi întreaga suprafață a Israelului. Am tras concluzia că obiectivul lor nu este acela de a descuraja Irakul, ci de a construi dispozitive ofensive împotriva Israelului.

* A reușit Iranul să dezvolte aceste arme și rachete?

Iran are deja ogive chimice și biologice pentru rachetele sale sol-sol, precum și capacitatea de a le lansa la o distanță de 3500 de kilometri, putând atinge Rusia și zone din Europa. În acest moment ei dezvoltă o rachetă balistică cu o rază de 5000 de kilometri, capabilă să lovească Statele Unite, și intenționează să construiască într-un ritm rapid arme nucleare care să poată fi lansate din aer, de pe pământ și mare.

* De la cine primesc iranienii asistența tehnică necesară pentru a înainta într-un ritm atât de susținut?

De-a lungul anilor ei au beneficiat de ajutor tehnic din partea Pakistanului, de tehnologie a rachetelor sol-sol din Coreea de Nord și China și de expertiza savanților ruși. În special după destrămarea URSS, perioadă haotică în care oamenii de știință ruși nu-și puteau asigura traiul zilnic, aceștia și-au oferit cunoștințele oricui a fost dispus să le plătească. Iar iranienii au fost dispuși să ofere salarii foarte frumoase pentru aceste servicii. Rusia este și acum principalul furnizor de armament și tehnologie nucleară pentru Iran.

* Ați vorbit despre capacități; ce puteți spune despre intențiile Iranului?

Determinarea intențiilor este de obicei o treabă mult mai dificilă decât evaluarea capacităților – e mai degrabă o artă. Să luăm exemplul Siriei. Este foarte greu să pătrunzi în mintea lui Bashar al-Assad, să-i cunoști intențiile. Cu toate acestea, în cazul iranienilor nu există secrete. Ei își afirmă deschis intențiile, spunând tuturor că principalul lor obiectiv este ștergerea de pe hartă a Israelului, distrugerea poporului evreu, și nu numai a lor, ci și a tuturor necredincioșilor.

* De ce doresc iranienii aceste distrugeri?

Răspunsul este înrădăcinat în convingerile religioase iraniene care datează din timpurile medievale. Există multe doctrine – le voi aminti pe cele principale. În primul rând, potrivit scrierilor șiite, liderul spiritual al Iranului, care în prezent este ayatollahul Khamenei, e considerat infailibil și incapabil să facă greșeli. În al doilea rând, conducerea religioasă iraniană este autorizată de Dumnezeu să facă tot ce este necesar – să înșele, să inducă în eroare, etc. – pentru a-și atinge scopul final. În al treilea rând, nu poate exista coexistență religioasă în lume. Din acest motiv, poporul iranian este instruit de Dumnezeu, prin intermediul liderului său suprem, să lupte contra infidelilor – fie să-i elimine fie să-i convertească la adevăratul Islam.

Å¢elul ultim este întemeierea unui califat musulman mondial. Și, potrivit ideologiei lor, care este descrisă în multe din textele lor religioase, al 12-lea imam – acel Mahdi care a dispărut în urmă cu douăsprezece secole – trebuie să reapară. Pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să aibă loc un eveniment de proporții biblice, un Armaghedon. Tuturor credincioșilor musulmani li se cere să acționeze pentru a grăbi revenirea lui Mahdi. Dacă extinzi această “logică” mai departe, ajungi la concluzia că liderii iranieni intenționează să pună la cale un Armaghedon. Ca să-l declanșeze, Iranul are nevoie tocmai de genul de arme de distrugere în masă pe care le produce, inclusiv de focoase nucleare.

* Cât de acceptată este această ideologie?

Este vorba de credințe bine înrădăcinate și larg acceptate în rândul credincioșilor șiiți din Iran.

* Conducerea israeliană împărtășește această analiză?

Da.

* În aceste condiții, cum va stopa Israelul punerea în practică a intențiilor iraniene?

Vorbesc doar în numele meu; am încetat să mai lucrez pentru guvern în urmă cu zece ani. Cred că Israelul trebuie să epuizeze toate opțiunile politice înainte de a decide să folosească forța. Mai cred că această viziune este împărtășită de guvernul israelian și de Administrația americană. Cum se va întâmpla asta, rămâne o provocare. Ca de obicei, europenii “corecți politic” stau în expectativă; din păcate, ei au nevoie să ia greutățile în piept pentru a-și învăța lecțiile. China, care se bizuie pe Iran ca principal furnizor de energie, este foarte cinică în deciziile sale strategice și, prin urmare, e puțin probabil că se va alătura unei coaliții internaționale împotriva Iranului într-un viitor previzibil. Rusia, care a avut o relație de adversitate cu Iranul, inclusiv câteva războaie purtate în ultimii 700 de ani, și-a schimbat conduita și a devenit primul “binefăcător” al Iranului, prin livrarea de sisteme de arme, construirea unui reactor nuclear, permisiunea acordată savanților ruși de a lucra în Iran și altele.

*Cum se explică această schimbare?

La începutul anilor 1990, după prăbușirea URSS, rușii au avut nevoie disperată de bani, așa că li s-a părut firesc să sprijine contra cost dezvoltarea programului nuclear Iranian. Însă astăzi, când Rusia stă pe un morman de dolari obținuți din exporturile de petrol, banii nu mai pot constitui motivul pentru care Kremlinul își continuă sprijinul. Singura explicație este că Rusia ar face orice pentru a-și redobândi statutul de superputere, iar pentru a-și atinge acest scop Rusia se va opune Statelor Unite la fiecare pas. Dacă Washingtonul consideră Iranul un inamic, atunci Moscova îl va privi ca pe un prieten.

* Ce se poate face pentru a stopa ambițiile nucleare ale Iranului?

Democrațiile occidentale au încercat tot ce este posibil – sancțiuni, amenințări, promisiuni – pentru a convinge Iranul să oprească îmbogățirea uraniului, însă Iranul s-a dovedit inflexibil. Totuși, a mai rămas ceva timp până când Iranul va ajunge în punctul fără de întoarcere cât timp, rămâne de dezbătut. O posibilitate este cea a unei lovituri militare americane. O alta este o schimbare de regim prin implozie – o revoluție a iranienilor educați în stil occidental, mulți la număr, care s-au săturat să fie ținuți în cămașa de forță de către liderii religioși ai țării lor. În cazul în care americanii nu-și dezlănțuie forțele și nu va exista o schimbare de regim din interior, atunci guvernul israelian se va confrunta cu o decizie foarte dură.

Shabtai Shavit a lucrat în cadrul Mossad timp de 32 de ani. A fost membru al “Sayeret Matkal”, forțele de elită ale armatei, guvernator militar între 1958-1959 și a absolvit Universitatea Harvard din Statele Unite. Din 2001 este președintele Comitetului de conducere al Institutului Politic Internațional pentru Contra-terorism din Herzliya – Israel. Alte funcții: consilier al Sub-comitetului pentru informații al Knesset-ului, al Comitetului pentru Afaceri Externe și Securitate Națională, al Consiliului israelian pentru securitate națională.

Ioan Butiurcă