TREPTELE RAIULUI 33

Pe-un picior de plai, / Pe-o gura de Rai…

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei “trepte” este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt un “plai la poarta de Rai”. Frumusetea mereu schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare catre noi: VENITI ACASA, la cerurile vesniciei unde va astept pe toti cei care va siliti sa va întoarceti în PATRIA CEREASCA.

Dar acolo, la CASA PARINTEASCA din ceruri nu intra hotii, nici viclenii, ci doar cei curati, limpeziti de întinaciunile si relele pamântului, unde porunca Decalogului amintita în articolele trecute “SA NU FURI”, a capatat multiple si neasteptate semnificatii, ascunse în lumea larga sub o diversitate de forme ale înselaciunilor ce trebuiesc lamurite pentru a câstiga paza buna pe calea treptelor. Iata pricina pentru care înca zabovim asupra acestui controversat si grav subiect ce blocheaza ascensiunea pe TREPTELE RAIULUI, fara ca multi oameni sa vada capcanele ascunse sub diversiuni ce directioneaza lumea înselata catre caile ratacirii spre…

PORTILE INTUNERICULUI

Sa pornim demersul acestei acute clarificari de la doua precizari:

1 – Unde ne aflam?

Pamântul este casa lumii creata de Dumnezeu si daruita omului pentru a o locui, a o stapâni si folosi nu ca pe o rezidenta permanenta, ci doar una trecatoare spre acele locasuri, pregatite noua de Tatal, asa cum ne asigura Fiul. Sosirea noastra în lume, din nefiinta la viata în trup si la întelegerea crescânda a uimitoarelor transformari din lumea înconjuratoare, care, schimbându-se mereu, ne schimba si pe noi din observatori, în lucratori ai “viei”. Iata darul bogat primit de la Domnul spre bucuria noastra de a-l primi si a-l înmulti cu întelepciune, spre multumirea si Slava Ziditorului. Oare întelegem bine starea noastra de vizitatori trecatori ai lumii pentru câteva decenii, pentru ca apoi, sa continuam calatoria în planul existential al sufletului, acolo unde timpul si spatiul se dizolva în vesnicie?

2 – Încotro mergem? Spre portile Luminii sau ale întunericului?

Limitele cunoasterii individuale determina evolutii diferite ale periplului terestru, si nu de putine ori se petrec dramatice involutii. Iar cunoasterea – în sensul întelegerii personale a lumii, a societatii în mersul ei istoric si al rostului fiecaruia în aceasta complexa miscare spatio-temporala universala – este urmarea felului de a privi multiplele fatete ale unei realitati diverse si dinamice în care suntem inclusi ca singurele fiinte constiente, capabile de a percepe, a patrunde si a influensa desfasurarea înaintarii noastre pe calea vesniciei sub calauzirea Mângâietorului. Marea durere a societatii actuale este aceea ca nu-si mai recunoaste Pastorul, singurul care stie calea, El Insusi fiind Calea adevarata spre viata vesnica, cu toate treptele ce trebuiesc urcate, calauza sigura printre toate obstacolele si cursele în care se pierd atât de multi naivi, prea încrezatori în puterile si stiinta lor dobândita din auzite, sau doar dintr-un oportunism meschin.

Liberii cugetatori, ateii marxist-leninisti, adeptii feluritelor erezii, precum si toti rationalistii liber cugetatori, au refuzat calea mântuirii crestine, alegând cai laturalnice sau pozitiile blocate pe palierele averii, puterii si placerilor mundane. Sa încercam a deslusi mecanismul cauzal al refuzului lor la intrarea în viata vesnica, unde suntem chemati toti de Creator, pentru ca întelegând, sa stim cum sa respingem tentatiile în drumul spre ziua a opta, cea fara sfârsit, din locasurile ceresti, asa cum convingator ne asigura atât Vechiul cât si Noul Testament, alaturi de miile de marturii ale multora care au aflat si au strabatut cu bine Calea.

Cunoasterea rationala

în lumea actuala

“Nimeni sa nu se însele pe sine…Ca întelepciunea lumii acesteia nebunie este în fata Lui Dumnezeu; pentru ca scris este: Cel ce-i prinde pe cei întelepti în viclenia lor. Si iarasi: Domnul cunoaste gândurile înteleptilor, ca sunt desarte”. (Corinteni 1, 3-18) Diferentele de atitudine individuala fata de cele din jur rezulta din diferentele de abordare a realitatii si a instrumentelor mentale de analiza. Cunoasterea rationala, precumpanitoare în lumea contemporana, concentrata mai ales spre atingerea scopurilor pragmatice, si-a dovedit eficienta vremelnica în aflarea cailor profitabile de a conduce afaceri mai mult sau mai putin curate, în detrimentul naivilor, deasemenea adepti ai unui rationalism financiar, dornici si ei ca prin unele operatii bancare riscante sa-si îngroase, fara munca, conturile bancare. Anii de la cumpana mileniilor au adus pierderi masive celor care sperau într-un câstig masiv din jocul investitiilor la bursa actiunilor de care se bucurasera multi ani, urmând sfaturile unor “experti” ai tranzactiilor bancare, sau declarându-se chiar ei, învestitorii, destul de priceputi pentru a decide strategiile bursiere conform propriilor socoteli. Desi informatiile bursei mondiale curg neîntrerupt, zi si noapte, pe canale speciale de televiziune sau Internet, rationamentele nu au ajutat; toti investitorii au pierdut miliarde de dolari începând cu debutul mileniului al treilea. La fel s-au petrecut lucrurile si în 1929, atunci cu urmari mult mai dramatice, când americanii si-au pierdut într-o zi economiile lor depuse în banci, considerate a fi fost institutii de deplina încredere. Panica aberanta, ce i-a cuprins atunci pe bogatii treziti peste noapte saraci lipiti, i-a dus pe multi la disperare, deznadejde si sinucidere, fara ca ei, sarmanii, sa fi stiut ca dupa moarte sufletul continua sa fie vesnic viu, purtând mereu suferintele trupului.

Profituri otravite,

frumos poleite.

Rationalismul pragmatic al lumii actuale este capabil sa fabrice cu usurinta argumente pro sau contra, în sustinerea sau desfiintarea oricarei întreprinderi. Industria tutunului a suferit în ultimii ani dramatice schimbari în Statele Unite, unde sute de procese au fost intentate de fumatori inveterati, aflati cu un picior în groapa, care, manipulati abil de catre avocati versati, au dovedit cu probe medicale ca au ajuns în faza de bolnavi pulmonari incurabili, datorita unui dubios si ascuns procedeu al fabricantilor de tigari, care adaugau tutunului unele arome sintetice cu proprietati chimice asemanatoare drogurilor, transformându-i treptat pe nefericitii consumatori în dependeti ireversibili ai lentei sinucideri tabagice. Sutele de milioane de dolari aflate în jocul acestor procese fara precedent au implicat nu doar avocatii si partile în disputa, dar si savanti si universitati cu laboratoare dintre cele mai moderne si sofisticate, al caror renume în expertizele stiintifice pentru obtinerea probelor dorite de acuzare ar fi trebuit sa cântareasca greu în deciziile finale. Folosind acelasi tip de probe si investigatii, marii tutungii ai lumii au opus acuzatiilor aduse, propriile lor “duovezi” ce probau ca tutunul lor, nu numai ca nu este daunator sanatatii, dar chiar este indicat (sic!) ca un bun remediu în tratamentul unor boli, ei socotindu-se pe nedrept acuzati de a fi cauzat în vreun fel bolile unor sarmani fumatori. Mii de pagini scrise într-un limbaj extrem de specializat stiintific si juridic, aproape de neînteles, s-au adunat în dosare uriase, citite si studiate în procese îndelungate, în speranta unui câstig de cauza. Nici rationalismul avocatesc, nici imensa putere financiara a marilor companii de tutun nu au reusit sa scape, ca în multe alte cazuri, de atacul concertat al unor grupuri de interese si al guvernului, care împreuna au impus legi fara precedent în America cu privire la interdictia fumatului în locurile publice si desfiintarea reclamelor tigarilor de pe uriasele panouri rutiere, precum si ridicarea pretului de desfacere a frunzelor otravite de nicotina. Din aceste situatii fara precedent în lumea proceselor strâmb judecate, se desprinde prezenta unei dramatice confruntari, nu între adevar si minciuna, ci între tipuri diferite de înselaciune unde câstiga hotia mai agresiva care controleaza si are de partea ei mai multe pârghii de actiune asupra deciziilor cumulate spre verdict.

Cine pierde? Cine câstiga? Iata întrebari ce vor primi un raspuns în articolul viitor, pentru a ni se contura o mai ampla si mai clara întelegere a piedicilor asezate în calea pelerinilor pe TREPTELE RAIULUI.

Alexandru Mihail NITA