Un francez investea la Targu Mures
Un francez oarecare, Joseph Houchard, a ajuns pe la 1820 la Targu Mures. Un personaj destul de enigmatic, despre care nu sunt consemnate prea multe lucruri. Nu stim ce impresii i-a lasat modestul targ de pe Mures, nu stim ce l-a manat incoace, cum nu stim nici cand si unde a plecat mai departe dupa scurta sa sedere prin aceste locuri. A plecat din aceste locuri la fel de misterios precum venise, dar a lasat in urma sa ceva…
Om practic si inventiv, Joseph Houchard, a sesizat o oportunitate pe care o oferea la vremea aceea raul Mures. Terenul mlastinos dintre fostul “canal al Morii” si raul Mures putea fi desecat si drept urmare, francezul l-a transformat intr-o gradina publica in stil frantuzesc careia i-a pus numele de insula “Elba”. Fost sustinator si admirator al imparatului Napoleon, Joseph era inrudit cu generalul Jean Nicholas Houchard (1740-1793) si era firesc sa-i dea o asemenea denumire terenului recuperat, destul de modest insa ca intindere, comparativ cu adevarata insula “Elba”, una dintre insulele exilului marelui imparat francez.
Oportunitati confirmate in timp
Ceva mai tarziu, insulei “Elba” i-a fost schimbat numele in insula “Elisabeta” si este de presupus ca era un loc preferat de protipendada mureseana de vreme ce – prin grija municipalitatii – acolo a fost construit un teatru de vara din lemn. La inundatiile din 1913, teatrul de vara a fost distrus insa in cea mai mare parte, dar ulterior refacut. In acelasi timp, zeci de ani, pe terenul din jur s-a facut gradinarie si tot acolo a functionat o sera destul de modern utilata pentru acele vremuri. Facand o incursiune in timp si urmarind situatia si evolutia acelui teren, putem spune pe buna dreptate – chiar cu riscul de a parea nostalgici – ca anii ’70 au fost de departe, anii sai cei mai buni, cei mai prosperi si mai plini de viata. Au fost date in folosinta stadionul municipal (fost “23 august” cu o capacitate de 13.000 de locuri) avand o pista de atletism cu 8 culoare de alergare, 7 terenuri de tenis de camp amenajate pe zgura, un teren de handbal prevazut cu instalatie de nocturna si unul de baschet – ambele pe zgura – toate apartinand clubului sportiv “Muresul”.
Nostalgii intemeiate
Sediul clubului, care se afla si se afla si azi tot pe acel teren, gazduia si doua sali mici de antrenamente pentru lupte libere si greco-romane, iar in fosta sera se amenajase un atelier de tamplarie (intretinere) a sectiei de ambarcatiuni nautice si un mic bazin de antrenament (in perioada de iarna) pentru caiace. Tot pe insula au mai fost construite in anii ’70 o popicarie cu 4 piste, ce apartinea clubului sportiv “Vointa” si un pavilion expozitional aflat in patrimoniul Uniunii Judetene a Cooperativelor Mestesugaresti Mures. Vremurile au trecut, regimurile politice s-au schimbat, la fel ca proprietarii acelor spatii. Animatia pe acele terenuri a scazut cu mult fata de anii ’70, iar din gloria clubului sportiv “Muresul” a ramas doar amintirea. Cat despre Houchard, ce sa mai vorbim?
Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com



