Oameni si fapte de la inceput de secol XX

Aspectele pozitive si cele negative, starea de sprit, dar si problemele specifice cu care se confrunta societatea mureseana in anumite momente transpar mai mult sau mai putin evident printre randurile articolelor din presa de acum aproape un secol. In orice timp si in orice tara, ea a reprezentat in mic oglinda fidela a societatii respective. Dintr-un anume punct de vedere, presa a fost si va fi pentru toti cei carora li se adreseaza si o oportunitate – subiectiva e drept, dar nu lipsita de un anume parfum de epoca – de a percepe si intelege istoria societatii in derularea ei fireasca.

Scandaluri din lumea mondena, jocuri politice de culise, cultivarea cultului personalitatii, exacerbarea manifestarilor revansarde maghiare si pe cale de consecinta a nationalismului romanesc, a sentimentelor si manifestarilor antisemite, dar si spectrul razboiului din ce in ce mai aproape de granitele Romaniei reprezentau de fapt temele predilecte ale ziarelor muresene din perioada interbelica.

“Primul strajer al tarii”, “primul sportiv”….

Cultul personalitatii s-a practicat cu mult inainte de a cunoaste formele aberante din timpul lui Nicolae Ceausescu. Spre exemplu, regele Carol al II-lea, cel care a acaparat treptat intreaga putere in stat instituind un regim de dictatura personala a avut grija sa instituie in acelasi timp si un desantat cult al personalitatii din ce in ce mai evident dupa 1935. Expresii precum “primul strajer al tarii”, “primul vanator”, “primul sportiv” s.a. si altele care mai de care mai “inovatoare” in materie de limbaj slugarnic umpleau coloanele ziarelor muresene care se intreceau in superlative, prima pagina fiindu-i de regula dedicata in exclusivitate Majestatii Sale. Intr-un articol nesemnat, publicat in “Glasul Muresului”, nr. 21 din 1935, se arata: “Avand Romania un astfel de rege intelept, care nu se uita la nimic altceva decat la interesul superior al tarii, care isi alege colaboratorii numai pe aceste considerente, putem fi siguri de viitorul de aur al neamului romanesc. De aceea strigam cu toata inima: Traiasca Majestatea Sa Regele Carol al II-lea!”. Dupa instituirea dictaturii regale in 1938, interzicerea activitatii partidelor politice si constituirea partidului unic – Frontul Renasterii Nationale – multi dintre fostii taranisti sau liberali mureseni s-au grabit sa se inscrie in noua (si unica) formatiune creata. La fel a facut si Vasile Netea, cunoscuta personalitate liberala si care, din acel moment, incepe sa publice lungi omagii la adresa “primului strajer al tarii”.

“… deschideti ochii inainte

de casatorie…”

Potrivit presei de limba romana din Muresul interbelic, incepand cu deceniul al treilea al secolului trecut, atitudinea unor membri ai comunitatii maghiare muresene, dar si a unor lideri ai acesteia a devenit din ce in ce mai ostila transformandu-se treptat intr-una vadit antiromaneasca si chiar antistatala. Spre exemplu, in ziarul “Muresul”, nr. 20 din 1924, se mentiona: “…fostii functionari ai Imperiului Austro-Ungar au refuzat sa depuna juramantul de credinta fata de statul roman, drept pentru care au fost pusi in disponibilitate. Dr. Sarkany a dat in judecata statul roman la Inalta Curte de Casatie”. Seria unor asemenea manifestari ostile se extinde si peste granita, in Ungaria. “Glasul Muresului”, nr. 138, ne prezinta situatia unor mebri ai comunitatii romane din Ungaria care au fost condamnati la inchisoare pentru simplul motiv ca detineau ziare de limba romana primite din Romania. Intr-un articol – tot nesemnat – din “Glasul Muresului”, nr. 120 din 1938, “teoria conspiratiei unguresti” este din ce in ce mai des abordata. Din aceasta perspectiva, casatoriile mixte devin de-a dreptul suspecte: “Casatoriile dintre romani si straine, mai ales pe meleagurile noastre, nu numai ca nu sunt naturale, dar sunt de-a dreptul primejdioase…Barbati romani, deschideti ochii inainte de casatorie, nu va creati un camin unde nu puteti fi niciodata intr-adevar in caminul vostru”. Iar in nr. 134 din 1938, acelasi ziar continua in aceeasi nota “vigilenta”: “…mestesugul unguroaicelor de a acapara soti romani se indreapta contra functionarilor de tot felul: administrativi, judecatori, ofiteri, etc.” Tot din ziarul citat anterior, la moartea lui Bernady Gyorgy, in octombrie 1938, este publicat insa un scurt necrolog cu frumoase cuvinte de apreciere, fata de aceasta personalitate: “…fata de romani a fost un adversar loial, nu calomnia, ci din contra aprecia pe acei romani care lucrau cinstit…”. O pozitie echilibrata fata de relatiile romano-maghiare a avut-o episcopul reformat de Bucuresti, Tokes E., care tinea sa arate intr-un articol publicat in presa mureseana: “… conducatorii ungurilor, in frunte cu Berthlen G., azi la 17 ani dupa razboi, inca nu s-au trezit din visurile lor politice. In loc sa caute apropierea sincera si colaborarea practica cu romanii, scria acesta in “Glasul Muresului”, nr.60, din mai 1936, tocmai in interesul ungurilor de aici, conducatorii partidului prezidat de Bethlen, continua si azi politica de proteste, dusmanie si pretentiuni…”

Comentarii internationale

Din ziarele muresene nu lipsesc comentariile de politica internationala, unele dintre ele chiar foarte profunde si interesante. “Glasul Muresului”, nr.135, din 1938, preluand un articol din cotidianul francez “Paris Soir”, arata capacitatea de mobilizare si cheltuielile pentru inarmare a unor posibile state beligerante. Astfel se arata ca Germania poate mobiliza la razboi 13 milioane de oameni, iar pe anul 1938, urma sa cheltuiasca cu inarmarea circa 365 miliarde lei. Rusia putea sa mobilizeze 35 de milioane de oameni si sa cheltuiasca pentru inarmare 560 miliarde de lei, pe cand SUA putea sa mobilizeze 20 de milioane de oameni si urma sa cheltuiasca 150 de miliarde de lei pentru inarmare. In acest context, ziarelor muresene nu le scapa din vedere faptul ca Romania, din punct de vedere al dotarii tehnice, al echiparii si instruirii trupelor este putin pregatita in eventualitatea unui razboi. Se incerca astfel sensibilizarea factorilor politici de decizie. Este o imagine cat se poate de edificatoare a presei muresene care intr-un spatiu relativ restrans, de circa 4-6 pagini, reusea sa cuprinda aspecte ample din diverse domenii de interes.

Nicolae BALINT