2007 – Anul sanselor culturale
Dincolo de sintagmele si declaratiile ambitioase, purtatoare de promisiuni frumoase, poate uneori prea des uzitate pentru a mai trezi o vie curiozitate si interes din partea auditoriului, care fac referire la viitorul luminos ce ne asteapta o data integrati in Europa, avem cateodata ocazia sa descoperim ca exista oameni care detin puterea si parghiile de a face ceva. Si care incearca macar sa creioneze o strategie de dezvoltare. Chiar si in Romania. Chiar daca pare incredibil.
Marturisesc ca am fost placut surprisa, participand la un seminar pe teme de conservarea patrimoniului cultural european, ca parte a programelor financiare norvegiene de sprijinire a dezvoltarii economice si sociale a Romaniei, de strategia Ministerului Culturii si Cultelor. Cel putin in privinta directiilor si a zonelor de interes prezentate in cadrul intalnirii cu pricina. Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat, prima lege abrogata in Romania postcomunista, la inceputul anului 1990, a fost Legea Patrimoniului… Revenind, Ministerul are ca obiective formarea profesionala (instruirea de specialisti in domeniul restaurarii monumentelor istorice, al mestesurilor traditionale), dezvoltarea turismului cultural, dezvoltarea peisajelor culturale, dezvoltarea durabila, protejarea si punerea in valoare a arhitecturii de lemn, digitizarea patrimoniului cultural (care va fi poate cea mai grea piatra de incercare, tinand cont de penuria de specialisti care majoritatea nici macar nu mai lucreaza in Directiile Judetene de Cultura si Patrimoniu!), si, nu in ultimul rand, imbunatatirea conditiilor in care exponatele muzeelor sunt pastrate. Neajunsurile pe care le reclama cultura romana de, iata, aproape 20 de ani isi au radacina intr-o logica a guvernantilor nostri care mereu au considerat Internele, Justitia, Sanatatea, Apararea si altele prioritare. In detrimentul culturii. Intotdeauna banii s-au terminat mai inainte sa ajunga la MCC. Anul acesta este primul de dupa 1989 cand fondurile alocate pentru restaurarea monumentelor istorice au fost cele mai mari. Este pentru prima data cand cei trimisi sa asigure cadrul legal si sa reglementeze chestiunile ce tin de cultura isi iau rolul si misiunea in serios. Ar fi bine sa nu fie doar o impresie. De acum inainte, o data intrati in hora europeana, vom avea nevoie de strategii, de proiecte, de coerenta si seriozitate. Avem sansa sa conservam si sa punem in valoare ce am mostenit, dar cu conditia renuntarii la dulcele farniente foarte bine asumat de catre noi, la blazare, la lipsa de initiativa si responsabilitate, caracteristica cu radacini adanci in mentalul colectiv romanesc. Poate ca acum avem o sansa istorica. Sigur va trebui s-o fructificam. Cu atat mai mult cu cat ni se ofera si banii necesari. Asa ca, numai de noi depinde acum.
Diana SACAREA
