Comisarul Matei Ioan Mugurel:
“Coruptia este dovada neputintei societatii civile de a se alinia la cerintele mereu în crestere ale cetatenilor ei”
Matei Ioan Mugurel este de 14 ani sef al Serviciului Public Comunitar de Evidenta Persoanelor Reghin, având gradul de Comisar de politie. Am încercat sa aflam cine este omul din spatele numelui, care sunt gândurile care îl macina, împlinirile si regretele sale.
Reporter: Ce alte calitati se cer unui politist?
M.I.M: Respectul fata de lege, obiectivitate, o minte clara si o exprimare limpede, fara echivoc. De asemenea, foarte importante sunt adaptabilitatea, competenta, asumarea responsabilitatii în ceea ce priveste rezolvarea interactiunii dintre cetatean si lege .
Reporter: Ce credeti despre ceea ce se poate învata de la altii, întru desavârsirea talentului?
M.I.M: Talentul este un lucru pe care îl ai sau nu. Daca îl ai, cu cât excelezi în desavârsirea lui, cu atât pierzi în alte planuri, mai mult . Ma bucur ca sunt un om obisnuit si nu-mi doresc decât sa fiu mereu mai bun.
Reporter: Ce credeti ca ar descoperi un ochi care v-ar privi cu mai multa atentie?
M.I.M: Daca-mi permiteti o gluma, “ca dracu’ nu-i chiar asa de negru”.
Reporter: Care este cea mai mare satisfactie?
M.I.M: Familia mea, sotia Luminita si copilul Adrian. Sclipitor la vorba si la minte.
Reporter: V-a fost pusa viata în pericol vreodata din cauza profesiei pe care o aveti?
M.I.M: Nu.
Reporter: Îl regretati pe Nicolae Ceausescu ?
M.I.M: Cred ca va referiti la epoca lui. Nu cred sa mai fie vreun om normal, înnebunit dupa discursurile sforaitoare, dupa raportarile triumfaliste si toate acestea, în timpul în care nu-ti permiteai sa treci pe langa o coada fara sa te asezi la ea. Ce sa spun, îmi “lipsesc” bucuriile din momentul în care reuseam sa “prind” niste oua, un unt sau o smântâna. Niciodata toate în acelasi timp. Prin prisma experientei personale, îi inteleg însa si pe nostalgicii acelor vremuri. Ca student, am facut armata la T.R. si pot sa spun ca în viata mea n-am mancat atât de putin, ca sa nu zic altfel. Dar daca ma veti întreba de cea mai linistita si fara griji si fara gânduri perioada din viata mea, fara nici o ezitare si cu mare placere, v-as spune ca atunci a fost.
Reporter: Ce ati câstigat si ce ati pierdut odata cu dobândirea statului de persoana publica?
M.I.M: Am câstigat un loc, bun sau rau, în constiinta colectivitatii din care fac parte, în detrimentul pierderii anonimatului, atât de dorit de orice om rational.
Reporter: Domnule comisar din experienta pe care o aveti ce ne puteti spune despre coruptia din politie? Puteti vorbi la ora actuala de cazuri concrete sau în curs de solutionare ?
M.I.M: Dupa mine, coruptia este dovada neputintei societatii civile de a se alinia la cerintele mereu în crestere ale cetatenilor ei. Reteta e simpla: ia un om obisnuit si obliga-l sa faca rost urgent de un document. Plimba-l pe la doua-trei institutii, sa aduca nu stiu ce adeverinte, pe la o casierie, trezorerie sau vreo banca, pentru nu stiu ce plati, sa caute si un timbru si spune-i sa vina dupa vreo 20 de zile sa-si ia documentul solicitat. În era informaticii, în loc sa “circule” liber si instantaneu informatia, îi punem pe unii, functionari, sa o produca si pe ceilalti, pe solicitanti, sa o “plimbe”. Ca apoi, alti functionari sa genereze un nou document. Si tot asa. Solutia e simpla, desi nu e usor de realizat: interactionarea sistemelor informatice existente si emiterea pe loc a documentului solicitat. În ce priveste Politia, vedeti si dumneavoastra ca procesul de modernizare a supravegherii traficului auto, reduce si chiar va anula interactiunea dintre politist si contravenient, astfel ca va disparea “mica întelegere”.
Reporter: Ce va enerveaza în România?
M.I.M: Ar fi exagerat sa recunosc ca m-ar enerva ceva. Si nu pentru ca sunt calm de felul meu, ci pentru ca nu exista asa ceva. Ca sa va raspund totusi ceva, risipa de resurse umane si materiale pentru satisfacerea unor cerinte depasite si invalidate de viata de zi cu zi, ma deranjeaza cel mai mult.
A consemnat Robert MATEI
