Presa, un căţeluş la mâna Puterii

Tocmai vedea lumina Internetului Raportul de ţară privind România întocmit de către raportorii Comisiei Europene, când câţiva vajnici apărători ai latifundiilor sibiene, cu creierele abrutizate de învăţăturile leninist-staliniste, blocau difuzarea numărului 2 al ZIARULUI de Sibiu. Şi asta tocmai, subliniez, în momentul în care raportorii ne dădeau o amărâtă de notă de trecere, inclusiv la capitolul referitor la libertatea de expresie şi a presei. Chiar dacă demersul meu ar putea apărea ca o solidarizare improprie cu un săptămânal de familie, vă asigur că reacţia ar fi asemănătoare, dacă nu mai violentă, şi în cazul unei alte publicaţii, căreia i se îngrădeşte libertatea de a-şi exercita scopul său primordial de a informa. Din păcate, comportamentul dictatorial al autorităţilor sibiene, de la care prin simbioza germanică, te-ai fi aşteptat la o atitudine occidentală, arată doar că metodele securistice, de a reprima orice tentativă de opoziţie, sunt departe de dispariţie. Că putem să avem o Constituţie, căreia putem să-i spunem şi europeană, dacă aceasta este doar o înşiruire de articole fără valoare practică. Şi fără să fie o apărătoare a ta ca simplu cetăţean. Că putem să accedem în structuri care mai de care mai democratice, dacă ne sunt necunoscute drepturile elementare care asigură funcţionarea unui stat de drept. Că putem să vorbim noi utopic de o separare a puterilor în stat, de o presă liberă, câine de pază al democraţiei, când în România ziariştii sunt ucişi, hărţuiţi, interzişi de mafia construită în jurul Puterii. Din păcate cazul de la Sibiu, nu este unul singular. Fapt confirmat şi de Raportul de ţară. Care oricum l-am drege în stilul nostru mioritic, este mai serios, mai realist decât oricare din ingratele noastre sondaje sau studii de piaţă. Iar pentru cei care au ochi să vadă, pasajele referitoare la mass-media sunt asemenea loviturilor de cravaşă.  Într-un mod ingenuu, raportorii scriu despre  Codul penal din care a fost dezincriminată insulta şi interzisă pedeapsa cu închisoarea pentru infracţiunea de calomnie. Doar că acestea nu sunt aplicabile, pentru că parlamentarii care-şi votează în 10 secunde măririle de lefuri, nu au avut timp din martie să adopte o amărâtă de lege. De asemenea, raportorii nu au fost imuni la cazurile de hărţuire a jurnaliştilor de către autorităţile “regionale”. Apoi avem o lege privind accesul la informaţia de interes public numai bună de făcut ghemotoc şi de aruncat la coşul de gunoi, deoarece conducătorii de instituţii fie ei comunişti, neo-comunişti sau pe stil nou parvenito-democraţi, sunt la fel de opaci şi obtuzi ca pe vremea răposatului când se ascundeau cifrele reale ale recoltelor la hectar. Iar în final avem câţiva foşti piloni, astăzi doar ruinele unor adevărate fortăreţe ale presei libere, înglodate până în gât în rahatul datoriilor şi amanetate milei guvernamentale. Sunt doar câteva exemple. Din care se desprinde o concluzie sinistră: existenţa presei depinde de voia autorităţilor, iar despre existenţa unei prese libere nici nu poate fi vorba. Astfel că manifestări autocratice ca cele de la Sibiu, cumulate cu minciunile unui prefect Lup la oile blânde – ascultători ai unui post de radio cu difuzare naţională, ne dau măsura imposturii, dar şi a puterii unor lideri ai zilei. Din fericire, muritori. Iar în final, o altă remarcă concludentă. Nu sunt adepta discursurilor mitralieră (şi demagogice) ale lui Vadim, dar o curăţenie este absolut necesară. “Mitralieri” documentate pe la organismele europene. Împotriva imposturii, a dictaturii. Că toate sunt trecătoare. Dar cu cât mai repede…