Iliescu si Nastase în postura misionarului

Istoria îi joaca o ultima festa batrânului bolsevic Ion Iliescu. Ironia ei nu are limite. Fostului presedinte i se arata degetul mijlociu tocmai din Constitutia lui Iorgovan. Abia dupa mai bine de un an de la punerea lui sub învinuire, procurorii au reusit sa-i aduca la cunostinta primele acuzatii, într-unul dintre dosarele mineriadelor. Iliescu a venit la parchet, saptamâna trecuta, doar de teama mandatului de aducere. Altfel ar mai fi tras de timp. În mod cert, acum se da cu capul de pereti ca nu a prevenit acest disconfort printr-o clauza de impunitate penala în favoarea fostilor prese-dinti. I-ar fi fost la îndemâna, cu putina întelepciune. La începutul anilor ’90, euforizati de roadele puciului reusit în decembrie, clica din jurul noului tatuc a socotit – si l-a convins si pe el – ca puterea va ramâne viagera în Balcani. De fapt, micii farisei doreau sa lase deschisa portita prin care sa se debaraseze de el când îi va incomoda. Mai ales ca, înca dominat mental de modelele tineretii sale cominterniste, Iliescu avusese proasta inspiratie sa se exprime în sensul ca nu va iesi din politica decât cu picioarele înainte. I-au spus ca ar da prost la imagine si s-ar considera ca este un semn de slabiciune sa-si faca rezerve în legea fundamentala si sa lase undeva, în lege, loc de dat la întors. Constitutia din ’91 nu a prevazut imunitate penala, dupa terminarea mandatului, pentru fostii prese-dinti. Situatia s-a mentinut si dupa modificarile din 2003. Iliescu a considerat clasat acest episod. Va amintiti ce spunea vara trecuta? “Eu nu pot fi inculpat. Ar fi o rusine nationala ca seful statului român, care a functionat din cei 15 ani, 11 ani, sa devina obiect de culpa penala. Unii oameni si-au asumat niste raspunderi deosebite si si-au asumat si principalele riscuri. Celor care dezvolta asemenea actiuni ar trebui sa le fie rusine si sa le paleasca obrazul”, se indigna el, rosu de furie la auzul înstiintarii ca a fost învinuit în mod oficial în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Dar de Adrian Nastase, va amintiti ce a declarat dupa momentul în care a fost citat prima data la DNA ca învinuit pentru luare de mita? “Trebuie sa fii bolnav la creier sa lansezi o acuzatie de luare de mita la adresa unui fost prim-ministru!”. De atunci, Bombonel a facut poteca la parchet. “Aceste atacuri sunt inadmisibile”, a continuat el dupa ce a aflat ca urmeaza sa-i fie perchezi-tionate casele. Iar sfârsitul este înca departe, negru si tot mai imprevizibil.

Aceste reactii demonstreaza ca marii papusari ai tranzi-tiei s-au crezut ab initio deasupra legii. Au trait ani în sir cu mentali-tatea ca niciodata nu li se va cere socoteala pentru ce au facut. Dovada acestei prostii maiestuoase sunt greselile copilaresti pe care le-au facut din prea multa siguranta de sine, urmele nelegalitatilor pe care le-au lasat nesterse si credinta ca apropiatii le vor ramâne fideli pe viata.

Si daca, paradoxal, în materia responsabilizarii demnitarilor, “sacrificatii” penal Iliescu si Nastase, români neaosi, sunt des-chizatori de drum în Europa? Jacques Chirac a refuzat categoric sa fie audiat în dosarele care vizeaza faptele din perioada mandatului prezidential, invocând imunitatea conferita de constitutia franceza. Helmuth Kohl si-a recunoscut implicarea în finantarea ilegala a Uniunii Crestin-Demo-crate cu bani proveniti din vânzarea unor tancuri germane catre Arabia Saudita, dar a scapat de urmarire penala si de pedeapsa.

Tony Blair este primul premier britanic care a fost audiat într-un dosar penal înca în timpul mandatului, ca martor în scandalul de finantare a Partidului Laburist în schimbul unor locuri în Camera Lorzilor si conferirii de titluri nobiliare, dar nu se va merge mai departe cu ancheta împotriva lui. Eu zic ca, fata de câte li se poate imputa liderilor nostri postdecembristi, indiferent de culoarea politica, Iliescu a lasat prea mult loc în Constitutie.