Aisha lui Mahomed
BIBLIOFAGIA, Leila Mounira, “Eu, Aisha, sotia profetului”,Pro Editura si Tipografie, 2007
Acesta este numele celei mai tinere dintre sotiile Profetului Mahomed. Ea era aproape un copil la vremea mariajului, adica avea deja 9 ani, ceva mai putin decât sotul. În ciuda acestor mici diferente, de câteva zeci de ani, sotia preferata a fondatorului unei noi religii, a fost considerata de traditia musulmana “mama credinciosilor”.
Coranul si texte despre viata Aishei, recunoscute oficial de musulmani, sunt punctul de plecare pentru o confesiune povestita la persoana I. “Eu, Aisa, Sotia Profetului” este titlul impozant al unei autoare cu un nume la fel de exotic. Leila Mounira a recompus un discurs mai degraba critic si trist decât poetic sau înaltator, care atinge toate punctele nevralgice ale polemicii dintre modernitate si traditia legilor islamice. De la lucruri omenesti, ca gelozia fata de a sasea sotie, cumparata de la un razboinic, pâna la compasiunea sau chiar revolta în fata cruzimii unor judecati, care faceau ca o mâna taiata sa para un mizilic si o lapidare, o joaca de copii iesiti la o îmbulgareala cu bolovani, nimic nu scapa ochiului unei femei constiente de subversivitatea privirii sale. Cartea se încheie dupa legile sacre ale biologiei, si printre regrete eterne, se strecoara fragmente din Coran, care ne ajuta sa întelegem cât de divers a fost receptata moartea Profetului. Cineva a cerut sa li se taie mâinile si picioarele celor care spun ca a murit, în timp ce o voce înteleapta adauga: Pentru cei care-l adorau pe Mahomed, Mahomed a murit. Pentru cei care-l adora pe Dumenezeu, Dumnezeu e viu si nu moare niciodata.
u Razvan Exarhu
