Ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.

Octavian Paler

O constiinta de cea mai inalta clasa, un etern solitar, dar si incomod prin vocea sa critica, Octavian Paler cunoscut scriitor, eseist si prozator a plecat discret dintre noi, in lumea umbrelor, luni, 7 mai, in urma unui atac cardiac. “A muri inseamna a te muta intr-o stea”, spunea Octavian Paler. Cu siguranta ca domnia sa “s-a mutat intr-o stea” de unde probabil va continua sa priveasca ganditor si critic o lume pe care o iubea imens si profund, dar ale carei tare morale refuza sa le inteleaga si sa le accepte. Nascut in 1926 in judetul Brasov, a devenit una dintre figurile proeminente ale culturii romane lasand in urma sa adevarate capodopere: “Umbra cuvintelor”, “Viata pe un peron”, “Scrisori imaginare”, “Polemici cordiale”, “Aventuri solitare”, “Un muzeu in labirint”, “Apararea lui Galilei”, “Vremea intrebarilor”, “Viata ca o corida”, Rugati-va sa nu va creasca aripi”, “Mitologii subiective”, etc. In ultimii doi ani, Octavian Paler a colaborat constant cu postul TV Antena 3 si si-a publicat editorialele in “Cotidianul”. Dupa absolvirea scolii primare in satul natal a fost admis bursier la Colegiul “Spiru Haret” din Bucuresti, dupa care a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie si simultan pe cele ale Facultatii de Drept. In perioada 1974-1979 a fost membru supleant al CC al PCR, iar in perioada 1965-1970, vice-presedinte al Comitetului de Radiodifuziune si Televiziune. In 1976 a fost presedinte al Consiliului Ziaristilor, iar in perioada 1970-1983 a fost redactor sef al cotidianului “Romania Libera”. Ulteriori, Paler a devenit una dintre vocile critice la adresa regimului comunist, iar dupa 1989 s-a numarat printre membrii fondatori ai GDS. Opera sa este incontestabila ca valoare, Paler fiind unul dintre scriitorii de mare calibru ai Romaniei. Constient ca traim intr-o lume imperfecta si in ciuda vocii sale critice, Octavian Paler nu a incetat insa a crede pana la sfarsit ca, asa cum ii placea a spune: “Pamantul este singurul loc in care se poate crea Paradisul”. Atitudinea lui Paler ar putea fi insa foarte bine rezumata in ceea ce domnia sa a intitulat “Paradoxul vremurilor noastre”:

“Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumpara mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; a oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj…”