Entitati si conducatori

…sau, bucolic spus, turme si pastori. Domenii legate ombilical, în care suntem tentati sa aplicam zicala „cum îi turcu’, asa-i si pistolu’ !”. Adicatelea, daca sefu-i corespunzator, si buchetul de subalterni musai e cum trebuie. Si invers. Din pacate (sau, poate, din fericire), lucrurile nu stau deloc asa. Mi-am adus subit aminte de una din frazele de rezonanta ale unui cunoscut compatriot de-al nostru, Fane Spoitoru. Esenta respectivei ziceri era cam aceasta: tara merge mai bine daca o lasi singura. Aplicând genialul principiu la situatia din imediata noastra apropiere, observam cât adevar grait-a gura pa­catosului… Caci din 7 iulie a.c., Curtea noastra de Apel merge ca unsa de una singura. Mai precis, fara de presedinte. Va sa zica de peste 3 luni si jumatate, presedintele Curtii nu-i. Desi legea înca prevede aceasta functie, fapt pentru care bagam de seama ca o fi, în continuare, importanta. S-a scris pe tema ilegalitatii înlocuirii presedintelui A. Cordos atât de mult încât a obosit si hârtia. Mai ales ca în speta exista o hotarâre irevocabila care gla­su­ieste cum ca presedintele a fost dat jos în mod nelegal. Iar respectiva hotarâre este pronuntata tocmai de instanta suprema. Pâna aici, toate bune si frumoase. Numai ca, la fel ca orice hotarâre, si una ca aceasta trebuie pusa în aplicare. Iar faza cu aplicarea lasa incredibil de mult de dorit chiar si la fetele juridicesti. Dovada este faptul ca nici pâna în zilele noastre numitul presedinte nu s-a vazut pus la loc. Nu mica ne este mirarea sa constatam ca nici în aste vremuri de vacanta a postului situatia nu s-a schimbat. Adica locu-i rece de aproape 4 luni, dar fostul presedinte nu-i repus în functie. Ca, cica se asteapta rezultatul unui proces în care fosta presedinta se judeca de ani de zile la instanta suprema pentru scaun. De conducator de curte. Care scaun oricum s-a terminat la 7 iulie. Caci atunci s-a sfârsit mandatul. Asa ca, ce sa mai judecam dupa ce nu e? Sa ne explice si noua (astora, profanilor), cineva, cum, grosso modo, „verdictul” respectivului proces poate „taia” dispozitiile unei hotarâri irevocabile, de vreme ce nu este vorba de o cale extraordinara de atac împotriva amintitei ho­tarâri. Si nici partile nu sunt aceleasi. Si nici… si nici… Pâna una-alta, Curtea merge fara de pre­sedinte. Si uite cât merge de bine! Trecând atent cu privirea pe una din paginile site-ului C.S.M. am constatat ca instanta noastra mai are un loc de top. Lasând la o parte Curtea de Apel Bucuresti (care are 8 locuri de presedinte vacante, dar si o competenta teritoriala incomparabil mai mare), Curtea de aici ocupa locul 2 la acest capitol, având 6 locuri de presedinte de instanta vacante. Va sa zica, pe la noi nu se prea simte nevoia de presedinti. Si asta datorita, în primul rând, „politicii locale de cadre”. Pai, atunci, cum sa nu-i dam dreptate bietului si, în acelasi timp, vizionarului Fane? Dom’le, daca e sa mearga, apai merge! Oricum! Gurile rele (si cele bune) spun ca „bataia pestelui” va fi pe postul de pre­sedinte al Tribunalului, scos la concurs. Caci si mandatul ocupantei respectivului scaun a expirat la 7 iulie. Iar în lipsa vacantarii postului de presedinte de Curte, ce-i ramâne mai bun de facut ju­decatorului cu scaun la cap? Sa candideze acolo unde e liber. Iar noi, ca sa încheiem cu o fraza în ton, zicem plini de speranta (vorba vine…): fie ca acela care-i mai bun sa câstige! (aplauze prelungite însotite de fluieraturi cu doua degete în gura).

Andreea CIUCA