“Nici un sport nu-i aşa de mârşav ca politica”

Ziarul de Mureş continuă seria interviurilor a căror scop este “cunoaşterea” omului din spatele “afişului”

Carte de vizită

Mircea Musgociu s-a născut în Tg. Mureş pe data de 16 septembrie 1963. A absolvit la Alexandru Papiu Ilarian 1981. A făcut armata la Transmisiuni în Timişoara, a făcut  Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Iaşi. În timpul facultăţii a activat foarte intens în mai multe domenii, unul “plăcut” fiind cea mai mare discotecă din Iaşi. Aici avea o serie de activităţi legate de electronică, construcţii de amplificatoare, staţii, recepţii de satelit. După facultate a fost repartizat la Oradea la Întreprinderea de Mase Plastice.
A venit în Târgu Mureş, la Imatex în 1988, ca inginer stagiar la atelierul de electronică.
După revoluţie a continuat activitatea de electronică, a deschis societatea High-Tech Electronics (reparaţii video-TV, staţii de taximetrie), apoi a intrat în asociere cu alţi 6 parteneri şi a construit televiziunea prin cablu din Târgu Mureş. A devenit director începând cu februarie 1994, iar în 1997 avea 32.000 abonaţi. A vândut-o societăţii americane Metro Media International, care deţine astăzi în România grupul Romsat.
În anul 1994 a înfiinţat societatea Profitec, care se ocupă cu  producţia de încălţăminte din PVC, afacere pe care a dezvoltat-o continuu, ajungând de la o producţie de 600.000 de perechi pe an la 2.500.000 de perechi pe ani. Astăzi există un grup de firme Profitec.

Rep.: Căsătorit?
Mircea Musgociu: M-am căsătorit cu Simona pe data de 28 ianuarie 1995, am 2 copii, o fetiţă de 5 ani Alexandra şi un băiat de 8 ani Alexandru.
Rep.: Vă place numele de Mircea?
M.M.: Da, cu toate că am fost botezat în toate felurile când am fost plecat în alte ţări, de exemplu în America Marcian, în Italia Mirceea, dar este un nume care mi-a purtat noro
Rep.: De ce nu vă afişaţi numele la poartă?
M.M.:Nu mi-am pus problema asta niciodată. Nu am avut numele afişat niciodată la poartă, doar numărul casei.
Rep.: Cum aţi ajuns să produceţi mase plastice? E totuşi puţin dezvoltat acest domeniu în România…
M.M.: În momentul în care am început afacerea cu mase plastice aveam un capital şi eram în căutarea unei afaceri. Se întâmpla în ‘94. Este o afacere de producţie, care cred că mă caracterizează foarte bine, o afacere curată în care nu depinzi de fluctuaţiile valutei. Totdeauna mi-a plăcut să creez ceva şi atunci, printr-o întâmplare, un prieten cu care am fost asociat mi-a propus această afacere de producţie de încălţăminte. Am pornit, pur şi simplu, de la un pescuit unde am discutat oportunitatea acestei afaceri, după care am pornit în realizarea ei. 
Rep.: Ca şi om de producţie, vi s-ar nimeri întrebarea ce a apărut prima dată, oul sau găina? Dar să ne limităm doar la oameni: care au apărut primii cei din producţie sau afaceriştii?
M.M.: Cred că trebuie să se înţeleagă bine ce înseamnă om de afaceri şi ce înseamnă om de producţie. Poate că un om de producţie ar trebui să fie şi om de afaceri. Dar nu neapărat. Producţia este partea cea mai curată şi mai cinstită pe care poate să o facă un om de afaceri, un om care face bani. Se pare că am ales, totuşi, un drum foarte greu care devine din ce în ce mai greu pe măsură ce  afacerea se extinde. Sunt moduri mult mai uşoare de a face bani, făcând speculaţii bursiere, profitând de tot ceea ce a oferit această tranziţie, de care mulţi au profitat şi au devenit mari oameni de afaceri fără să pună umărul deloc. Eu am ales o cale grea şi, totuşi, am avut rezultate. Sunt convins că mulţi oameni au încercat să facă producţie dar au clacat deoarece este cel mai greu mod de a face afaceri.
Rep :Pe cine sau pe ce sunteţi supărat în România?
M.M.: În România, uneori, am senzaţia că aş fi la un film prost, în care vezi oameni cu foarte mulţi bani, vezi politicieni care nu au realizat nimic până au devenit politicieni. Se pare că, a deveni politician în România este echivalent cu a face mulţi bani fără prea multe probleme şi fără prea multe griji, fără riscuri, fără investiţii făcute cu risc, în care să-ţi ipotechezi casa ta, casa prietenilor ş.a.m.d.
Rep.: Care este diferenţa între un om de afaceri implicat şi unul neimplicat în politică?
M.M.: Un om de afaceri neimplicat în politică riscă în fiecare zi să fie sancţionat de toate organele de control care există la ora actuală, este foarte mult expus în faţa vămii, este expus în faţa organelor fiscale şi a Gărzii Financiare. Oricare dintre ei când vine într-o fabrică poate să găsească un muc de ţigară pentru care poate să-ţi dea o amendă de 10 milioane, poate să găsească un muncitor fără salopetă pentru care iarăşi poate să-ţi dea 10 milioane. Eu lucrez cu foarte multe firme din străinătate, Germania, Italia etc. Am relaţii apropiate cu ei, le cunosc toate problemele dar nu am întâlnit pe cineva care să fie stresat de probleme de genul acesta. Ei sunt stresaţi de probleme de producţie, procurarea materiei prime, vinderea produsului etc. Probleme absolut normale pe care le întâlneşti în producţie. Eu care rulez în fiecare zi 20 tone de materie primă, într-un an dacă stăm să calculăm sunt mii de tone de granule, şi dacă se face un control şi se găsesc 2 tone în plus sau în minus de materie primă se confiscă sau sunt amendat ca un infractor. Nu se ţine cont că la producţii de nivelul acesta, cu toate bunele intenţii, ar trebui să am o armată de gestionari şi de contabili ca să pot fi sigur că, în orice moment, la un control răuvoitor nu sunt expus în faţa lor.
Rep.: L-ai descris pe cel neimplicat…
M.M.: Da. Cel implicat în politică, probabil că este de ajuns să dea un telefon unde trebuie şi controlorii care sunt mai mult sau mai puţin bine intenţionaţi, se retrag cu scuzele de rigoare sau, probabil, că nici nu mai vin. Oricum, echilibrarea balanţei comerciale a acestei ţări, în care consumul intern să nu depăşească producţia internă, n-o s-o facă nici un partid, ci o s-o facă întreprinzătorii care zi şi noapte se gândesc la fabricile lor, la cum să dea salariul, la cum să se aprovizioneze, unde să vândă, să producă tot ceea ce vedem în jurul nostru. Acum, în România, până şi semafoarele de pe stradă, dacă întrebăm autorităţile ”de unde au fost procurate” o să auzim că au fost cumpărate ori din Ungaria, ori din Germania, ori din alte ţări. Nu mai suntem în stare să producem nimic şi dacă cineva vrea să producă ceva, toată lumea încearcă să-l jumulească. Ar fi cazul să facem diferenţa. De exemplu, dacă eu nu continuam să investesc, cum am investit anul trecut două milioane de euro în fabrică, astăzi aveam 20-25% profit prin simplul fapt că deţineam acţiuni la companii precum Petrom sau Banca Transilvania.
Rep.: Cu ce sport aţi compara politica?
M. M.: Sportul este o ocupaţie cinstită şi politica nu poate fi comparată cu sportul. Nu există nici un sport aşa de „mârşav” cum este politica.
Rep.: Enumeraţi-ne trei caracteristici, evenimente care v-au determinat sau influenţat să faceţi afaceri, într-un anumit mod. Poate trei principii…
M. M.: Cred că principalul meu atu în tot ce am făcut, a fost puterea de a munci 16-20 de ore pe zi, sau oricât este nevoie ca să duci la bun sfârşit un lucru început. Am mers întotdeauna pe ideea “nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”. Este drept, de multe ori am exagerat şi mulţi oameni din jurul meu rezistă greu lângă mine, pentru că eu aş vrea să fac totul într-o zi dacă se poate. Nu cred că am “şarmul” unui om politic, pentru că nu am talent oratoric şi alte asemenea calităţi, iar numai cu bunele intenţii nu ajung nicăieri. Dar cred, totuşi, că ar trebui ca mai mulţi oameni care ştiu să aprecieze banii să intre în politică, ei nu se joacă aşa uşor cu baniiÂ… Avem mulţi oameni cu bani în politică. Cei mai mulţi dintre ei sunt oameni care au intrat în politică în anii Â’90, iar azi sunt marii oameni de afaceri ai României. Aş vrea să văd oameni în politică care au făcut banii foarte greu, care au averi de 3-6 milioane de dolari, dar care au muncit zi şi noapte să facă aceşti bani, care să aibă şi calităţi morale, să nu se joace cu fondurile Phare, să nu facă contracte de comisionări de milioane de dolari, să nu vedem oameni pe care nu-i mai interesează nimic, care sunt complet detaşaţi de ceea ce înseamnă problemele reale ale românilor.
Rep.: Dacă aţi fi în locul meu, ce aţi vrea să vă întreb despre familie? Nu am discutat deloc de oamenii din viaţa dumneavoastră…
M.M.: Poate ar merge “Aţi fost sprijin în tot acest iureş de familie, pe parcursul a ani de zile?”Rep.: Daţi răspunsul….
M.M.: Da. Am doi copii bine educaţi, bine crescuţi, sănătoşi de care s-a ocupat Simona şi pot să zic că am simţit întotdeauna că mă înţelege şi acesta e cel mai important lucru. Sunt foarte multe divorţuri în rândul oamenilor de afaceri de cele mai multe ori problemele apar când nu sunt bani, dar şi când sunt mai mulţi bani, când apar pretenţii din partea nevestelor, care vor să trăiască o viaţă corespunzătoare standardului financiar pe care şi-l permit. Dar, în cazul meu, fiind sclavul propriilor afaceri, nu pot să ofer nevestei întotdeauna ceea ce-şi doreşte.
Rep.: Cine renunţă, de obicei?
M.M.: Soţia, şi cred că din cauza asta avem o familie reuşită.

Rep.: Mercedes sau BMW?
M.M.: BMW
Rep.: Sport extrem sau şah?
M.M.: Sport extrem
Rep.: Ianuarie sau august?
M.M.: August
Rep.: Mc DonaldÂ’s sau bucătărie italiană?
M.M.: Bucătărie Italiană
Rep.: Rock sau manele?
M.M.:Manele