Cine ne “asculta” si de ce

Povestile legate de interceptarile, mai mult sau mai putin legale, revin periodic în atentia opiniei publice, provocând discutii aprinse, atât în rândurile clasei politice, cât si în rândul oamenilor simpli. Dupa evenimentele din decembrie 1989, toata lumea credea si afirma ca i-a fost ascultat telefonul de catre securitate, un lucru cu totul fals. Un singur argument împotriva acestei teze- în primul rând imposibilitatea din punct de vedere tehnic, nu mai vorbim de costurile materiale necesare interceptarii unui singur post telefonic, a personalului tehnic necesar. Dar atunci era la moda sa afirmi ca ai fost ascultat de securitate, mai ales în rândul celor ce voiau sa pozeze în victime sau dizidenti ai regimului. Vremurile au trecut, dar povestile despre interceptarea telefoanelor sunt mai prezente ca niciodata, mai ales în planul ce tine de legalitatea acestora interceptari, sau de faptul ca anumite interceptari sunt folosite în alte scopuri.

Înainte de 1989, interceptarea comunicarilor telefonice, precum si a celor ambientale, în spatii private sau publice, era apanajul exclusiv al organelor de securitate. Chiar în anumite cazuri de drept comun, crime, infractiuni economice deosebit de grave, cu prejudicii imense pentru economia nationala, daca se impunea folosirea unor mijloace care tineau de tehnica operativa, interceptari de telefoane, plasarea de microfoane în anumite spatii, activitatile erau efectuate de catre securitate. Organele de ancheta, respectiv militia sau procuratura primeau rezultatul acestor interceptari pentru a fi folosit în instrumentarea cauzelor penale respective. Pe plan teritorial, judetean, persoana care dadea aprobarea pentru ascultarea unui post telefonic era seful organului de securitate teritorial, în baza legilor existente atunci. Durata acestora pleca de la minim 5 zile si putea fi prelungit, în functie de complexitatea cazului respectiv. Dupa 1990 si reînfiintarea structurilor în domeniul securitatii nationale, treptat lucrurile în acest domeniu atât de sensibil pentru fiecare român au început sa fie legiferate. Astfel pâna în anul 2001, pentru interceptarea unui post telefonic, era nevoie de obtinerea unui mandat eliberat de catre un procuror, în baza unor propuneri facute de catre serviciile de informatii, sau de catre structurile departamentale cu atributii în domeniul securitatii nationale, din cadrul M.Ap.N, MIRA etc. Acest lucru era prevazut în Legea nr. 51/1991, dar si în Codul de Procedura Penala. Începând cu anul 2002, în conformitate si cu nazuintele României de aderare la UE, s-au adoptat noi reglementari în acest domeniu atât de sensibil, al interceptarilor comunicarilor duse prin intermediul sistemului telefonic, fie el fix, sau mobil. Legea noua prevede ca aprobarea pentru interceptarea unui post telefonic, fix sau mobil, se face de catre un judecator care elibereza o autorizatie, în baza unei propuneri venite din partea unui procuror. Propunerea la rândul ei este fundamentata pe existenta unor dovezi concrete referitor la faptul ca o persoana sau un grup de persoane comit o infractiune. De asemenea este absolut necesar ca în cazul respectiv, organul de cercetare penala, respectiv procurorul, sa fi demarat cercetarea penala. În general, autorizatiile eliberate de catre un judecator ar trebui sa vizeze amenintari care tin de nevoile de securitate nationala ale României, îndeosebi pe linia identificarii în timp util a amenintarilor ce se impun a fi contracarate înainte ca acestea sa-si produca efectul, terorism, contraspionaj, precum si o serie de acte circumscrise criminalitatii organizate transfrontaliere de mare risc.

Discutii recente se duc în legatura cu înfiintarea si functionarea unei structuri întitulate, “Autoritatea Nationala pentru Interceptare”. Initial s-au discutat mai multe modele, cel german, se pare ca si cel francez, suedez, nu este exclus sa se vorbeasca si de cel cubanez. Un lucru este cert, mai multe rechizitorii rasunatoare s-au bazat pe interceptari. Sigur, daca ele sunt sau nu sunt legale, se va pronunta instanta de judecata. Pâna la aceasta data mai multe instante de judecata din România au dat mai multe verdicte care descurajeaza ascultare telefoanelor fara autorizatie. Securitatea, binenteles ca nu dadea numanui socoteala, dar astazi lucrurile s-au schimbat.

Propunerile privind înfiintarea Autoritatii Nationale de Interceptare s-au nascut dintr-un lung sir de evenimente, frustrari si sensibilitati care vizau aria dreptului umanitar, în care erau puse în cumpana dreptul fiecaruia si drepturile celorlalti, în situatia când existenta unui echilibru risca sa produca efecte nagative în sfera sigurantei nationale. Exemple în acest sens sunt date de declaratiile fostului director al SIE, Claudiu Saftoiu, plângerile penale ale lui Patriciu si Voiculescu, obiectiile avocatilor lui Codrut Seres, în cazul de spionaj-tradare, conform carora se asculta telefoane fara autorizatii legale. Este posibil ca aceste derapaje sa se fi produs ca urmare a unor actiuni care au depasit limitele legii, sau a unor norme interne proprii serviciilor secrete, dar ele sunt posibile sa se fi produs si din cauza incompetentei, sau a interpretarii subiective a unor fapte, sau de ce nu, ca urmare a unor actiuni deliberate ale unor grupuri de interese ce detin aparatura de interceptare, disimulate sub acoperirea unor firme de paza si securitate, ori institutii media. O alta cauza care genereaza aceste derapaje rezulta si din utilizarea eronata a unor rezultate a interceptarilor realizate legal, în procesul de instrumentare penala, sau pe alte paliere ale realizarii cercetarii penale. Activitatea Comisiei Parlamentare de ancheta, privind interceptarile telefonice, va realiza cea mai completa investigatie pe aceasta tema asupra activitatilor SRI, SIE, SPP, precum si a structurilor departamentale, DGIA-M.Ap.N, DGIPI-MIRA, DIICOT, DNA, Justitie. Desi verificarile nu sunt terminate, raportul de finalizare este deja pus sub semnul îndoielii, în primul rând din cauza faptului ca cercetarile comisiei de ancheta nu au vizat si zona firmelor de paza si securitate, de detectivi particulari si de investigatii care functioneaza sub acoperirea operatorilor media.

Recent printr-o hotarâre a CSAT, a fost înfiintat Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor, CNIC, ca departament în structura SRI, ca autoritate nationala în domeniul înterceptarilor, dar si al relationarii cu operatorii de telefonie fixa si mobila. Aceasta structura eminamente tehnica va servi toate institutiile si structurile departamentale cu atributii în domeniul Securitatii Nationale, care obtin autorizatii judecatoresti de interceptare. Reglementarile legale au multe lacune, amintim numai faptul ca în nici o reglementare juridica nu a fost definita sintagma “intercepatare a comunicatiilor”, fapt ce a condus la interpretari dupa ureche si uneori abuzive, la confuzii. Pentru nimeni nu este clar ce înseamna interceptare, înregistrare, ascultare si redare. De asemenea nu este clar nici domeniul asupra caruia se actioneaza, telefonie, sisteme de comunicare electronice, scrise, audio, video, criptare, ori deschise. O definitie a interceptarii ne duce la ideea ca prin aceasta operatiune sunt vizate convorbirile telefonice, fixe sau mobile, dialogul între persoane în diverse spatii, private sau publice, precum si în spatii deschise. tinta principala la aceasta data este telefonia mobila si internetul. La ora actuala în România exista 1650 de operatori nationali si regionali. De asemenea, exista mai multe autoritati si structuri abilitate, care pot obtine si pune în aplicare autorizatii judecatoresti de interceptare a comunicatiilor. Înfiintarea CNIC a urmarit realizarea unui sistem tehnic unic de interceptare si a revenit SRI, care este institutia cu cele mai mari competente pe linie de securitate interna. De asemenea au concurat la aceasta decizie a CSAT si ratiuni de ordin economic, SRI dispune deja de tehnica de interceptare, de personal calificat în prelucrarea fisierelor audio rezultate din interceptari si redare, de cunoscatori de limbi straine, peste 75 de zone lingvistice, dispune de asemenea de posibiliati de proiectare, realizare si intretinere a sistemelor. Si nu în ultimul rând poate asigura protectia tempest si protectia antiinterceptare. Tot acest sistem complex trebuie utilizat în baza existentei unor autorizatii judecatoresti, pentru a obtine date si informatii necesare prevenirii amenintarilor teroriste, spionaj, pentru protectia unor infrastructuri critice, amenintarile legate de activitatile crimei organizate etc.

La ora actuala, înfiintarea unei noi institutii pentru ascultare ar intra în contradictie cu “Legea privind organizarea si functionarea SRI”, care specifica expres calitatea SRI de “autoritate în domeniul interceptarii comunicatiilor si cel al protectiei împotriva interceptarilor ilegale”, prin CNIC. Propunerea înfiintarii Autoritatii Nationale de Interceptare, o institutie de sine statatoare, sub control palamentar, care sa deserveasca celelalte institutii si structuri, aduce România în pozitia de tara cu cele mai multe servicii speciale din Europa. De asemenea nu s-au luat în calcul cheltuielile imense pentru punerea pe picioare a unei asemenea institutii, cheltuieli pentru echipamente, cladiri si infrastructura, tehnicieni calificati, cunoscatori de limbii straine. Functionarea acestei utopice megainstitutii nu este posibila în afara unui serviciu secret, deoarece punerea în aplicare a unor autorizatii judecatoresti, necesita accesul în secret, în spatii din proprietati de stat sau private, amplasarea de mijloace tehnice, întretinerea sau repararea acestora în secret, precum si masuri de protectie împotriva interceptarilor ilegale. Toate acestea presupun derularea unor activitati proprii serviciilor secrete, investigatii, filaj, lucru cu persoane de sprijin din mediile de interes si mai mult nu se pot realiza decât cu personal pregatit special. Chiar si aceste lucruri realizate, tot nu vor disparea suspiciunile privind posibile încalcari ale dreptului omului, folosirea abuziva, sau gresita interpretare a unor informatii rezultate din interceptari. Ultima solutie avansata, crearea Centrului Tehnic de Securitate Nationala ca si componenta a SRI, cu o lege proprie de organizare si functionare, corelata cu o lege a interceptarii, se crede ca ar avea cele mai mari sanse de reusita. CTSN s-ar crea pe scheletul CNIC, cu costuri reduse. În aceasta noua structura, fiecare autoritate abilitata va obtine autorizatiile judecatoresti pe cazurile pe care le instrumenteaza si îsi va gestiona independent activitatile care tin de selectionarea tintelor, redarea interceptarilor, stocarea si arhivarea acestora. Acest sistem va permite realizarea unui control unic, printr-o comisie parlamentara, sau judecatori desemnati de Curtea Suprema de Justitie, pe aspecte care tin de respectarea limitelor si conditiilor legale de intruziune în viata privata si de utilizare a datelor obtinute. În majoritatea statelor din spatiul de securitate euro-atlantic, exista structuri similare viitorului CTSN, ca parte componenta a serviciilor secrete.

Cu toate aceste viitoare reglementari, teama ca telefonul îti poate fi ascultat ilegal nu va disparea.

ZAHARIA COTOC

SRI dispune deja de tehnica de interceptare, de personal calificat în prelucrarea fisierelor audio rezultate din interceptari si redare, de cunoscatori de limbi straine, peste 75 de zone lingvistice, dispune de asemenea de posibiliati de proiectare, realizare si intretinere a sistemelor. Si nu în ultimul rând poate asigura protectia tempest si protectia antiinterceptare