Statul roman, bataia de joc a unui director muresean

14 January 2008

9 minutes read

“Suntem o lume bolnava de ura, in cautare permanenta de noi motive de discriminare si condamnare…”

(Istoricul Florin Constantiniu, in “Dosarele istoriei”, nr. 5/2006, p. 4)

Jenant de penibila, patetica si plina de venin…Asa ar putea fi caracterizata pe scurt “opera” jurnalistica a domnului dr. Toducz Endre din Calugareni. Poate ca asa crede domnia sa ca trebuie sa-si exercite dreptul constitutional la opinie. Adica fara argumente si fara o minima responsabilitate pentru cele afirmate. Desi este evident ca abuzeaza de acest drept, poate ca intr-un anume fel domnia sa se simte obligat… sa se autodefineasca prin cele scrise, sa se legitimize, sa-si alunge anumite anxietati si mai ales sa-si demonstreze atasamentul fata de o anumita cauza. In fond, si in jurnalistica, ca peste tot, “multi veniti, putini chemati”. Cand insa statul roman, istoria Romaniei si personalitati ale istoriei nationale sunt denigrate in mod constant, te simti dator sa iei atitudine si-ti pui intrebarea fireasca daca aceste demersuri sunt cumva intamplatoare. Poate ca si altii, care aveau mai de mult timp datoria sa se autosesizeze, o vor face dupa ce vor citi acest articol.

Cunoscut mai mult pentru tratamentele neconventionale pe care le aplica, dr. Toducz Endre – supranumit si “omul care si-a regizat moartea” – director al Centrului de Reabilitare Neuropsihiatrica din Calugareni are, dupa cum probabil crede domnia sa, si veleitati jurnalistice. Nu avem desigur dreptul sa punem la indoiala tratamentele pe care le aplica la caminul-spital pe care-l conduce, dar avem dreptul sa punem la indoiala “opera” jurnalistica a domnului Toducz. O opera care exceleaza prin nationalism agresiv, neadevaruri spuse cu nonsalanta si o contestare si denigrare permanenta a aproape tot ce este romanesc. In alta ordine de idei, marele Shakespeare spunea ca: “Viata e o scena, iar noi toti suntem actori”. Citind violenta diatriba a dl. Toducz, inclin sa cred din ce in ce mai mult, ca de fapt domnia sa joaca intr-o (indoielnica) tragi-comedie… scrisa probabil, de altii. Piromanul Nero, imparat al Romei, in timp ce se stingea, spunea teatral: “O data cu moartea mea, moare de fapt un mare actor”. Extrapoland, dar in acelasi timp cunoscandu-va tangential si veleitatile de regizor si actor, cred ca atunci cand veti pleca si dv. in lumea celor drepti – pentru ca vom pleca cu totii mai devreme sau mai tarziu – veti rosti la fel de teatral: “Ce mare jurnalist moare odata cu mine…”. Nu va iluzionati domnule Toducz! Dupa dv. nu va ramane nimic. Si asta pentru ca nu ati cladit nimic. Pentru simplul motiv ca pe agresivitate, ura si venin nu se poate cladi nimic, dar absolut nimic. Nici aici si nici in alta parte.

Nationalism sovin…

Ati facut o adevarata obsesie pentru ceea ce inseamna statul national unitar roman. Va doare vizibil aceasta sintagma. De ce suferiti atat de mult domnule Toducz? Acest stat care, va place sau nu, este si statul dumneavoastra, s-a constituit in mod firesc pe ruinele unui imperiu multinational anacronic, asa cum dealtfel s-au constituit atunci sau ulterior si alte state nationale, inclusiv Ungaria care a revenit astfel in hotarele ei firesti. Nimic mai mult, nimic mai putin. Pentru realizarea statului national unitar roman – pe care in ignoranta si rautatea dv. vadita il numiti ba “Romania artificiala”, ba “Romania agresiva” sau chiar “kitch-ul popular romanesc din 1918, de la Alba-Iulia” – s-au jertfit 800.000 de militari (morti, raniti, disparuti sau prizonieri). A fost un act de vointa romaneasca consacrata de jure in cadrul Conferintei de Pace de la Paris, din anii 1919-1920 (Trianonul facand parte din acest sistem de tratate). Si ca sa nu perseverati in ignoranta vreau sa va mai comunic ca frontiera Romaniei in vest este garantata nu de Trianon, ci de Tratatul de pace din 1947, care reia prevederile Trianonu-lui in materie de granita, de Tratatul bilateral romano-ungar din 1996 si de procesele integrationiste europene si euro-atlantice. Deci in concluzie, Romania Mare, nu a fost un cadou facut natiunii romane, ci a fost o recunoastere europeana si internationala a unor realitati istorice. In Transilvania, in ciuda maghiarizarii si asimilarii fortate practicate de guvernantii maghiari cu o forta si agresivitate deosebite mai ales in a doua jumatate a secolului al XIX-lea (a se vedea spre exemplu legile Appony, Trefort, etc.) elementul romanesc a ramas preponderant, ori acest lucru a fost recunoscut chiar si in documentele oficiale maghiare (vedeti ca pentru documentare v-am recomandat o minima, dar necesara bibliografie). La inceputul secolului al XVIII-lea, episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu atragea atentia asupra faptului ca romanii, covarsitori ca numar in Transilvania, considerati in mod jignitor “tolerati”, merita aceleasi drepturi ca si autoproclamatele “natiuni privilegiate” (maghiari, secui si sasi) si asta pentru ca – spunea Inochentie Micu – romanii sunt cei mai vechi locuitori, sunt cei mai numerosi, iar prin sudoarea muncii lor contribuie cel mai mult la sustinerea financiara a Transilvaniei.

…agrementat si cu putin rasism?

Loviti cu invective in stanga si in dreapta, fara niciun fel de discernamant. Dupa ce i-ati jignit tatal, pe Patriarhul Miron Cristea l-ati facut si mason si simpatizant gardist, apelative care din punct de vedere semantic se resping…I-ati denigrat familia, modesta intr-adevar, dar o familie care a stiut sa-l formeze in spiritul pastrarii traditiilor romanesti si al fidelitatii fata de propriul sau neam pe care el, Miron Cristea, nu l-a tradat niciodata. Ati facut asta cu un cinism rar intalnit si binenteles fara sa ne indicati sursa informatiilor dv. In fine, la “cultura istorica” pe care o posedati n-ar trebui sa ma mai mir, mai ales ca faceti si oarece confuzii. Spre exemplu, anul decesului Patriarhului a fost 1939 si nu 1932 cum il indicati dv. In alta ordine de idei, parlamentarului Titus Corlatean, in loc sa-i raspundeti intr-un mod civilizat daca v-ati simtit jignit – pentru ca asa procedeaza adevaratii intelectuali – l-ati numit “semialb” si “blond ca locomotiva”. Eu nu sunt avocatul dl. Corlatean – pentru ca dupa cate stiu domnia sa este chiar avocat – dar atitudinea dv. ma oripileaza. Sa inteleg ca aveti ceva fobii vis-a-vis de rasa careia i-ar putea apartine dl. Corlateanu? Nu cred ca cineva si-ar putea permite sa va numeasca, spre exemplu, “roman renegat” sau “semi ungur”. Ar fi o greseala impardonabila din partea unui om care se pretinde a fi de bun simt, dar si intelectual pe deasupra. Ma intreb pe buna dreptate care ar fi reactia dl. Corlateanu daca ar afla apelativul pe care l-ati folosit in cazul sau…

Din punct de vedere legal

ar fi totusi cateva probleme…

Ca bun secui si romano-catolic ce banuiesc ca sunteti, ar trebui sa aveti un pic de frica de Dumnezeu, ca de legile lumesti nu aveti, dupa cate se pare. Daca moral vorbind, nu va tremura deloc mana nici atunci cand, lunar, semnati statul de plata ca director al unei institutii din Romania – tara pe care dumneavoastra o denigrati cu orice ocazie prin scris – o institutie platita de la bugetul de stat, legal vorbind ar fi totusi cateva probleme. Daca dumneavoastra in calitate de cetatean roman uzati in mod firesc de prevederile articolului 30, alin. 1, din Constitutia Romaniei (2003) care prevede libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor…, nu uitati ca la acelasi articol 30, la alin. 7, se mai prevede si faptul ca sunt interzise prin lege defaimarea tarii si a natiunii, iar la art. 57 se prevede clar si fara a mai lasa loc vreunei interpretari, nici mai mult, nici mai putin, faptul ca exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale de catre cetateni sa se faca cu buna-credinta. Adica inclusiv de dumneavoastra care aveti nu numai drepturi, dar si obligatii. Unde este buna credinta in cele scrise de dumneavoastra domnule Toducz?

“Nimic din ceea ce se petrece acum nu este intamplator”

Un prieten american imi spunea deseori – lucru pe care il face si in prezent – ca “nimic din ceea ce se petrece acum in Romania nu este intamplator”. Este cu siguranta un punct de vedere al unui om foarte bine informat, care dincolo de serviciile aduse tarii sale adoptive, nu a uitat ca inainte de toate este roman. Ca un om de buna credinta ce ma pretind a fi, care mai aveam pana nu demult naivitatea sa resping apriori orice idee care facea trimitere la o “teorie a conspiratiei”, l-am contrazis adesea…dar in ultimul timp, cred din ce in ce mai mult ca totusi are dreptate. Voluntar sau nu, prin ceea ce scrieti – sau mai bine spus, prin modul cum scrieti- v-ati inregimentat in corul denigratorilor la adresa Romaniei. Profitati si totodata abuzati efectiv de libertatile asigurate prin Constitutie si incercati ca prin tipul de mesaj pe care-l transmiteti prin articolele dumneavoastra sa faceti prozeliti, inoculandu-le in subliminal falsa idee a romanului cotropitor, agresiv, ignorant si incult. Dar “Nu mor caii cand vor cainii!”, spunea foarte inspirat poetul Nichita Stanescu, un enunt care ar fi putut servi drept motto al acestui articol, iar istoricul Olimpiu Matichescu spunea si el ca “Istoria nu face pasi inapoi”. Nu mai plangeti dupa “tara pierduta” (care tara?), nu mai clamati autonomie culturala, cand de fapt se doreste mult mai mult decat autonomie culturala – un drept pe care il aveti deja – nu va mai lamentati de lipsa de drepturi, cand Romania poate servi – fapt recunoscut dealtfel si de UE – drept model privind gradul de asigurare al drepturilor minoritatilor. Va recomand sa petreceti o luna in Grecia – tara membra a UE din 1982 – si sa vedeti acolo cum sunt asigurate drepturile minoritatilor. Sau daca doriti chiar in Ungaria, tara vecina si prietena – si ea membra a UE – unde peste mai putin de 30 de ani romanii vor deveni istorie fiind asimilati definitiv. Intre sublim si ridicol spunea cineva, nu este decat un singur pas. Prin modul cum scrieti, prin continutul si calitatea articolelor pe care le publicati intr-un jurnal care va pune cu generozitate la dispozitie spatiul necesar, dar care n-ar trebui sa abdice de la anumite standarde morale, dumneavoastra demonstrati ca acel pas intre sublim si ridicol, l-ati facut demult. Acum nu faceti altceva decat sa va complaceti in aceasta situatie lamentabila. E oricum alegerea dumneavostra care, e drept, nu are nimic de a face cu bunul simt… istoric.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com

“Primul patriarh ortodox… al “stravechilor” romani, Miron Cristea, a fost scornit si fabricat in 1925, dupa Trianon. Raspundea la numele de Ilie Cristea si s-a nascut la Toplita, in 1868, fiu al unui tata cioban la oi – jecmanitor al unei mosii a familiei Kemeny – si o mama greco-catolica. Merita sa urmarim cu atentie drumul “desteptarii” sale: Gimnaziul Sasesc din Bistrita, Gimnaziul Graniceresc din Nasaud, Institutul Teologic din Sibiu…In perioada 1891-1895 a inhalat caracterul romanesc la Universitatea de Filologie din Budapesta, unde si-a luat doctoratul cu o lucrare scrisa in limba maghiara. El a fost principalul organizator al kitch-ului popular romanesc din 1918, de la Alba-Iulia. A fost apoi francmason roman activ, simpatizant al Garzii de Fier si premier roman. A decedat in 1932″.

(“Szekely hirmondo”, nr. 41 din 19.10.2007-25.10.2007;

Titlu: “Primul patriarh roman”, Semnatar: Toducz Endre din Calugareni)

“Acum cand… maghiarii transilvaneni ar dori, cu ajutorul unui referendum, sa informeze lumea ca si-ar dori putina autonomie pe pamantul natal, in cadrul Romaniei artificiale, s-au revoltat mizerabilii politici fanarioti bizantini ai natiunii romane. Vocifereaza despre ilegalitate, anticonstitutionalitate, separatism… La 1 decembrie 1918, romanii care au “hoinarit” din Moldova si Tara Romaneasca unificate pana la Alba Iulia (au fost printre ei si cativa transilvaneni colonizati care vorbeau romaneste), au tot strigat anticonstitutional si ilegal: “Vrem sa ne unim cu tara!” Prin aclamatii, cateva zeci de mii de romani au vrajit Transilvania, facand-o sa devina parte a Romaniei…”

(“Szekely hirmondo”, nr. 7 din 23.02.2007-01.03.2007;

Titlu: “Ia, te uita!”; Semnatar: Toducz Endre din Calugareni)

Pentru dl. dr. Toducz – recomandari de lectura – bibliografie minimala

l Gombrich, Ernst H., “Istoria lumii”, Editura PRO Editura si Tipografie, Bucuresti, 2006;

l Brownstone, D. si Franck I., “Enciclopedia razboaielor”, Editura Lider, Bucuresti, 2005;

l Predescu, E., “Enciclopedia Romaniei”, Editura Saeculum, Bucuresti, 1999;

l Giurescu, D. C., si colectiv, “Istoria Romaniei in date”, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2007;

l Ciolan, Ioan N., si colectiv, “Transilvania – istorie si dainuire romaneasca. Documente oficiale ungare confirma”, Editura Sirius, Bucuresti, 1993;

l Joule, R.V. si Beauvois, J.L., “Tratat de manipulare”, Editura Antet, Bucuresti, 1997;

l Marino, A., “Dictionar de idei literare”, Editura Eminescu, Bucuresti, 1973;

Patru din cele zece porunci

ale jurnalistului pe care le supun atentiei domnului dr. Toducz

1. Sa respecte adevarul;

3. Sa publice doar informatiile a caror origine este cunoscuta;

8. Sa interzica plagiatul, calomnia, defaimarea si acuzatiile lipsite de fundament;

9. Sa nu confunde niciodata meseria de jurnalist cu cea de agent publicitar sau propagandist;

(Din declaratia drepturilor si responsabilitatilor jurnalistilor cu privire la cercetarea, comentarea evenimentelor si redactarea articolelor, adoptata la Munchen, la 24 noiembrie 1970)