Sfârşitul Erei UDMR

Maghiarii din Ardeal vor spune “viszontlatasra” Uniunii

La alegerile generale din noiembrie UDMR nu va atinge pragul de 5 % * Noile platforme politice apărute în cadrul maghiarimii şi scăderea drastică a populaţiei maghiare din Ardeal vor da lovitura de graţie Uniunii * Timp de 14 ani liderii UDMR au uitat de starea economică precară a judeţelor preponderent maghiare * În schimb ei au fost foarte preocupaţi de propria lor înavuţire * Singura şansă a UDMR este fraudarea alegerilor de către partenerul de coaliţie, UDMR.

Pentru Uniunea Democrată a Maghiarilor din România aventura politică pare a fi ajuns la sfârşit. Ceea ce a început acum mai bine de 14 ani şi a culminat cu participarea UDMR la guvernarea ţării timp de 8 ani se va termina aproape sigur în acest an. Dacă nu cel târziu în 2007, anul prevăzut pentru aderarea la Uniunea Europeană. E greu de crezut că un partid etnic îşi va mai găsi locul într-o “Europă a naţiunilor”. Atunci poate UDMR va deveni ceea ce de fapt ar trebui să fie: o organizaţie culturală.

Maghiarii s-au săturat!

Aceasta este explicaţia scăderii masive în sondaje a UDMR. E adevărat că formaţiunea politică militează de 14 încoace pentru universităţi, drepturi minoritare, autonomie şi alte asemenea chestiuni, dar niciodată nu a militat pentru drepturile economice ale maghiarilor. De aceea ungurii din Transilvania au găsit ei înşişi o soluţie: mii şi mii de tineri maghiari pleacă în Ungaria la muncă. Mulţi dintre ei rămân acolo. Între 1992 şi 2002 numărul maghiarilor din România a scăzut cu 193.000. Cam un procent din cele 6,9 primite de UDMR la ultimele alegeri. Asta înseamnă că UDMR îi rămân 5,9 procente. Noilor formaţiuni politice maghiare nu le va fi greu să fure încă un procent. Nu luăm în seamă faptul că mulţi maghiari, în special tineri, sătui de politica duplicitară a UDMR nu se vor prezenta la vot. Premisele dezastrului există. Mai rămâne să vedem cine le pune în practică. Rezultatul: 4,9 %.

Trădare să fie…

Marko Bela este, alături de Vadim Tudor, singurul şef de partid rămas în funcţie din 1992. E adevărat, rezultatele lui sunt mult mai vizibile. A reuşit să intre la guvernare în 1996 şi a rămas acolo până acum. În 1996 s-a aliat cu defuncta CDR. Nu a avut nici un scrupul ca patru ani mai târziu să se alăture la guvernare “duşmanilor” din PSD. A trădat cu aceeaşi promtitudine şi în România şi în Ungaria. A schimbat CDR-ul pe PSD şi FIDESZ-ul pe MSZP de parcă ar fi fost nişte şosete politice murdare. Totul pentru ce? Maghiarilor din România nu le e mai bine. Liderilor le e însă incomparabil mai bine. Să-i luăm pe rând!

Verestoy Attila – Drujba lui Dumnezeu

Cel mai bogat demnitar UDMR, senatorul de Harghita, Verestoy Attila şi-a făurit averea, aproximată la 20 de milioane de dolari, pe jefuirea pădurilor judeţului în care a fost ales. De altfel, săptămâna trecută şeful RNP Harghita a fost destituit din funcţie. Nu întâmplător. Un alt senator, Gyorgy Frunda, a avut numai de câştigat de pe urma statutului său. Nu că ar fi fost el prea sărac înainte, dar funcţia deţinută i-a creat nenumărate avantaje. Şi i-a mărit averea. Marko Bela, poetul ajuns preşedinte de partid, a ştiut şi el cum să îşi pună ordine în viaţă. S-a însurat cu o femeie mai tânără, şi-a ridicat o casă în Cartierul Răsăritului şi a scăpat de Trabantul pe care îl avea la începutul anilor Â’90. Deputatul UDMR Kelemen Attila a reuşit şi el în viaţă. Nu numai în cea politică. Are un conac atât de mişto lângă Târgu Mureş încât şi Vasile Alecsandri ar fi invidios pe el. Exemplele pot continua. Baronii UDMR, cu nimic mai prejos decât cei PSD, au reuşit să creeze în jurul lor o încrengătură de relaţii şi interese demne de atenţia PNA. Însă populaţia maghiară nu mai poate fi minţită şi nici fraierită. Va vota cu altcineva sau nu va vota deloc.

Alternativele

Când vine vorba de UDMR, episcopul reformat Tokes Laszlo pare a acţiona după formula “eu te-am făcut, eu te omor”. Şi pare a reuşi. Facţiunile apărute în urma rebeliunii lui Tokes dau acum lovitură după lovitură Uniunii. E începutul sfârşitului. Să luăm doar un exemplu. Joi, 22 ianuarie la Târgu Mureş, Mişcarea Civică Maghiară şi-a ales candidatul la Primăria Târgu Mureş. Aproximativ 130 de persoane, în covârşitoarea lor majoritate membri UDMR, au decis că Donath Adel poate să-l înfrunte pe Kelemen Attila, candidatul oficial al UDMR. Printre cei prezenţi în sală s-au numărat consilierul judeţean, Berekmeri Sandor şi cel local Kovacs Iuliana. Ambii aleşi pe listele UDMR. E doar un exemplu. În multe oraşe din Secuime primarii sunt independenţi sau aparţin unor platforme politice opuse UDMR. Semnalul de alarmă e clar. La fel şi disperarea unor lideri UDMR. Nu credem să-l fi auzit vreodată pe Marko Bela făcând vreo comparaţie între situaţia din România şi cea din fosta Iugoslavie. Acum e obligat. Din două motive. Partidul etnicilor maghiari din Voivodina a ratat intrarea în Parlamentul sârb tocmai din cauza apariţiei mai multor partide în interiorul acestei comunităţi. Acum liderul UDMR poate ameninţa liniştit cu iugoslavizarea Transilvaniei. Nimeni nu-l mai crede. Îi e doar frică.

Frauda, ultima soluţie

Şi totuşi UDMR mai poate intra în Parlament. Pentru ultima dată. Numai dacă PSD va dori acest lucru. Numai dacă partidul aflat acum la putere va considera că are nevoie în continuare de serviciile Uniunii. Doar atunci maşinăria de falsificat voturi a PSD se va pune în funcţiune şi nu va da greş. Dovadă măscările săvârşite la referendumul pentru Constituţie din octombrie 2003. Dar lucrurile nu sunt atât de simple nici pentru PSD. UDMR nu are prea mulţi simpatizanţi printre membri social-democraţi. De fapt mulţi dintre ei au o viziune apropiată de cea a PRM în privinţa maghiarimii ardelene. Aşadar, nici fraudarea nu pare a fi o variantă prea uşoară. Ce se va întâmpla oare din punct de vedere politic cu comunitatea maghiară din Transilvania? Probabil maghiarii îşi vor regăsi atitudinile politice în cadrul partidelor româneşti. În rest nu trebuie să îşi facă probleme. Uniunea Europeană va avea grijă de ungurii din România mai bine şi mai demn decât a făcut UDMR.

1.624.959 de maghiari la recensământul din 1992 – 7,1%
1.432.000 de maghiari la recensământul din 2002 – 6,6 %

“Populaţia de etnie maghiară (inclusiv secuii) a fost la recensământ de 1.432 mii persoane, reprezentând 6,6% din populaţia ţării, fiind cu 193 mii sub cifra înregistrată la recensământul din 1992.” (www.insse.ro)

“La alegerile din 2000, U.D.M.R. a obţinut locul al cincilea atât la alegerile prezidenţiale (6,22%), cât şi la cele parlamentare (6,9% în Senat, 6,8% în Camera Deputaţilor). Aceste rezultate arată că U.D.M.R. a rămas o organizaţie legitimă de apărare şi reprezentare a intereselor comunităţii maghiare din România. Succesul U.D.M.R. a fost reflectat şi de rezultatele alegerilor locale din 2000, când, pe listele U.D.M.R. au fost aleşi 148 primari, 135 consilieri judeţeni şi 2451 consilieri locali.”
(conform www.udmr.ro)

“UDMR s-a situat întotdeauna în preferinţele electoratului undeva între 6 şi 7 la sută. Chiar dacă procentajul va scădea sunt sigur că nu va ajunge sub 5 procente.”
(Marko Bela – preşedinte UDMR)

Scandalul finanţărilor dubioase

Din “panoplia” realizărilor Uniunii nu pot lipsi ingineriile financiare ale conducerii, uşurate de statutul ambiguu al UDMR: o struţo-cămilă politico-culturală. Prin fundaţiile sale Uniunea a învârtit miliarde de lei primiţi atât din partea statului român cât şi a celui maghiar.  
“Sub faţada fundaţiei COMMUNITAS, UDMR a ridicat în 2001 peste 9 miliarde de lei, iar în 2002 i-au fost alocate alte 18 miliarde. Pe 2003, suma care se vehiculează reprezintă dublul celei din anul precedent. Marko şi echipa sa au apelat la acest subterfugiu deoarece e clar că UDMR nu ar fi ajuns altfel la aceste sume. Asupra modului în care s-au cheltuit banii nu s-a făcut publică nici o dare de seamă, iar potrivit unei chichiţe normative, deşi banii provin de la bugetul de stat, controlul nu se exercită de Curtea de Conturi. Aşa că traseul pe care l-au luat banii nu-l ştiu decât puţine persoane, liderii UDMR, respectiv forul de supraveghere al utilizării fondurilor, Ministerul Informaţiilor Publice condos de Vasile Dâncu. Iar pentru nu a trezi interesul presei scrise de limba maghiară, prin COMMUNITAS au fost finanţate o serie de ziare şi reviste. Bani contra tăcerii. Marko şi restul nu au ţepuit de fapt comunitatea, ci de fapt numai statul. Bineînţeles asta s-ar putea clarifica imediat dacă s-ar face public regulamentul şi actul constitutiv al COMMUNITAS. Dar atâta timp cât puterea se concentrează în mâinile lui Marko, prea multe informaţii despre sateliţii de partid nu vor transpira”.
(Ziarul de Mureş, numărul 43, aprilie 2003)

“Ei nu vor câştiga niciodată dar pot face UDMR-ul să piardă”
(Un ziarist maghiar despre facţiunile civice din Uniune)