TREPTELE RAIULUI trec peste valurile ispitelor (38)

Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de Rai…

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei “trepte” este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt “un picior de plai la poarta de Rai”. Frumusetea schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare catre noi: “VENITI ACASA, la cerurile vesniciei unde va astept pe toti cei care va siliti sa va întoarceti în PATRIA CEREASCA.

Valurile ispitelor

din vremea Postului

bucatelor si al pacatelor

Postul bucatelor, al hranei îmbelsugate, trebuie întarit cu postul pacatelor!

Am vazut cum exemplul dat noua de Hristos ne îndeamna sa postim, ca si El, vreme de 40 de zile, sa flamânzim, iar apoi sa fim pregatiti în fata atacurilor diavolesti ce nu vin izolat, ci în trei valuri. Despre primele doua ispitiri ale Domnului am amintit în articolele trecute si am învatat cum sa le respingem, ca apoi sa folosim oferta satanei, nu pentru a cadea în capcana pacatului întinsa de viclean, ci pentru a urma învatatura dumnezeiasca si a transfigura momeala în câstig sufletesc, hranindu-ne nu numai cu mâncare trupeasca ci, mai ales, cu “Cuvântul Lui Dumnezeu”. De asemenea, stim bine ca trebuie sa respingem ori ce ispitire de a primi vreo “bucata din împaratiile lumesti”, fie ea cât de mare si bogata, dar conditionata de închinarea idolatra, ci sa strigam cu putere asemenea Domnului: “Mergi înapoia Mea, Satano, ca scris este: Domnului Dumnezeului tau sa I te închini si numai Lui sa-I slujesti” (Lc 4, 5-8)

Acestea au fost primele doua valuri ale ispitelor Domnului, apoi a urmat

Al treilea val al ispitelor, care i-a fost îngaduit diavolului, pentru ca toti crestinii sa stie cum vicleneste el, si ce raspuns trebuie sa i se dea: “si L-a dus la Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului si I-a zis: Daca esti Fiul Lui Dumnezeu, arunca-te de aici jos, ca scris este: îngerilor sai va porunci pentru tine, ca sa te pazeasca; si ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva piciorul tau sa ti-l izbesti de piatra. Si raspunzând Iisus i-a zis: S’a spus: Sa nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau. Si diavolul, sfârsind toata ispita, s-a îndepartat de El, pâna la o vreme.” (Lc 4, 9-13) Din încercarea satanei de provocare a Domnului, Caruia Îi cere sa-si arate puterea dumnezeiasca, se desprind mai multe idei importante ce trebuiesc retinute de cei care cauta Adevarul pe Calea mântuirii. Mai întâi vedem ca vicleanul cunoaste bine Vechiul Testament, din care citeaza doua versete din Psalmul 90 al Proorocului David, unul din psalmii mesianici care prevesteau întruparea Lui Mesia. Dar din citatul provocator, dupa cuvintele „ca sa te pazeasca“, lipsesc cuvintele sîn toate caile talet, deci si în calea împrejurarii de fata a ispitirii, precum este omis complet si versetul 13, “Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur” (Ps 90, 13) Acest tip de omisiuni demonice, ce deformeaza intentionat sensul adevarului, se întâlnesc la tot pasul în actualitatea decadenta care rastoarna valorile reale, pentru a impune naivilor minciuni acceptabile, ca “inovatii” ale creativitatii contemporane. Atentie deci la acest tip de capcane ce ne ataca continuu, ca de pilda imaginea de pe un imens panou publicitar, postat nu demult pe malul Dâmbovitei în calea pietonilor bucuresteni ce aveau de asteptat culoarea verde. Pe acel panou era fotografia botului larg deschis al unui rechin feroce, ce-si etala dantura ucigasa spre privitorul surprins de imagine, dar si de textul ce o însotea, “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”, vechea lege a razbunarii din Vechiul Testament, anulata de Hristos care a adus lumii Legea Noua a armoniei prin iubirea aproapelui si chiar a vrajmasului. Iata deci genul de mesaje tot mai frecvente si mai agresive ce îndeamna la ura si violenta, pacate grave ce trebuiesc ocolite cu atentie pentru a ca Postul Mare si viata sa continuie în liniste si pace.

Ispititorul revine întotdeauna cu noi si neasteptate tentatii

Observam din textul biblic ca, “diavolul, sfârsind toata ispita, s-a îndepartat de El, pâna la o vreme”, evident, cu vadita intentie de a reveni sub alte forme, dupa formula dictonului “perseverare diabolicum” (perseverarea diabolica). si precizarea, “pâna la o vreme”, avea sa se împlineasca de mai multe ori în timpul celor trei ani de propovaduire petrecuti de Fiul Lui Dumnezeu în lume, nu direct, ci prin instrumentele diavolului, fariseii, saducheii, carturarii, libertii si prin toti cei care au strigat într-un glas vointa satanei catre Pilat: “rastigneste-L”. Lor li s-a adaugat si ucenicul tradator Iuda Iscarioteanul, cel care am vazut ca s-a supus într-atât vointei ispititoare pâna la faza ultima, încât satana a intrat în el, orbindu-i mintea si împingându-l la tradare, apoi la deznadejdea sinucigasa. Chiar si cei din sinedriu care l-au momit cu treizeci de arginti pe sarmanul Iuda, când acesta s-a întors la ei pentru a le înapoia banii, nu i-au primit, constienti fiind chiar si ei, autorii morali ai deicidului, ca acele monede purtau stropii dumnezeiescului sânge nevinovat, plata tradarii ce l-a aruncat pe Iuda în…

Abisul pacatelor

Pacatele, spre care tinde firea noastra întinata de pofte nestapânite, ne sunt oferite gradat, începând cu cele usoare, aparent inocente si acceptabile, ducând treptat la altele, mai grave, apoi dramatice, pe masura ce devin obisnuinta “justificata cu argumentatiile” unei subculturi pervertite de idolii lumii actuale: avutia nemuncita, desfrânarea prostituanta si perversa, mândria egocentrica si celelalte forme de aservire lui mamona. Stim direct din glasul Domnului ca nimeni nu poate servi la doi stapâni. Iuda nu a dat ascultare acestui adevar, si-a pus nadejdea în argintii tradarii si s-a prabusit în abisul pacatelor, iadul neascultarii de Dumnezeu, locul tenebrelor vesnice spre care aluneca inconstient multimile de oameni despartiti de Biserica Lui Hristos, de acel loc sfânt si frumos pictat cu scene din viata pamânteasca a Lui Dumnezeu, sfinti si privelisti minunate din ceruri, vegheate de Crucea jertfei mântuitoare a Domnului.

Biserica din suflet

Aceasta este nu doar Biserica de lânga casa ale carei clopote ne cheama la rugaciuni, ci, mai ales, acel spatiu sacru din sufletul fiecarui credincios, unde se cladeste nevazut o minunata biserica interioara ce asteapta sosirea Sfintei Treimi, nadejdea vie a vietii noastre. Catre aceasta dumnezeiasca comuniune se cuvine sa ne îndreptam fiinta si viata, prin post, rugaciune, marturisirea si iertarea pacatelor, pentru a primi în desavârsita curatenie Sfânta Împartasanie, Trupul si Sângele Lui Hristos, prezent în Sfântul Potir, Pâinea cea Vie si vesnica.

Alexandru Mihail NITA

P.S. Treptele Postului vor continua cu tradarea si iertarea lui Petru.