Lăurean Şi Savu au vrăjit o afacere cu iz penal

Renumitul Costin Lăurean – proprietarul Citadin Prest SA – a intrat cu forţa peste o afacere privată şi i-a lăsat pe foştii patroni fără activitate l Dosarul “Staţia de sort Mureşeni” va ajunge la PNA Mureş l Lăurean nu ar fi reuşit să se impună fără ajutorul nemijlocit al finanţelor mureşene l O serie de ilegalităţi crase au fost comise pentru organizarea licitaţiei prin care Citadin Prest SA a preluat staţia de sort l Incredibila afacere s-a făcut cu încălcarea a două ordonanţe preşedenţiale!!!

Familia Liviu Fărcaş conducea o afacere rezonabilă în Mureşeni, unde la Staţia de sort de lângă Serele Azomureş, dădea de lucru câtorva muncitori. Cadrul legislativ în care funcţiona această mică afacere este mai complicat, dar merită atenţia dvs!

S.A. Agroind Mureşeni

Societatea Agricolă Agroind Mureşeni a acumulat de-a lungul timpului datorii suficient de importante către bugetul statului, încât Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Mureş să pună sechestru pe activele societăţii. Unul dintre aceste active este şi staţia de sortare a balastrului din Mureşeni, aflată în imediata apropiere a Serelor AZOMUREŞ. După aplicarea sechestrului, DGFP Mureş a continuat procedura de recuperare a datoriilor către stat prin scoaterea la vânzare a acestor active. Evident, conform legislaţiei în vigoare s-a procedat la reevaluarea staţiei de sortare, apelând la, de acum renumitul vicepreşedinte al PSD Târgu Mureş, Doru Papuc. Acesta a concluzionat că afacerea poate fi vândută la 197.662.000 lei. Zis şi făcut, staţia de sortare se vinde. Data tranzacţiei, deosebit de importantă, 20.02.2004.

Liviu PANTRANS SRL

Liviu Fărcaş este un om simplu din Cristeşti. Lucrează, împreună cu tatăl său şi alţi câţiva muncitori la staţia de sortare. Iniţial, acesta prin SC Liviu PANTRANS SRL a închiriat Staţia de sortare Mureşeni de la SA Agroind Mureşeni. Asta se întâmpla în decembrie 2003. În 2004, auzind că activele Staţiei de sortare Mureşeni sunt scoase la vânzare, s-a prezentat la DGFP Mureş şi-a manifestat intenţia de a le achiziţiona. Zis şi făcut, a intrat la negociere directă cu reprezentanţii Administraţiei Financiare Târgu Mureş. În 20.02.2004 Administraţia Finanţelor anunţa DGFP Mureş prin adresa 3330/20.02.2004 că activele au fost vândute, în aceeaşi zi fiind emis ordinul de plată nr. 6/20.02.2004 prin care Liviu PANTRANS SRL a virat în contul Finanţelor suma de 197.662.000 lei.
După câteva zile de la perfectarea tranzacţiei, familia Liviu Fărcaş a reluat munca şi şi-a văzut, fericită, de treabăÂ… Un singur nor plutea deasupra cerului: la negocierea directă nu au prezentat certificatul de atestare fiscală, prin care dovedea că nu are datorii la bugetul de stat. A apărut şi certificatul, dar la 5 zile după negociere.

Zile fără-de-legi

Oficial, se discută despre următoarele date: în data de 27.02.2004 directorul executiv al DGFP, Lucian Savu, şi şeful Serviciului Juridic, Aurel Toma, semnează Decizia nr. 92 prin care, la art. 1 se susţine “revocarea acordului comunicat de Administraţia Finanţelor Publice Târgu Mureş debitoarei SA Agroind Mureşeni prin adresa 3330/20.02.2004, de vânzare, conform înţelegerii părţilor, a activului “Staţie Sortare” şi, ca urmare, anularea vânzării, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta” iar la art. 2 “reluarea, de îndată a procedurilor de executare silită prevăzute de O.G. nr 92/2003”. Nici o explicaţie în plus!
Evenimentele, care s-au succedat cu o viteză uluitoare într-o ţară care este vădit frustrată din cauza birocraţiei excesive, sunt atât de dubioase încât ar trebui să fii chior să nu le observi. De exemplu, “Decizia 92/27.02.2004” survine la doar o săptămână după încheierea tranzacţiei cu Liviu PANTRANS SRL. În alte cazuri statul se sesizează, pe cât posibil, după ani de zileÂ…
Iar anunţul de publicitate pentru scoaterea la licitaţie a acestor active apare la doar o lună de la controversata Decizie! Foarte repede s-au mişcat inspectorii de la finanţe în acest caz. Ciudat de repedeÂ…
Apoi, decizia în sine nu ar fi atât de dubioasă, dacă licitaţia ulterioară nu ar fi provocat o serie de reacţii şi nu ar fi avut un câştigător extrem de cunoscut: Costin Lăurean.

Procese… de care vom mai auzi

Imediat ce proprietarii SC Liviu PANTRANS SRL au mirosit că ceva e putred în Danemarca, au deschis la începutul lunii martie un proces împotriva DGFP Mureş, Administraţia Finanţelor Publice Târgu Mureş şi a SA Agroind Mureşeni. Aceştia au atacat “Decizia 92/27.02.2004”. Deşi se cunoştea existenţa dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureş, în 27 martie 2004 apare anunţul de publicitate pentru licitaţia publică de vânzare a activelor SA Agroind Mureşeni, urmând ca acest “eveniment” să aibă loc pe data de 14 aprilie 2004, ora 11.00, adică exact săptămâna trecută. Aşadar, subiectul e extrem de fierbinte!
În încercarea lor de a restabili datele problemei, proprietarii, adică SC Liviu PANTRANS SRL, au cerut şi obţinut două ordonanţe preşedenţiale. Prima se referă la “suspendarea licitaţiei organizată de Administraţia Finanţelor Publice
Tg. Mureş pentru data de 14 aprilie 2004 în ceea ce priveşte activele – “Staţia de sortare a SA Agroind Mureşeni cu sediul în Tg Mureş, str. Prutului nr. 20, jud. Mureş”, până la soluţionarea dosarului nr. 1711/2004 aflat pe rolul Tribunalului Mureş.”Â… şi a fost pronunţată în şedinţa publică din 13 aprilie 2004. A doua “dispune suspendarea aplicării Deciziei nr. 92/27.02.2004 a DGFP Mureş, până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1711/2004, aflată pe rolul Tribunalului Mureş”. Decizia a fost pronunţată în şedinţa publică din 13 aprilie 2004.
Deci, licitaţia s-a desfăşurat în condiţii de ilegalitate care fac ca orice comentariu să fie de prisos.

PNA, ţuguieşte-ţi urechile!     

Licitaţia de săptămâna trecută a fost câştigată de Costin Lăurean, patronul Citadin Prest SA. Practic, până în acest punct el nu poate fi considerat “vinovat”. El, Costin Lăurean s-a prezentat la o licitaţie a DGFP Mureş şi a cumpărat nişte active. Că nu e străin de “culisele” finanţelor mureşene, de “culisele” Deciziei 92/27.02.2004, asta suportă comentarii.
În schimb, Costin Lăurean are partea lui de probleme în acest dosar. De exemplu, în data de 14 aprilie s-a desfăşurat licitaţia, iar în data de 15 aprilie ajutat de câţiva prieteni a intrat în Staţia de Sortare şi i-a alungat efectiv pe primii proprietari şi pe angajaţii acestora. Evident, aceştia s-au dus aţă la Poliţia Târgu Mureş care nu a avut altceva de făcut decât să constate.
Ei bine, termenul extrem de redus – din 20 februarie, când a cumpărat fam. Fărcaş “Staţia de sortare” şi 15 aprilie când a cumpărat Costin Lăurean acelaşi obiectiv – suportă zeci de întrebări. Unele “afaceri” nu se vând ani de zile, altele se vând de două ori în două luni. Suspect. Nu am pomenit nimic despre şpăgi, interese, grupuri de interese, afaceri ascunse, foloase necuvenite. Dacă am spune că acestea circulă ca la mama acasă, a doua zi am fi acţionaţi în judecată şi nu am putea dovedi că ele există. Dar lăsăm la latitudinea dvs. să faceţi scenarii pe această temă. Noi ne rezumăm la a prezenta fapte concrete pe care le putem dovedi oricând.

Lucian Savu, directorul DGFP Mureş: “În primul rând, când a fost negocierea directă lipsea certificatul de atestare fiscală, care arată că firma nu are obligaţii către bugetul de stat. Asta lipsea. Şi l-a depus după 5 zile. Deci, procedura de vânzare era viciată clar. Pe de altă parte la negocierea directă s-a obţinut un preţ net inferior, cu 75 de milioane de lei mai puţin ceea ce reprezenta doar aproximativ 10 % din datorii. Deşi noi l-am înştiinţat asupra deciziei, i-am returnat banii – pe care i-a acceptat, şi am făcut toate demersurile conform cu legea, el nu a făcut decât să ne ameninţe prin diferiţi intermediari. Referitor la Ordonanţa preşedenţială nu scria că e executorie, şi nu avea înscris acel cartuş specific cu legalizarea sentinţei. În condiţiile respective am decis să continuăm licitaţia. Oricum, în tot răul este şi un bine – de ieri, nu mai face nimeni negociere directă în administraţiile locale decât cu acordul meu şi după ce activul respectiv a fost scos la licitaţie de cel puţin trei ori.”

Liviu Fărcaş: “Eu nu ştiu ce să mai cred. Au intrat peste oamenii mei, au rupt lacătul de la barieră, au pus bodyguarzi să păzească şi acum, Lăurean cică vrea să-mi dea termen să părăsesc staţia. Dar eu am plătit-o, am demonstrat deja în faţa instanţei că procesul este extrem de serios şi am obţinut suspendarea licitaţiei. Degeaba, fac ce vor, în ţara asta nu se mai ia în considerare nici măcar o hotărâre judecătorească.”