Gardian la Primărie (IX)

Dilemele vechi ale lui Inocenţiu Tufiş devin din ce în ce mai noi. Ficusul Nervos de Pocloş, plantofilia, fitness-ul, pozatul, lupta de gherilă în birou şi ţepele sunt cele care
i-au mobilizat intelectul fragil în ultima săptămână.

Luni, 19 aprilie – Astăzi se împlineşte şapte ani de când am penetrat cu tupeu Corpul Gardienilor Publici şi am îmbrăţişat cu pasiune meseria de gardian. Am avut multe satisfacţii până acum şi chiar orgasme profesionale, da’ au fost şi nereuşite precoce. Cu ocazia asta, Virginica, nevastă-mea, mi-a cumpărat un cadou de la Expo-Grădina din centru: “Psihedelycus Phicus Poclosus”, adică o plantă. Mi-a zis Alinuţa de la Presă că pe româneşte se traduce Ficus Nervos de Pocloş, este o plantă care poate supravieţui numai în mizeria pârâului care trece prin oraş şi a fost hibridicidizată (hibricidicizată???) de specialiştii în gunoaie şi verdeaţă de la Serele Primăriei. Cică această plantă a fost lansată în premieră pentru prima dată la acest târg, pentru ca Şefu’ Dorin să iasă cu faţa curată în campanie, atunci când îl vor acuza adversarii că n-a curăţat Pocloşul. Nu numai că se va scoate, da’ va poza în ecologist, inventator şi descoperitor de plante.

Marţi, 20 aprilie – Mi-a picat în mână un faximil (fascimil???) de propunere de proiect pentru intoxicarea mass-media, pus la cale de Mariusică de la Presă. Cică, ca să se profite de apariţia în trompă (trombă???) a Ficusului  Nervos de Pocloş pe piaţă, se pregăteşte o altă lovitură în campania electorală. Vor fi aduşi de la Sibiu, patru băieţi care vor vorbi numai în engleză şi care se vor da o echipă de filmat de la Dizcoveri Cenăl. Ăştia vor părea interesaţi de această plantă unicat, care seamănă leit cu Ficusul Turbat de Amazon, care e pe cale de dispariţie. Şefu’ Dorin urmează să fie încurajat în menţinerea condiţiilor pestinelinţiale ale Pocloşului şi va vorbi, ca şi la deschiderea Expo-Grădina din centru, despre floarea pe care o are de 15 ani şi despre numele său cu iz de ficus: Florea.
NOTĂ DE SUBSOL: Floarea pe care Şefu’ Dorin o are de 15 ani, datează din luna noiembrie 2002, când io
i-am dus-o acasă de la magazin. Dacă îl prind ăştia, poate îl acuzează de fals în dauna florilor private şi abuz de plante. Dacă cei care abuzează de animale sunt zoofili, cei care abuzează de ficuşi sunt plantofili?¤%#! Oare Şefu’ Dorin este plantofil?!?

Miercuri, 21 aprilie – Am auzit că toate secretarele tinere merg, mai nou, la fitness. Ce însemnează fitness? Subşefu’ Csegzi i-a zis azi uneia să nu i-o mai frece aşa mult. Odată am văzut o secretară care îi făcea un ness suită cu picioarele pe birou, iar altă dată una care ţinea ceaşca între picioare. Picioare (în engleză se scrie fit; sau feet; sau fiet?) şi ness. Oare asta înseamnă fitness?&%!!! Îţi poate creşte tensiunea de la fitness la fel e mult ca de la ness?!

Joi, 22 aprilie – Din nou şedinţă de taină la Primărie. Sub contextul (subtextul, pretextul???) unor audienţe a fost adus în birou la Şefu’ Dorin, un eşantion reprezentativ al oraşului: o babă săracă, un moş celibatar şi cu vilă, o curvă, un sculer matriţer, o femeie gravidă cu studii medii, un bărbat deştept şi sărac, un tânăr rocker şi o virgină. Patru unguri şi patru români. Toţi erau de pe lista de aşteptare la locuinţe, aşa că nu au fost mituiţi decât cu o cafea şi nişte sărăţele rămase de la vizita în oraş a termoficatorilor vienezueleni din Viena. La toţi le-au fost arătate cele circa 352 de poze, pe care Şefu’ Dorin le-a făcut pentru afişele electorale. Sondajul e fost dus la capăt cu greu, pentru că baba şi moşul îşi trăgeau ocheade, curva o învăţa pe virgină ce şi, mai ales, cum, rockerul şi gravida ascultau muzică la uălcmen, iar sculerul şi cu deşteptul jucau fazan pe dezbrăcate. După şapte ore de audienţe, s-a ajuns la concluzia că poza A2Y3491 este cea mai potrivită.

Vineri, 23 aprilie – L-am surprins pe Subşefu’ Imi în birou cu jaluzele trase. Avea pe cap o căciulă de partizan, iar pe braţul stâng era legat cu o eşarfă roşu-alb-verde. Stătea pe burtă în spatele biroului, iar lângă el se afla un binoclu şi sufertaş cu gulaş, slănină, ceapă şi mămăligă. “Inocenţiule! Vin zile grele, mei beiatule!”, îmi zice Subşefu’ Imi, şi îmi arată o hartă cu principalele peşteri din Ţinutul Secuiesc, unde, cică, se vor retrage şi vor duce luptă de gherilă (gherlă????), dacă radicalii, adică ei, nu vor câştiga alegerile. Am ieşit târâş din biroul lui, pentru că a început să arunce după mine cu cutii goale de Rudotel, care ţineau loc de grenade.

Sâmbătă, 24 aprilie – Am mers la Primărie, că
mi-am uitat în sertar gelul pentru lustruit chelia. Am nimerit în zonă când şefii de campanie ai lu’ Şefu’ Dorin admirau poza A2Y3491, cea cu care se vor face afişe. Mie personal mi-a amintit de poza lui Decebal, combinată cu faţa lui Ecaterinca Teodoroiu: eroi, da’ învinşi. Şi morţi.

Duminică, 24 aprilie – Fiică-mea, Cleopatra, s-a îmbârligat iar cu metalistul pe care l-a agăţat la Înviere şi pe care am apucat să-l plesnesc înainte să fiu intoxicat cu gaz de ouă clocite. Cică au fost împreună, aseară, la un concert cu Cassa Lotto. Chiar când eram mai nervos pe treaba asta, Petrişor, fiu-meu, şi Virginica, nevastă-mea, au început să-mi cînte: “Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă, ce bine-mi pare că ai pierdut”. M-am dus spre baie cu gândul de a mă epila junghinal, când mi-a venit ideea genială şi reconfrontantă: dacă nu pierzi, nu câştigi! Sigur voi şi câştiga…
– Va urma –