Mostra de umor cazon din vremuri fara haz

Atitudini considerate dusmanoase. Cateva cuvinte spuse la manie avand drept tinta regimul sau unii lideri marcanti. Poate un banc neinspirat in vremuri in care umorul era considerat un delict care submineaza grav regimul. Toate acestea, dar si multe altele asemenea i-au condus pe unii semeni de-ai nostri spre ani grei de recluziune.

Fosti functionari ai regimului antonescian, fosti magistrati, fosti preoti greco-catolici, romani refugiati din Basarabia, chiar si militari din nou creata armata populara, au reprezentat “obiectul muncii” pentru noile organele infiintate de regimul comunist. Chiar daca cele mai multe dintre invinuiri erau imaginare, organele trebuiau sa-si justifice functia pentru care fusesera create. Acuzatia cea mai la indemana si mai des instrumentata: uneltire contra ordinei sociale si spionaj. Anii la care ne referim – ’58-’59 – sunt anii in care trupele sovietice de ocupatie au fost retrase din Romania. Cu toate acestea, consilierii sovietici prezenti in toate institutiile din Romania dupa 6 martie 1945 – anul inceputului comunizarii tarii – au mai ramas un timp la “post” si dupa ’59. Cei mai multi dintre ei, ofiteri acoperiti ai NKVD-ului si mai rar ai GRU, au fost asimilati in noile structuri, si-au romanizat numele si s-au casatorit cu romance. Aceasta “schimbare la fata” pentru cei care au ales sa ramana in Romania, a fost probabil dictata de la Moscova si chiar daca admitem ca in unele cazuri a fost o alegere personala din partea lor, fostii consilieri sovietici, deveniti acum cetateni romani, nu au intrerupt legaturile cu NKVD-ul sau GRU, Ei au devenit fie “cureaua de transmisie” a politicii Moscovei fata de statul satelit, Romania, fie rezidenti pentru retele de spionaj create de sovietici in tara noastra.

Serviciile nu “dorm” niciodata?

Fugind de comunism, multi romani din Basarabia, au ales sa se stabileasca in Romania, raspandindu-se in toata tara, gandindu-se probabil ca, in perspectiva este mai bine sa li se “piarda urma”. Au facut acest lucru, fie in 1940, imediat dupa cedarea Basarabiei catre URSS in urma celor doua note ultimative din iunie ’40, fie dupa prabusirea frontului pe linia Focsani-Namoloasa-Galati, in august 1944. La aproape 20 de ani de la aceasta “alegere” a lor, determinata in mod obiectiv de niste realitati tragice, romanii basarabeni nu au scapat vigilentei organelor de represiune sovietice, fiindu-le dat sa traiasca alte noi drame. Aceste organe, fie ca, in cele mai multe cazuri au cerut extradarea lor in vederea condamnarii sub acuzatia de tradare de patrie, fie ca – in mai putine cazuri – au cerut condamnarea acestora de catre Romania sub diverse motive, in acest scop furnizand statului roman diverse informatii, care sa stea la baza instrumentarii dosarelor de cercetare penala. La sfarsitul deceniului al saselea, Militia, Securitatea si Procuratura Militara din Targu-Mures, lucrau “din greu” la instrumentarea unor asemenea cazuri. Unul dintre ele il reprezinta cel al lui Vasile Osipciuc, nascut la 5 noiembrie 1902, in comuna Lentesti, langa Cernauti(URSS). In 1958, acesta locuia la Targu-Mures, pe strada Gheorghe Doja, nr.136. In Ordonanta de punere sub invinuire a acestuia, lt. maj. Kiss Ludovic, anchetator penal din cadrul UM 0421 Targu-Mures, mentiona: “… in iulie 1941, fiind numit primar in comuna Lentesti (URSS) de catre autoritatile antonesciene, a creat un grup format din elemente ostile regimului comunist si cu care a desfasurat o activitate terorista impotriva activistilor sovietici, sub conducerea invinuitului. Acest grup a intreprins progromuri impotriva activistilor sovietici, devastand locuintele acestora dupa care au trecut la arestarea si maltratarea lor”. Cea mai grava acuzatie, care avea sa atarne greu la dosar – furnizata in mod cert de partea sovietica – era mentionata in finalul Ordonantei: “Pe fostul deputat in sovietul comunal Lenciuc Ioan, scria lt. maj. de securitate Kiss, dupa multe maltratari, membrii grupului l-au omorat pe motivul ca acesta a fost comunist si vicepresedinte al sovietului local…”Dupa cum se poate observa, “mana lunga” a NKVD-ului l-a ajuns pe Osipciuc pana si in acest modest oras de provincie.

Legaturi periculoase

Cetateanul Gheorghe Lassel, nascut la 26 iunie 1915, in localitatea Logic, raionul Reghin, de profesie fotograf, domiciliat in Bucuresti, str. I. L. Caragiale, nr.1, a fost retinut de organele de Securitate la data de 28 august 1958. Acesta a fost adus pentru ancheta la arestul Securitatii din Targu-Mures. Acuzatia formulata impotriva lui Lassel a fost cea de spionaj in favoarea Germaniei naziste, intrucat ar fi avut legaturi cu Gestapo-ul, temuta politie secreta germana. In nota-raport intocmita de lt. maj. Emil Parlea, anchetator penal de securitate, se mentiona: “… a fost suspect de spionaj fiind in slujba Gestapoului pana in 1944, dupa care a avut diferite legaturi cu persoane straine, suspecte de spionaj… Dupa 1944, Lassel Gheorghe a avut relatii stranse cu ziaristul american Andreica Teodor, care i-a trimis un certificat de nastere din SUA”. Interesant este faptul ca anchetatorul Parlea, in finalul notei sale preciza: “S-a stabilit insa ca in perioada 1940-1944, fiind sef de receptie la Athenee Palace din Bucuresti, unde au fost cazati diferiti ofiteri din Misiunea Militara Germana, a avut relatii de serviciu cu un ofiter de la care incasa sumele de bani pentru cazarile ofiterilor, ceea ce nu constituie infractiune…”. Dupa mai multe luni de ancheta, in finalul notei, lt. maj. Parlea dispunea eliberarea lui Lassel. Este un lucru curios de vreme ce, numai pentru faptul ca Lassel era in legatura cu un ziarist american si detinea si un certificat de nastere trimis din SUA, ar fi fost motive suficiente ca autoritatile comuniste sa-l inchida pentru ani buni. A intervenit cumva vreo “intelegere de colaborare” intre cele doua parti?

“Dumnezeii mamei voastre

de comunisti cu Stalin

al vostru cu tot”

“A facut propaganda dusmanoasa fata de regim”, scria in 1959 maiorul de securitate Bihari Emeric de la UM 0421 din Targu- Mures, despre Emil Tarnovean, domiciliat in Ibanesti, fost magistrat militar regal la Galati, scos din magistratura de autoritatile comuniste imediat dupa 1945. “S-a dedat la calomnii impotriva regimului democrat popular, impotriva organelor de partid si de stat…”, mai scria Bihari in raportul sau. Suficient ca in acelasi an, Tarnovean sa fie arestat, iar Procuratura Militara din Targu-Mures sa-i inainteze dosarul Tribunalului Militar al Regiunii a 3-a Militare Cluj, cu propunerea de a fi judecat pentru “uneltire contra ordinei sociale”. Pentru acelasi cap de acuzare a fost arestat si anchetat, iar ulterior condamnat, fostul preot greco-catolic Augustin Belea, care in 1959 domicilia in Gurghiu. Belea, fost membru marcant al P.N.T. Mures si un gazetar de talent in perioada interbelica, refuzase sa treaca la ortodoxie in 1948, iar la momentul cand a fost arestat, tata a 7 copii, isi intretinea numeroasa familie din munca celor 3 ha de pamant pe care le poseda. Belea a luat si el drumul Tribunalului Militar de la Cluj. Pentru cateva cuvinte spuse pe data de 30 august 1958 intr-un moment de euforie bahica, Lucian Ciobanu a fost arestat pe data de 8 decembrie 1958. Capul de acuzare formulat de Procuratura Militara: Ciobanu, aflat in Curtea Cercului Militar din Targu- Mures, ar fi pronuntat o injuratura la adresa lui Stalin si a membrilor de partid (“Dumnezeii mamei voastre de comunisti cu Stalin al vostru cu tot”). Trebuie spus faptul ca Lucian Ciobanu, nascut la data de 17 octombrie 1934 in Basarabia, era in acel moment ofiter active (locotenent veterinar) la UM 03902 Targu- Mures. Gheorghe Somesan, Ioan Nicoara, plt. Paraschiv Dima si lt. Cadar Zoltan erau cei care asistasera la “explozia” nervoasa a lui Ciobanu. Unul dintre ei, dar cel mai probabil dintre ultimii doi, il denuntasera la contrainformatiile militare care, prin mijloace specifice au extins cercetarea cazului, dupa care l-au inaintat Procuraturii Militare din Targu-Mures cu propunerea de arestare. Definitivarea cercetarii a fost facuta de procurorii militari (cpt. de justitie Batorfi Ladislau) care cu aprobarea comandantului unitatii unde era incadrat Ciobanu, l-au arestat pe acesta pe data de 8 decembrie 1958. In aceeasi zi, Ciobanu a fost depus in Penitenciarul din Targu-Mures, acesta devenind doar un simplu numar, numarul 162. In procesul-verbal de luare in primire a detinutului Lucian Ciobanu, lt.(rz), se consemna lapidar: “S-a primit de la Ciobanu Lucian un ceas de mana “Pobeda”, un stilou si o bicicleta. Se vor preda sotiei Ciobanu Maria”. Autoritatile respectau cu strictete regulile birocratice.

Si totusi… cum s-a raspandit marxismul?

Rasfoind dosarele cazurilor instrumentate de Procuratura Militara din Targu-Mures in intervalul de timp 1950-1965, m-a incercat o senzatie amara. De cele mai multe ori, datorita unor delatiuni ordinare, scrise chinuit de niste bieti agramati cu suflete meschine, sute, poate chiar mii de destine distruse, deturnate de la cursul lor firesc. Un astfel de caz este si cel al cpt. Silvestru Ghidovet care, in 1959, fiind la un curs de comandanti de companie la Sfantu Gheorghe, a avut cateva opinii mai aparte, considerate periculoase pentru regim. A fost si el turnat la contrainformatiile militare. A avut insa sansa – dar dupa o ancheta destul de lunga si tracasanta – sa scape doar cu trecerea in rezerva, fara a fi insa arestat si condamnat. Procuratura Militara din Targu- Mures, cea care a instrumentat cazul sau, a considerat ca acuzatiile care i s-au adus nu sunt decat in parte fondate. Capitanul Gheorghe Branescu, unul dintre colegii de curs a lui Ghidovet, declara in fata organelor de ancheta: “Tovarasul Ghidovet a avut manifestari dusmanoase fata de regimul popular… a spus ca loctiitorii politici din Fortele Armate sunt niste mincinosi si in fata soldatilor, spun numai minciuni…”Un alt capitan, Gheorghe Nita, punea si el “paie pe foc”, declarand: “Ghidovet a spus ca nu are incredere in presa noastra de partid si militara… el a mai spus ca toti membrii de partid vorbesc mult si plictisesc omul…” Sincer in naivitatea (sau prostia) lui, capitanul Victor Colcer declara in fata anchetatorului cpt. Teodor Buzan de la Procuratura Militara Mures, referitor la modul cum se raspandise marxismul: “Tovarasul cpt. Ghidovet ne-a povestit la mai multi ca Engels, dupa ce a murit, a fost ars in crematoriu, iar cenusa lui a fost raspandita din avion deasupra URSS. Asa spunea el (Ghidovet, n.n.) ca s-a raspandit marxismul…” Gluma lui Ghidovet era cat pe aici sa-l coste libertatea. A scapat insa doar cu indepartarea din armata. In mod cert ca autoritatile comuniste nu aveau simtul umorului si nu gustau glumele. Mai ales pe cele de o anumita factura.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com