TREPTELE RAIULUI (13)

Pe-un picior de plai / Pe-o gura de Rai…

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei trepte este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt un „plai la poarta de Rai”. Frumusetea me­reu schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: „De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare: ACASA, la cerurile vesniciei unde ne asteapta. Cuvinte capcana pe Calea Raiului Dupa lectura treptei trecute, a 12-a, raportata la celelalte unsprezece, se întelege ca urcusul nostru spre Portile Raiului este unul deloc lesnicios, ci amplu, continuu si complex, privit mai ales din perspectiva prevenirii si depasirii cu rabdare si întelepciune a inevitabilelor capcane, tot mai dificil de identificat si diferentiat din multimea apa­rentelor ingenios ambalate în pompoase li­mbaje seducatoare. Cuvântul este vehiculul prin care ideile patrund în mintea omului si îi influenteaza perceptia realitatii prin strecurarea abila a unor false rationamente ce pot chiar deturna viata individuala spre fagase prapastioase, adesea fara iesirea catre limanul spiritual urmarit de ascensiunea treptelor noastre. Lozincile comuniste de ieri si … Nu cu multe decenii în urma, la ritualurile comuniste de 1 mai, 23 august si 7 noiembrie, milioane de români de toate vârstele erau obligati nu numai sa vina, dar sa si strige slogane de tipul „URSS bastion al pacii e !”, în timp ce acel ”bastion al pacii” fabrica masiv armanent ce alimenta din plin razboiul din Vietnam si era vândut în toata lumea, inclusiv în România, unde „armata populara” îl purta cu emfaza patriotarda chiar în timpul acelor manifestatii. …billboard-ul globalist de azi Desigur absurdul nu are limite nici astazi, când nu demult se puteau vedea pe bulevardele bucurestene panouri mari, numite în occident billboard, ce afisau un imens cap de rechin cu gura larg deschisa expunând o dentitie de pumnale ascutite sub care era scris „Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”, legea veche a talionului, stipulata, e drept, în Iesire, Levitic si Numeri, dar anume înlocuita de Evanghelia Lui Hristos prin legea noua a iubirii crestine: „Ati auzit ca s-a zis: Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Eu însa va spun voua: Nu va împotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obraz, întoarce-l si pe celalalt…” Nimic mai firesc si mai nobil decât anularea înteleapta si pasnica a oricarui conflict prin întelegere, blândete si mai ales prin iubire, asa cum explica Hristos: „Ati auzit ca s-a zis: Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Iar Eu va zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Matei 5, 38, 39, 43 si 44) Iubirea vrajmasului – piatra de încercare pe Calea Raiului Daca Dumnezeul nostru Iisus Hristos a înlocuit razbunarea prin iubire, nu doar cu vorba, dar mai ales cu iertarea izvorâta din dumnezeiasca iubire catre cei care L-au insultat, biciuit si rastignit. Pentru toti prigonitorii Lui s-a rugat: „Iarta-i Tata ca nu stiu ce fac”. Aceste cuvinte de iertare catre Dumnezeu Tatal, a fariseilor, carturarilor, saducheilor, libertilor si irodianilor, au fost repetate apoi de mii si mii de martiri crestini ca o încununare a jertfei lor sfintitoare prin care au câstigat Raiul si au intrat în ceata sfintilor mucenici. Omul actual nu poate cuprinde în limi­tele moralitatii saracite de valorile autentice, dimensiunea divina a iubirii vrajmasului. Rasturnarea valorilor este o sintagma tot mai frecventa în limbajul cotidian ce reflecta trista realitate a imposturii ridicate la diverse grade ale inculturii si a puterii politice compromise în coruptie. Gândirea lumii contemporane este pervertita de lumina artificiala a prospe­ritatii nemuncite dar arogante, disimulata în ambalajele poleite ale filantropiei de circumstanta electorala. Aceasta forma de înselare a electoratului dezinformat a avut întotdeauna un numar însemnat de pacaliti ce trebuiesc preveniti, numai dupa ce câstigam certitudinea întelegerii adevarului daruit doar celor care-si conduc viata consecvent dupa modelul hristocentric. Capcanele razboaielor lumii actuale Iubirea aproapelui si a vrajmasului este posibila cu conditia împlinirii iubirii de Dumnezeu, din toata inima, din tot sufletul si din toata fiinta omului. Aceasta este singura garantie a capacitatii de evitare constienta a capcanelor talionului ce continua sa fie justificate în toata lumea de legile dreptatii omenesti, acele legi strâmbate ce apara crimele razboaielor de cotropire ce se poarta în lume si unde sunt atrasi si bieti tineri români. În ultimele zile au fost ucisi doi soldati români si altii grav raniti în razboiul din Irak unde participa si România din niste ratiuni politice straine de spiritul mioritic si pastoral al poporului nostru care nu a luat arma în mâna decât pentru a-si apara tara si viata de navalirile veneticilor ce nu au contenit de doua mii de ani sa ne invadeze pe fata sau pe ascuns, sa jefuiasca, sa ucida si sa perverteasca fiinta noastra româneasca. Meseria de a ucide aproapele Serviciul militar obligatoriu a fost înlocuit în România cu alegerea libera a înrolarii într-o armata de mercenari, asadar platiti pentru a învata meseria de a ucide aproapele sau vrajmasul la mii de kilometri de hotarele tarii, care si ele au disparut, înghitite de gurile lacome numite NATO si Uniunea Euro­pea­na. Cine oare a hotarât dramaticele schimbari petrecute atât de repede în România, sub ploaia unui val de promisiuni ale unei prosperitati ce întârzie sa se împlineasca într-o nesfârsit de lunga ”tranzitie”? Cine a legiferat legalizarea avorturilor în România, crima nationala în urma careia peste 18 milioane de prunci au fost ucisi de parintii lor înainte de nastere? Cine oare a aprobat legiferarea si expu­ne­rea insolenta a sodomiei în România, greul pacat amendat de credinta iudeo-crestina atât în Vechiul cât si în Noul Testament? Sem­ni­ficatia înfricosatoare a vâlvataii cazute din ceruri peste cetatea pacatelor, Sodoma, trebuie mereu reamintita celor care încearca sa ba­gatelizeze cumplitele consecinte ale perver­siunilor. Cine oare a încercat sa scoata sfintele icoa­ne din scolile românesti si sa reduca Re­ligia din programa analitica la o optiune? Cine îi ademeneste pe naivii tineri români sa devina mercenari, adica soldati platiti sa lupte si sa ucida, nu pentru apararea tarii, ci pentru un pumn de dolari, cu riscul de a-si pierde viata în Irak, Afganistan sau aiurea? Cine a hotarât ca tabara mercenarilor ro­mâni de la Talil din Irak sa fie numita Dracula? Iata raspunsul la toate întrebarile de mai sus si la multe altele! Dumnezeu iarta orice pacat omului care îl regreta sincer. Dumnezeu, în marea Lui bunatate si rabdare înca îngaduie ca aceste grele si multe pacate sa se desfasoare în lume, pentru ca acei care le savârsesc sa ajunga la suferinta adusa de constiinta raului comis si de aici la regretul adânc al mustrarilor interioare si la pocainta cu lacrimi care curata sufletul pângarit ce revine astfel cu ajutorul Bisericii înapoi, acasa, precum fiul risipitor. Tatal ce­resc ne asteapta pe toti sa ne întoarcem la El, ca sa ne primeasca cu bratele deschise si sa ne bucure de regasirea curateniei si a fericirii pier­dute. Aceasta este marea Lui iubire la ca­re ne cheama pe toti. Oricine este asteptat si bi­ne primit la masa Împaratului. Se cuvine doar sa avem hainele curat

Alexandru Mihail NITA