Şapte ani în ChibedÂ…

Judeţul Mureş s-a îmbogăţit cu încă o comună. Din iulie 2003, Chibed a trecut la acest nou statut. Era o cerinţă mai veche a populaţiei, nemulţumită de modul de administrare a Consiliului Local din Ghindari. Comuna este la început de drum, populaţia este mulţumită, iar noua conducere se arată optimistă. Însă sunt şi multe probleme de rezolvat.

Până în 1968 Chibedul a fost comună, dar a fost “retrogradată” la statutul de sat, devenind unitate componentă în cadrul comunei Ghindari. “În 2002 s-a organizat referendumul, în urma căreia a reieşit dorinţa populaţiei din Chibed de a trece la statutul de comună. Ghindari este o comună mare, cu şapte sate, administraţia se făcea greoi, iar oamenii trebuiau să se deplaseze cinci kilometri ca să ajungă la primărie. Vroiam să devenim din nou o comună, deoarece până în ’68 eram mai bine dezvoltaţi decât Ghindari. Acum însă suntem începători, dar optimişti. În plus şi Chibed este un sat mare, cu 1800 de locuitori, şi cuprinde cam 3300 hectare de pământ”, a declarat Doşa Sandor, primarul comunei Ghindari. Cât de bine era dezvoltată la vremea aceea, e o problemă discutabilă, deoarece apa potabilă, canalizarea şi gazul, sunt fie în faze de proiect, fie, în cel mai bun caz, au fost introduse de câţiva ani. Spre exemplu, introducerea apei potabile se rezumă doar la existenţa unei conducte principale şi montarea de cişmele stradale, lucrări care s-au terminat în noiembrie 2003. Rămâne ca în continuare fiecare sătean să introducă apa în gospodărie, binenţeles pe cont propriu. Dar apare o problemă. Lipsa canalizării, fără de care nu se poate introduce apa în gospodării. Deocamdată se va face doar studiul de fezabilitate, ce costă în jur de 200-300 milioane de lei. O altă variantă ar fi decantoarele vidanjabile, dar care reprezintă încă o investiţie considerabilă pentru veniturile mici ale sătenilor, şi nu oricine îşi va putea permite un astfel de efort financiar. La capitolul încălzire e mai bine, deoarece gazul s-a introdus încă din 1998.
Drumurile comunale nu sunt nici ele lipsite de probleme. Despre asfaltare nu poate fi vorba, astfel că drumurile sunt întreţinute doar cu câte un strat de pietriş. În plus, există o înţelegere cu o firmă (SC Heba-Cons), care a fost de acord să întreţină drumurile pe care circulă maşinile socieţăţii.
În comună sunt doar câteva firme mai importante (SC Siltex Sil SRL, SC Prod Com Doşa SRL, SC Profatec SRL), şi care contribuie semnificativ la bugetul comunei, prin taxele şi impozitele pe care trebuie să le plătească.

Bugetul însă lasă de dorit

Din septembrie 2003 şi până acum, sumele acumulate de primărie din taxe şi impozite se ridică la 79 milioane de lei. “Din partea Consiliului Judeţean am primit la pornire suma de 545 milioane de lei, după care am mai primit 156 milioane de lei, la care se adaugă şi sumele pentru ajutoare sociale şi învăţământ. Pe 2004 avem promisiuni că vom primi suma de 1,16 miliarde de lei, deşi am cerut 1,5 miliarde de lei. Veniturile proprii ale comunei ne mai ajută, dar deocamdată nu pot aprecia dacă pe viitor ne vom putea descurca cu sumele de care dispunem”, a declarat primarul comunei.
O altă sursă de venit a primăriei ar fi turismul, dar nu este suficient exploatat. Deocamdată turismul se rezumă la faptul că unii săteni închiriază camere turiştilor veniţi la Sovata (care se află la doar 10 kilometri de Chibed), deoarece pe timp de vară staţiunea se arată neîncăpătoare pentru numărul considerabil de turişti. Şi oricum acesta nu aduce venituri la bugetul comunei. Construirea unei pensiuni, sau a unui motel în zonă ar fi soluţia ideală, dar deocamdată nu sunt investitori. Se încearcă o colaborare cu ageţiile de voiaj, mai ales cele străine, pentru a atrage şi aici turiştii.
Însă până când turismul va aduce un venit considerabil, atât pentru comună, cât şi pentru săteni, va trece multă vreme.

Chibedul – ţara cepei

Pentru locuitorii din Chibed, agricultura reprezintă principala preocupare, comuna fiind renumită pentru ceapă. După cum spun sătenii “pământul din această zonă este foarte bun pentru a cultiva ceapă. Încă de la sfârşitul lunii februarie, sau cel târziu martie începem să lucrăm pământul. Anul trecut, a fost secetos, în schimb acum doi ani am avut o recoltă foarte bună. Totul depinde de vreme.”
Cu retrocedarea terenurilor se stă foarte prost, deoarece nu există o documentaţie clară. În plus, parcelele sunt mici, terenurile sunt împrăştiate şi totul trebuie măsurat cu exactitate. Cu retrocedarea pădurilor lucrurile merg ceva mai bine, peste 85 la sută din săteni au fost puşi în posesia acestora.
Nici învăţămîntul nu e lipsit de griji, clădirea şcolii având nevoie de reparaţii capitale. În plus imobilul este foarte vechi, fiind construit încă înainte de 1848 când era folosit ca  grajd de cai. Numărul elevilor este destul de mare (170 de şcolari şi 50 de preşcolari) şi nu pot fi mutaţi în altă clădire, deoarece nu este o clădire suficient de încăpătoare. Astfel că se fac doar reparaţii minime şi igienizările strict necesare, astfel ca şcoala să poată funcţiona. Dispensarul medical nu face excepţie de la regulă. Clădirea în care este amplasat mai nou şi sediul primăriei, are nevoie de îngrijiri capitale, dar nu sunt bani. Aparatura cu care trebuie să lucreze medicii este veche şi depăşită.
Cam aşa se prezintă situaţia comunei Chibed, plină de lipsuri greu de umplut fără fonduri suficiente. Deocamdată atitudinea localnicilor este una pozitivă, dar greutăţile financiare vor şterge nemilos euforia caracteristică acestei perioade de început.

“Odată cu trecerea la noul statut, prefectura m-a numit drept primar al acestei comune. Înainte, opt ani de zile am fost consilier local, şi reprezint UDMR. În 2004 doresc să candidez pentru funcţia de primar. Îmi place să fac ceva util pentru comunitate şi după cum arată şi sondajele care s-au făcut cu ocazia referendumului, populaţia mă susţine. Oricum sunt optimist şi deocamdată nu am contracandidaţi.” (Doşa Şandor)