De vorbă cu Maica Siluana (LIV)

Ziarul de Mureș a inaugurat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresa

http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Am tendința de a mă îndepărta de la drumul cel bun odată ce știu că sunt în siguranță. Unii ar numi-o aventură, eu o numesc nebunie… când nu mai suporți binele și frumosul, și ești fascinat de rău și urât. Nebunie sau neputință?!

Dragă Anca,

Da, omul poate fi fascinat de rău și de urât! Poate, pentru că el este ființă spirituală, adică e înzestrat cu spirit, duh, în limbajul duhovnicesc. Din această cauză nu se poate mulțumi doar cu dimensiunea etică sau estetică a trăirilor sale, ci o caută cu ardoare pe cea spirituală. și cum Duhul Sfânt e greu de dobândit și de păstrat, deși numai El ne poate plini setea spirituală, bietul om înghite, soarbe cu ochii închiși limonada identic naturală a spiritelor de cea mai joasă speță, a duhurilor răutății și minciunii! Înțeleg și știu asta. Dar știu și că vine ceasul, și poate fi chiar acesta, în care sufletul nu mai vrea minciună și își vine în sine și se întoarce Acasă oricât i-ar șușoti vrăjmașul că e prea greu și prea lung drumul. Dar, sufletul știe că acesta este duhul minciunii și nu se mai lasă păcălit. Sau, dacă se lasă, înseamnă că mai are plăcere de suferința mocirloasă a minciunii și mai zăbovește “puțin”…

Îl rog pe Domnul să nu fie cazul tău! Miroși a om viteaz! Curaj! Ce cauți tu nu e în afară! Nu te mai uita în zare! Intră în cămara ta și acolo va fi întâlnirea și începutul a toată bucuria!

Cu dragoste și încredere,

M Siluana

Ce aș putea face pentru un somn liniștit fără calmante? Am făcut rugăciuni pentru somn dar… sunt o persoană de 16 ani, la liceu, sunt destul de nervoasă și repezită! Vă rog din suflet să mă ajutați cu un cuvânt de suflet!

Iulia

Fetița mea dragă,

Somnul liniștit este darul unei zile în care am ostenit slujind vieții pe care am primit-o în dar pentru a trăi în Bucurie! Acum însă suntem pe Cale și în plin război duhovnicesc pentru că duhurile răutății se opun cu furie fericirii noastre adevărate! În plus tu, acum, ești într-o perioadă dificilă, ești la vârsta tuturor solicitărilor și întrebărilor și toate trag de tine să le răspunzi bine și repede! În plus, în trupul tău apar fel de fel de tendințe noi, însoțite de hormonii respectivi, care te fac și mai nervoasă și mai repezintă dacă ai deja un temperament mai iute. Dar tu le poți birui pe toate!

Cum?

Cu ajutorul lui Dumnezeu! Numai că, pentru a obține ajutorul lui Dumnezeu nu ajunge să spunem câteva rugăciuni, ci e nevoie să învățăm cum se obține harul Lui, cum se păstrează și cum se folosește. Harul, adică puterea necreată a lui Dumnezeu care se dă omului pentru a birui tot răul, se obține la Biserică prin Sfintele Taine: Botez, Împărtășanie, Spovedanie, Maslu și prin rugăciuni. Atunci rugăciunea particulară păstrează harul și ne ajută să ne schimbăm obiceiurile care se împotrivesc lucrării harului. Aici ar fi nevoie să luăm aminte mai bine.

De exemplu: degeaba merg la Biserică și mă spovedesc și chiar mă împărtășesc și mă rog să am un somn liniștit, dacă înainte de a mă culca mă uit la filme de groază, cu violență sau cu pornografie! Dacă folosesc cuvinte urâte, indecente, injurioase, jignitoare, harul fuge de la mine. Dar și dacă am obiceiul să contrazic, să insist mereu să am ultimul cuvânt și să fac voia mea, harul se retrage și nu mă mai ajută. Acest din urmă fel de a fi este aproape caracteristic adolescenților care refuză durerea maturizării. Din acest motiv și întâlnim atât de mulți adulți imaturi și iresponsabili. Da, nu e ușor să accepți procesul de maturizare. El presupune mutarea accentului de pe ceea ce vrem noi și ce ne place nouă, pe ce e bine și plăcut lui Dumnezeu. El ne cere jertfa de a renunța la orice ambiție și îndărătnicie și, mai ales, înțelepciunea de a descoperi și accepta că lumea nu există ca să-mi satisfacă așteptările și pretențiile mele, cum părea să fie când eram copil…

Da, nu e ușor să fii om. Tocmai pentru că nu e ușor S-a și întrupat Fiul lui Dumnezeu, ca să mă învețe și să-mi dea putere să devin om și dumnezeu ca El, cu harul Lui; ca să mă bucur de Bucuria și de Viața Lui și aici pe pământ pe cât este cu putință, și în viața veșnică. Dar am libertatea să refuz acest dar. Dar, dacă voi refuza, voi fi mereu la cheremul dorințelor și pretențiilor mele, care vor fi crud negate, călcate sau contrazise de dorințele și pretențiile celorlalți și, iată iadul!

Dar tu să alegi Viața, copil iubit! Învață să iubești, învață să dai bunăvoință, înțelegere și iertare, învață să faci poruncile lui Dumnezeu ca să te întâlnești cu El în ele! Învață să te bucuri de adolescența ta și de toată viața ta!

Cu deosebit respect și drag,

M Siluana

Sunt deznădăjduită pentru că nu reușesc să primesc necazul pe care îl am – acela de a nu avea o familie a mea; văd că timpul trece și mi-e teamă să nu rămân singură. Cum să fac să mă las în grija lui Dumnezeu și să accept și eventualitatea că nu mă voi căsători?

Ivona

Ivona mea dagă,

În scurtul tău mesaj sunt două atitudini diferite și una dintre ele este pătimașă și, ca urmare, aducătoare de suferință. Prima atitudine, sănătoasă și corectă, este aceea de a te recunoaște necăjită pentru că nu ai familie și că te temi că vei rămâne singură. E corect față de propriul nostru suflet să ne cunoaștem și să ne exprimăm sentimentele și temerile. Întâlnim frecvent în Sfânta Scriptură, și mai ales în Psaltire, asemenea atitudini. și vedem acolo că Domnul aude și răspunde acestor cereri! Tu, fetița mea, cui vorbești? Cui te plângi? Te rog, vorbește chiar cu Domnul, că El ne îndeamnă: “Strigă la Mine în ziua necazului tău!” sau “Cereți și vi se va da!” și El îți va răspunde negreșit și se va bucura sufletul tău!

Ai strigat deja? și? Nimic? Dar ce ai cerut, omule drag? Să te căsătorești? Asta nu poate Domnul să facă dacă nimeni nu vrea să se căsătorească cu tine! Dumnezeu nu silește voia nimănui. Dar Domnul poate ceva de care ai urgentă și neapărată nevoie. Fără acest ceva, viața ta va putea ajunge un adevărat iad, cu sau fără familie! Câte fete nu s-au căsătorit și acum se chinuie într-un iad mai rău decât cel al singurătății! Ei, asta e taina: Dumnezeu te poate scoate din iad! Din iadul lăuntric, din iadul în care ne chinuie dorințele de a avea sau de a nu avea ceva, de a face sau a nu face ceva… Domnul a spus că în lume vom avea necazuri dar să îndrăznim pentru că El a biruit lumea! A biruit mentalitatea lumii care crede că fericirea constă în lipsa necazurilor. A biruit pentru că a adus în lume ceva ce nu aparține acestei lumi, ceva asupra căreia ea, lumea nu are nici o putere: Bucuria Lui! Așa că, tot ce ai tu de făcut acum ca să fii cu El, este să-L primești pe El, pe Domnul în viața ta, în necazul tău. Nu necazul, ci pe Domnul! Să fie El cu tine și vei vedea cât e de adevărat cuvântul Psalmistului: “întru necaz m-ai desfătat”! Cealaltă atitudine pe care o sesizez în mesajul tău și o numesc pătimașă, adică aducătoare de suferință, este cea prin care vrei să accepți ceva ce nu este, o eventualitate, o probabilitate, care va deveni realitate din cauză că te temi de ea! Această teamă este ca o chemare a ei! Nu degeaba spune vorba populară “de ce ți-e frică nu scapi!”. Acest gând trebuie să-l alungi și să trăiești fiecare clipă cu Domnul și cu evenimentele vieții tale, să înveți să te bucuri pentru toate darurile și să mulțumești pentru ele și totul va fi nou! Altfel, toate vor fi vechi și tu vei fi din ce în ce mai nemulțumită și mai dificilă pentru cei din jurul tău. Să nu fie!

Oare, am reușit să-ți răspund?

M. Siluana