De vorba cu Maica Siluana (LXIII)

Ziarul de Mures a inaugurat o rubrica de dialog cu Maica Siluana, stareta la manastirea Jitianu si coordonator al Centrului de Formare si Consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Craiova. Gratie unei experiente de viata deosebite, Maica Siluana desfasoara o bogata activitate duhovniceasca, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica raspunde întrebarilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Care este diferenta dintre încrederea în tine si cea în Dumnezeu si care ar trebui sa fie raportul dintre ele?

Va multumesc.

Dacian

Draga Dacian,

Câta vreme crezi despre tine ca esti o faptura autonoma, încrederea pe care o vei avea fata de oricine si în orice va fi încredere în tine, încrederea aceea care ne sopteste “eu pot”, “eu stiu”, “eu sunt buricul universului!”. Aceasta încredere e foarte vulnerabila si devine grav bolnava când îi negam vulnerabilitatea. Ajunge, astfel, sa constatam ca nu putem nimic, ca nu stim nimic, ca ne înselam, ca suntem un nimic… Dar tot încredere în noi însine este! Una cazuta, ranita, moarta, dar în noi. Pentru ca noi, eu spun, si eu am încredere în ce spun eu, pentru ca eu stiu bine si simt ca nu sunt bun de nimic, nu pot, sunt un nimeni!

Încrederea în Dumnezeu înseamna sa cred ca eu sunt ceea ce îmi spune El ca sunt, ca voi deveni ceea ce El îmi cere sa devin, ca voi putea cu puterea Lui, ca stiu cu stiinta Lui, ca sunt capabil sa fiu dumnezeu cu El, prin El, în El!

Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! si ajuta-ma sa cunosc si sa fac voia TA!

Curaj, Dacian!

Cu dragoste,

M. Siluana

De fiecare data dupa ce ma spovedesc, îmi amintesc alte pacate, din trecut, de 2, 3, 4 ani vechime pe care nu le-am spus si iar trebuie sa ma întorc. Acum, de exemplu, am urmatoarea dilema: am marturisit la spovedanie ca prin comportamentul meu am influentat la lucruri rele (fara a obliga, dar am influentat si încurajat) o fata de 16 ani. Ieri însa mi-am amintit ca acea fata a venit la mine cu o prietena de vârsta ei si am influentat-o si pe ea, mai putin, dar, oricum. Am întrebat-o daca ea simte ca am influentat-o în rau si a spus ca nu. Totusi, ma simt vinovata, ma gândesc ca poate ar trebui sa ma spovedesc din nou si sa spun ca a fost vorba de doua fete si nu de una singura. Sau faptul ca am spus de una o implica si pe cealalta, ca pacat general?

Raluca

Draga Raluca,

Între Taina Spovedaniei si complexul de vinovatie este o relatie ca cea dintre boala si vindecare. Complexul de vinovatie este lucrarea mintii noastre fara Dumnezeu, este lucrarea vrajmasului strecurata în lucrarea egoului nostru, folosind darul constiintei care ne mustra când nu facem ceea ce ne-ar face fericiti pe noi însine si pe cei din jur!

Când privim pacatul în mod juridic, când îl consideram încalcarea unei reguli, a unei legi juridice, nu avem cum sa ne vindecam de cumplita boala a complexului de vinovatie si nici nu putem iesi din robia fata de cel viclean. Taina Spovedaniei, Taina pocaintei, este primirea puterii vindecatoare a lui Dumnezeu, putere care ne face sa ne rasturnam punctul de vedere, sa ne întoarcem spre si la Dumnezeu si sa descoperim ca pacatul este refuzul acestei puteri, încapatânarea de a face ceea ce “stim noi ca e bine”, “ceea ce ne place noua”, chiar si “binele”, dar fara Dumnezeu! Aceasta întoarcere se face prin aratare, pentru ca plecarea s-a facut prin ascundere! Ne aratam, marturisim ceea ce suntem, ca sa devenim ceea ce suntem chemati si destinati sa devenim: ca Dumnezeu, dumnezei dupa har! Când vei crede asta nu numai ca nu vei mai uita vreun pacat, dar nici nu vei mai avea nevoie de o lista cu ele pentru ca vei simti lipsa Vietii, lipsa Bucuriei, lipsa lui Dumnezeu si-l vei chema si te vei arata Lui si milostivirii Sale!

Învata sa primesti, sa pastrezi si sa folosesti harul pe care îl primesti prin Sfintele Taine si prin Rugaciune si harul te va învata totul! Vei deveni teo-didacta!

Curaj!

Cu dragoste si încredere,

M. Siluana

Maica, as vrea sa va întreb cum as putea sa-mi ajut prietena care trece printr-o perioada foarte dificila: i-a murit verisorul în vârsta de 24 de ani si nu poate accepta acest lucru. Este o femeie puternica, merge la biserica, se roaga, încearca sa depaseasca frumos aceasta pierdere, dar ma tem ca a traumatizat-o sufleteste si nu as vrea sa o afecteze pe plan emotional. Cum as putea sa o ajut, tinând cont ca singura cale de comunicare între noi este internetul si uneori, telefonul?

Ma doare sa o vad asa, ma doare mai rau suferinta ei decât daca ar fi a mea. Este un om asa bun si cu frica de Dumnezeu încât deseori îmi spun ca nu merita sa i se întâmple acest lucru. Care este esenta acestor pierderi? Cum putem sa privim moartea? Mai mult ne doare despartirea asta fulgeratoare decât fenomenul în sine.

Ana Maria mea draga,

Când acceptam, când ne recunosteam neputinciosi, când apelam la Dumnezeu ca sa ne Mângâie în durerea si moartea noastra permanenta, TOTUL SE SCHIMBA!

Dumnezeu nu ne rezolva problemele si durerile, ci este cu noi ca si noi sa fim cu El si ca El! Atunci nu va mai fi durere si nici moarte! Alta solutie nu exista! De aceea a si ales moartea ca sa ne învete si sa ne ajute!

Te îmbratisez cu durere si cu nadejdea ca întelegem ceva din aceste dureri, ca ne nastem! Rugaciune si iarasi rugaciune pentru ea si curajul si disponibilitatea de a-i asculta si îndura durerea si revolta. Încet, încet, va auzi ce acum nu se aude!

Curaj, om drag si iarta-ma pentru tot!

M.Siluana

Sfântul Isaac Sirul

Lasa-te rastignit si nu rastigni. Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati. Lasa-te bârfit si nu bârfi. Fii blând si nu zelos si rau.

Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plângi cu cei ce plâng. Caci acesta este semnul curatei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei pacatosi. Bucura-te cu cei ce se pocaiesc. Fii prieten cu toti oamenii, dar si singur în cugetul tau. Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate. Nu mustra pe cineva si nu osândi nici chiar pe cei foarte rai în vietuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l. si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi certarea si rusinea în locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina…

De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba. si daca nu poti pune rânduiala în gânduri, pune rânduiala macar cu trupul tau. si de nu poti lucra cu trupul tau, întristeaza-te macar în cugetul tau. Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezând pe patul tau sau chiar întins pe el. Si de nu poti posti doua zile, posteste macar pâna seara. Si de nu poti pâna seara, pazeste-te macar sa nu te saturi. De nu esti curat în inima ta, fii curat macar în trupul tau. De nu plângi în inima ta, îmbraca-ti cu jale macar fata ta. De nu poti milui, vorbeste macar ca un pacatos. De nu esti facator de pace, fii macar neiubitor de tulburare. De nu te poti stradui, fa-te macar în cuget netrândav. De nu esti biruitor (asupra pacatelor), macar sa nu te mândresti fata de cei vinovati. De nu izbutesti sa închizi gura celui ce bârfeste pe sotul tau, pazeste-te macar sa nu te faci partas în aceasta cu el.

De iubesti blândetea, ramâi în pace. Si de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toata vremea. Cauta întelepciunea si nu aurul. Îmbraca-te în smerenie si nu în matase. Cauta sa dobândesti pacea si nu împaratia…

Iata, frate, îndemnul meu: mila sa-ti sporeasca în suflet pana când vei simti în inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de tine.

(Cuvinte despre sfintele nevointe în Filocalia X)