TREPTELE RAIULUI (36)

Postul ne întareste pe Cale

Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de Rai…

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei “trepte” este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt un “plai la poarta de Rai”. Frumusetea mereu schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare catre noi: “VENITI ACASA, la cerurile vesniciei unde va astept pe toti cei care va siliti sa va întoarceti în PATRIA CEREASCA.”

Postul Mare al Pastelui, prilej de vindecare trupeasca si sufleteasca

Postul crestin este preluat si continuat de la evreii Vechiului Testament, asa cum aflam din Sfânta Evanghelie despre fariseul care se ruga: “…postesc de doua ori pe saptamâna, dau zeciuiala din toate câte câstig.” (Luca 18, 12) Desigur acesta era postul fatarnic, pentru “imagine”, nu unul autentic, profund îndreptat catre Tatal nevazut, dar prezent în demersul nostru liber de a ne schimba fiinta în omul nou, dornic de a redobândi cetatenia cerului. În acest sens avem drept calauza cea mai deplina învatatura data oamenilor de Dumnezeu:

Modelul Hristic al postului

În articolul trecut ne-am referit în deosebi la postul de bucate, dar iata ca mai important este postul de pacate, pentru ca din acesta decurge ca o fireasca completare si mâncarea cumpatata, doar cât este necesara pentru viata simpla si smerita de rugaciune si de apropiere de Dumnezeu. De aceea primele doua evanghelii sinoptice au pastrat peste milenii exemplul postului tinut de Hristos, ca îndemn pentru noi toti, ce trebuie urmat, având însa clare în mintea noastra semnificatiile ispitirilor de catre diavol la care Domnul Însusi S-a lasat supus, tocmai pentru a ne învata ce raspunsuri sa-i dam duhului viclean care vine la fiecare pentru a-l distrage de la post cu oferte dintre cele mai diverse, dupa slabiciunile fiecaruia. Asadar, aflam din Sfânta Scriptura: “Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; si a fost dus de Duhul în pustie timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. si în acele zile El n’a mâncat nimic; si când ele s’au încheiat, El a flamânzit.” (Luca 4, 1-2) Iata deci, de ce este stabilit numarul de patruzeci de zile ale Postului Mare, fireste cu masurile noastre omenesti, mai aspre sau mai usoare. Dar, dupa cum vom vedea, depasirea ispitei permanente de a gusta câte ceva “de dulce”, dupa ce este trecuta ca o prima treapta a postului, este urmata de alte ispite, venite în trei valuri succesive, la fel cum au venit si cele trei provocari diavolesti adresate Lui Hristos: “Daca esti Fiul Lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre sa se faca pâine. si i-a raspuns Iisus: Scris este ca nu numai cu pâine va trai omul, ci cu tot cuvântul Lui Dumnezeu.” (Luca 4, 3-4) Întelegem din acest raspuns ca si noi trebuie sa fim atenti a nu ne limita doar la înfrânarea de la anumite mâncaruri, ci sa ne hranim sufletul cu cuvântul si învataturile Lui Dumnezeu.

Paza de ispitele ce cresc

în timpul Postului Mare

Dar astazi, la doua mii de ani de când aceste cuvinte au fost scrise de Sfintii Evanghelisti Matei si Luca dupa rostirea Domnului Iisus Hristos, trebuie sa largim sensul lor, potrivit starii de degradare a lumii actuale. Desigur ca cea dintâi hrana sufleteasca este cuvântul Lui Dumnezeu, dar în rastimpul a doua milenii cuvintele Sfintelor Scripturi au fost relativizate, alterate si denigrate de multi hristosi mincinosi, iar noi trebuie sa ne ferim cu mare grija de mastile si ofertele poleite ale satanei, trâmbitate constant si asiduu de televiziune, radio, presa, literatura, cinematografie, teatru, concerte rock, s.a.m.d. Avem nevoie de un discernamânt cultural interior care sa ne înfrâneze tendinta trupeasca, ochii si urechile, de a asculta si privi tentatiile ce ne asalteaza neîntrerupt, acceptate cu pagubitoare bucurie de majoritatea celor din jur, încât ni se induce treptat ideea de normalitate a pacatelor, cum s-a întâmplat cu avorturile si homosexualitatea.

Prezenta satanei

în lumea actuala

Asa cum i s-a aratat Lui Hristos pentru a-L ispiti, asa se arata si lumii de azi, fiecaruia dintre noi, adesea ascuns sub cele mai neasteptate nume si forme, mai ales muzicale si grafice. si pentru a nu ramâne doar în zona afirmatiilor generale, iata doua exemple actuale: în ziua de 18 martie 2008 la ora 13 si 45 de minute, în emisiunea de stiri Cadrane, de la Radio România Actualitati, s-a difuzat o piesa de dans, cântata de “Lucifer’s Friends” (prietenii lui Lucifer), asa cum a anuntat în limba engleza, prezentatorul emisiunii. Nu toti stiu, mai ales când se anunta în engleza, ca Lucifer este numele arhanghelului izgonit de Tatal ceresc, cel despre care Domnul nostru Iisus Hristos ne spune cum a cazut ca fulgerul din ceruri, împreuna cu multimi de îngeri care l-au urmat în nebuneasca lor razvratire împotriva Creatorului; el a vrut sa fie asemenea Lui Dumnezeu, dar a decazut în diavolul, capetenia demonilor, al caror locas este iadul, împaratia întunericului, în antipod cu raiul, care este împaratia luminii dumnezeiesti, locasul îngerilor credinciosi Domnului, ocrotitorii oamenilor si vestitorii vointei divine. Foarte putini înteleg aceste tertipuri, tot mai frecvente în presa mondiala si locala, ce ne afecteaza viata inconstient, ca apoi sa devina obisnuinte extrem de periculoase. Important de stiut este faptul ca satana si-a pierdut numele Lucifer odata cu caderea pierzatoare si a rangului de arhanghel si a devenit purtatorul altor nume: Abaddon, potrivnicul, sarpele, îngerul adâncului, Apollon, Bellzebut, fiara, diavolul, satana, duhul mincinos, dar si stapânitorul acestei lumi, asa cum este numit de Sfântul Evanghelist Ioan: “Acum este judecata acestei lumi, acum stapânitorul lumii acesteia va fi aruncat afara.” (Ioan 12, 31) Ca el are o putere în lume, îngaduita de Dumnezeu, s-a putut observa si în transmisia mondiala a concursului de cântareti amatori din Spania, câstigata de românul Costel, într-o competitie a carei nume a trecut neobservat “Hijos de Babel” (fiii lui Babel), asadar fiii acelor alti razvratiti din vechime, amintiti în Facere: “De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamântul si de acolo i-a împrastiat Domnul (pe oameni) pe toata fata pamântului,…si au încetat de a mai zidi cetatea si turnul (Facerea 11, 8-9) Turnul s-a numit Babel (amestecatura în ebraica), de unde si cuvântul “babilonie” (harmalaie, zapaceala). Aceasta amestecare a limbilor a fost sanctionarea oamenilor de catre Dumnezeu pentru îndrazneala lor de a construi un turn care sa strapunga cerul penru a ajunge la Dumnezeu. Iata cum tentativa aroganta a oamenilor de a se întoarce la Raiul de unde fusesera alungati pentru neascultarea adamica, este din nou pedepsita prin “multilingvismul” primordial. Se vede cum “Hijos de Babel”, fiii Babilonului, nu au disparut când au fost risipiti în lume, ci s-au regrupat si vor sa repete tentativa lor potrivnica fata de Creator, îndemnati de mâna ascunsa a aceluiasi ispititor diavol, ale carui noi tertipuri vom continua a i le demasca în articolul viitor

Pâna atunci fiti cu mare luare aminte la postul pacatelor ce se revarsa murdar din televizoare, radiouri si publicatii.

Din grija Bunului Dumnezeu, avem bucuria de a putea urmari emisiunile Trinitas ce le pot înlocui total pe celelalte. Post usor tuturor, cu folos sufletesc!

u Alexandru Mihail NITA