Criticilor mei

Meseria de ziarist seamănă în multe privinţe cu cea de arbitru. Poţi să te dai peste cap că tot nu mulţumeşti pe toată lumea. Azi îl bucuri pe unul, mâine pe altul, iar în timpul ăsta te înjură cei despre care ai scris de rău alaltăieri.
Toţi aşteaptă să scrii frumos despre ei, să închizi ochii atunci când o dau în bară sau, în cel mai rău caz, să scrii ceva ce nu e tocmai de lăudat, dar să găseşti o mie de scuze pentru slăbiciunile lor. Dacă i-ai taxat nu te iartă. Nici peste un an nici peste 10. Te ţin minte şi-ţi aruncă reproşuri ori de cîte ori au ocazia.
Mai nou, aproape că nu este meci în judeţ la care să asist fără ca  un conducător de echipă, un antrenor sau chiar unii jucători să nu-mi spună că scriu doar despre ASA, că pe ei îi ignor cu desăvâşire. Priviri duşmănose şi chiar expresii de genul “fraier” sau “papagal”, mă fac să mă întreb: de unde totuşi atâta înverşunare ?
Am găsit de cuviinţă să le răspund. Asta din fair-play, pentru că, altfel, nimeni, în afară de şefii mei, nu-mi pot cere să dau socoteală ce, cât şi despre cine scriu. 
De ce am scris mai mult despre ASA? Răspunsul e destul de simplu. Pentru că am considerat normal, moral sau cum vreţi dvs. să întindem o mână de ajutor cuiva care chiar avea mare nevoie de sprijin. Am considerat de bun simţ să scriem mai mult despre o echipă care de-a lungul vremii a astâmpărat setea de bucurie a mii de mureşeni, pentru ca acum, la greu, aproape toţi să-i întoarcă spatele cu nepăsare. Aşa cum nu virtuosul trebuie certat cu blândeţe şi îndreptat, sau cum nu copilul care stă bine pe picioare trebuie ţinut de mână, tot aşa nu cel căruia îi merge bine are nevoie de ajutor. ASA a trecut şi trece încă printr-o perioadă de cumpănă. E devărat că realitatea nu se trăieşte cu amintiri, dar nici nu se pot uita cei aproape 20 de ani de vis pe care i-au trăit mureşenii, alături de echipa militară.
De dragul acelor vremuri şi de dragul salvării unui club pe care, nu demult, nişte inconştienţi aproape că l-au condamnat la moarte, daţi-mi voie să primesc cu seninătate reproşurile sau chiar cuvintele grele pe care direct, sau pe la spate, mi le adresaţi.