Sub semnul lui Marte

Planul preşedintelui Bush de explorare a spaţiului cosmic reprezintă un paravan pentru realizarea intereselor militare, economice şi strategice ale Statelor Unite. Sub pretextul zborului spre Marte, America vrea să instaleze un scut militar în jurul Pământului, să pună mâna pe resursele de combustibil ale Lunii şi să dicteze preţul mondial al energiei.

Pe 14 ianuarie, preşedintele George Bush a anunţat lansarea Statelor Unite în cel mai ambiţios proiect de explorare a spaţiului din istoria omenirii. Programul prevede înfiinţarea unei baze permanente pe Lună
şi trimiterea unui echipaj uman către Marte. Într-o primă fază, NASA va retrage din serviciu navetele spaţiale, care vor mai fi folosite doar până în 2010. Următorul pas va fi dezvoltarea şi testarea aşa-numitului Vehicul de Explorare cu echipaj uman, al cărui zbor de debut va avea loc în 2014. Al treilea obiectiv al programului este întoarcerea pe Lună în preajma anului 2020 şi construirea unei baze permanente, de unde vor fi lansate misiunile spre planeta Marte. În viziunea preşedintelui Bush, realizarea acestor obiective va aduce importante beneficii nu numai Statelor Unite, ci şi întregii omeniri. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel.

Duel spaţial

Potrivit lui  John Pike, director al GlobalSecurity.org, “iniţiativa americană este motivată de dorinţa de a-i bate pe chinezi în cursa spre Lună”. Pike este convins că administraţia Bush a intrat în alarmă după ce, în octombrie anul trecut, China a efectuat primul zbor în spaţiu cu echipaj uman. Atunci, regimul de la Beijing şi-a anunţat intenţia de a trimite un robot pe Lună în următorii 5 ani şi a de pune piciorul pe satelitul Pământului până în 2020. “Aceasta este baza pe care funcţionează NASA”, spune Pike. “În anii ’60”, în timpul Războiului Rece, catalizatorul cursei spaţiale a fost Uniunea Sovietică. Astăzi, competitorul Statelor Unite este China. America nu poate permite Chinei comuniste să dobândească un avantaj în explorarea spaţiului.”
De altfel, principiul supremaţiei SUA în spaţiul cosmic nu este nou. Încă din 1997, administraţia Clinton a stabilit că scopurile paşnice urmărite în cadrul politicii spaţiale a Americii “permit efectuarea unor activităţi în interesul securităţii naţionale. Statele Unite vor dezvolta, opera şi menţine capacităţi de control care să asigure libertatea de acţiune în spaţiu şi, în acelaşi timp, să împiedice această libertate de acţiune pentru adversarii noştri”.

Războiul stelelor

Theresa Hitchens, de la Center for Defense Information, crede că în următorii 20 de ani, posibilitatea de a purta un război spaţial va deveni realitate: “Tabu-urile privind militarizarea spaţiului vor cădea. Nu există nici o altă ţară, în afară de SUA, a cărei securitate să depindă într-o asemenea măsură de sateliţi. Aceştia sunt “ochii” şi “urechile” Americii. Să nu uităm că Statele Unite deţin 95 la sută din totalul cheltuielilor militare spaţiale”. 
Criticii programului spaţial american subliniază faptul că printre companiile care vor susţine financiar planul lui Bush se numără
Lockheed Martin Corp., Boeing Co. şi Northrop Grumman Corp., principalii beneficiari ai contractelor Pentagonului. Sub pretextul dezvoltării unor noi tehnologii de explorare a spaţiului, aceste firme vor beneficia de o parte din fondurile injectate în programul lui Bush.
Astfel, Departamentul Apărării va cheltui cel puţin 50 de miliarde de dolari în următorii 5 ani pentru a dezvolta un scut spaţial, format din staţii de interceptare capabile să doboare rachete cu focoase nucleare, biologice şi chimice.

Caşcavalul lunar

În planul de explorare a spaţiului prezentat de Bush a trecut aproape neobservat un paragraf referitor la Lună. Potrivit acestuia, “activităţile lunare vor fi folosite pentru dezvoltarea şi testarea de noi metode, sisteme şi tehnologii, pentru utilizarea resurselor în vederea explorării planetei Marte şi a altor destinaţii.”
În realitate, americanii se pregătesc să pună mâna pe o sursă de energie cu un potenţial aproape nelimitat. Este vorba de izotopul de heliu 3,  despre care oamenii de ştiinţă susţin că va fi folosit în reactoarele de fuziune nucleară. Gerald Kulcinski, de la Fusion Technology Institute din cadrul Universităţii Wisconsin, crede că “dacă vom reuşi să monopolizăm această energie, nu va mai trebui să ne facem griji pentru petrolul din Orientul Mijlociu. Practic, vom dicta preţul energiei.”
Savanţii americani au calculat deja că pe Lună există un milion de tone de heliu 3, cantitate suficientă să asigure energie Pământului timp de mii de ani. Kulcinski spune că 30 de tone de heliu 3, echivalentul unei singure încărcături transportate de o navă spaţială, ar putea satisface necesităţile de energie electrică ale Statelor Unite pe timp de un an. Odată obţinut monopolul asupra acestei surse de energie, profiturile vor fi fabuloase: se estimează că valoarea unei tone de heliu 3 va fi de aproximativ patru miliarde de dolari. Cu un asemenea atu în mână, Statele Unite vor putea deveni stăpânii incontestabili nu numai ai Pământului, ci şi ai sistemului solar…      
 
Marte – numele zeului roman al războiului
Anul marţian: 687 de zile pământene
Distanţa maximă faţă de Terra: 378 milioane kilometri
Temperatura: 27 de grade vara, – 133 de grade iarna
Marte are doi sateliţi
Durata estimată a zborului: trei luni