Despre traditii si obiceiuri de iarna de pe Valea Muresului

Maria Borzan este Directoarea Muzeului Etnografic din Reghin de mai bine de 20 de ani si nimeni din oras nu cunoaste mai bine fenomenul culturii materiale si spirituale populare, traditiile stramosesti si obiceiurile romanesti. În toti acesti ani de când raspunde de aceste valori nationale, Maria Borzan a însotit campania de cercetare în teren, cu filmari si înregistrari pe banda magnetica, a reorganizat expozitia permanenta a muzeului în urma unei reparatii capitale, a organizat sectia în aer liber a muzeului care astazi cuprinde monumente de arhitectura bisericeasca, case, instalatii taranesti si chiar o biserica care este certificatul românilor la Iara, Ungaria. Din vechea biserica de la Iara s-au putut folosi doar 10 grinzi din absida, restul fiind materiale noi, dar sau respectat dimensiunile reale ale vechii biserici, care astazi se afla în curtea muzeului etnografic.

Acest monument de arhitectura din secolul XVII a fost sfintit în 1998 în ziua tuturor sfintilor si de atunci biserica este vie si asteapta în fiecare an credinciosii Reghinului sa-i calce pragul.

Valea Muresului, leaganul traditiei

Odata cu apropierea Craciunului si anului nou am poposit la portile muzeului etnografic, pentru a afla mai multe despre traditiile noastre de iarna. Din acest motiv am rugat-o pe Maria Borzan sa ne spuna care sunt cele mai cunoscute obiceiuri de iarna din tinuturile Muresene. “Sarbatorile de iarna încep cu ajunul Craciunului se continua cu Anul Nou si se încheie la 7 ianuarie dupa Boboteaza. Sarbatoarea Craciunului are o taina si o frumusete aparte, luminata si plina de încarcatura duhovniceasca, Nasterea Domnului este cea mai mare minune a lumii si este întotdeauna asteptata cu bucurie. În noaptea de Craciun portile curtilor sunt deschise, luminile aprinse, semn ca cetele de colindatori sunt asteptate sa colinde la usa la fereastra si apoi în casa. Tot la Craciun este obiceiul colindatului cu Turca, este mai bine pastrat pe Valea Idicelului, Beicii, Muresului si Pietrisului. Turca este jucata dupa cântarea colindelor în casa, dupa o melodie de joc ritmica cântata la fluier sau vioara. La sfârsitul colindatului prin sat se obisnuieste sa se colinde asa zisa “colinda a zorilor”. La sfârsitul colindei urmeaza o petrecere ce poarta denumiri diferite “Ospatul lui Craciun”, “Vergelul” sau “Ospatul feciorilor” iar mai nou în ultimii ani joc sau bal. La aceasta petrecere sunt invitate si fetele din sat de chematori sau vatafii cetelor de colindatori. Alte obiceiuri în zilele Craciunului sunt “Berea” si “Laturenia”. “Berea mica” si “Berea mare” care era organizata de feciori care se adunau la o gazda la care îsi pregateau turca de mers la colindat si faceau planuri unde sa mearga latureni. “Laturenia” era si este vizita pe care o faceau cetele de feciori dint-un sat în altul a doua si a treia zi de craciun, iar a patra si a cincea zi cei vizitati întorceau vizita. Laturenii erau gazduiti la prieteni sau rude si înconjurati cu toata cinstea cuvenita unor oaspeti de seama (sa joace fata care-i place, sa fie ospatat, sa fie multumit), stiind ca asa va fi tratat si el când va întoarce vizita”.

A consemnat Robert MATEI

Reporter: Care sunt zonele unde s-a pastrat cel mai bine acest obicei?

Maria Borzan: Cele mai bune pastratoare a acestui obicei sunt cele din zona Calimanului, Valea Idicelului si partial în Valea Gurghiului. În mare semnificatia sarbatorilor este cunoscuta si pastrata doar ca i s-au adaugat elemente noi.

Rep.: Revenind la sarbatorile de iarna ce obiceiuri mai sunt de Craciun?

M.B.: Tot în zilele Craciunului, copiii, baietii umbla cu steaua pe la casele gospodarilor, ei se numesc stelari, colindatori cu steaua sau crai, umbla câte doi sau trei rareori mai multi cu o stea. Acestia primesc de la gazde mere, nuci, colacei si mai nou si bani pentru urarile adresate, cam astea ar fi de Craciun.

Rep.: Si cele de Anul Nou?

M.B: De anul nou este urarea cu plugul sau buhaiul, plugusorul cum i se spune în popor este un stravechi obicei agrar care se practica si astazi. În ajunul anului nou, în alte sate chiar în ziua de anul nou, ceata formata din 2 pâna la 20 de flacai sau barbati însurati de curând, pleaca din casa în casa sa ureze cu plugusorul. Cu plugusorul mai ureaza si copiii, urarea se înfaptuieste prin prezentarea dramatica a muncilor agricole, este o manifestare folclorica complexa menita sa aduca belsug în agricultura. Pe lânga plug, ceata poarta buhai, bice din care pocnesc, clopote de vite si talangi. În dimineata zilei de anul nou dupa ce s-a încheiat colindul cu plugusorul cete de copii baieti si fetite de 8-12 ani pornesc cu semanatul, poarta atârnate de gât traiste cu seminte de grâu, secara, orz, intra în case arunca boabe cu mâna imitând semanatul pe ogor si ureaza gazdelor sanatate si roade bogate. Ciclul de sarbatori de iarna se încheie cu Boboteaza, sarbatoarea botezului Mântuitorului pe 6 ianuarie si în 7 ianuarie a sfântului Ioan Botezatorul. În aceasta zi credinciosii îl sarbatoresc pe Ioan care proroceste venirea lui Isus Hristos, îl boteaza si îl descopera lumii ca Mesia. Este considerat cel mai mare profet care face legatura dintre noul si vechiul testament.În acesata zi sunt sarbatoriti toti care poarta numele de Ioan la ” Balul Ionilor”sau “Balul Bobotezii”, la care cei cu numele de Ion sunt felicitati si aruncati la grinda.

Rep.: Ce sunt colindele? De unde provin?

M.B.: Colindatul este o datina universala adânc înradacinata în Europa ea existat si la stramosii nostrii, romani. Colindele sunt cele mai vechi creatii poetice ce vin lumea obstilor satesti, ele sunt urari de belsug, sanatate, prosperitate si fericire adresate de cetele de colindatori ce trec din casa în casa. Frumusetea colindelor nu poate fi explicata, ele trebuie sa fie ascultate si cantate, iar repunerea în circuitul nostru spiritual în forme autentice, traditionale a bogatului tezaur de simtire româneasca si crestina ortodoxa, concretizata în colindele ce ne însotesc sarbatorile de iarna cuprinse între nasterea si botezul Domnului. E o obligatie morala a fiecaruia dintre noi. Aceste sarbatori ne fac mai buni, în fiecare an, ne lumineaza, ne încarca cu energie duhovniceasca ne fac mai milostivi si aduc în fiecare an sfânta bucurie a reîntîlnirii cu Pruncul Isus Izbavitorul si Mântuitorul cel mereu iertator care a îndumnezeit lumea prin valoarea nasterii si jertfei sale.