Moartea celor trei coloşi

Cândva au fost cele mai profitabile întreprinderi ale judeţului. Numărul angajaţilor se ridica la câteva mii şi se lucra în trei schimburi pentru că “era mult de lucru”. Era şi cerere. Pe vremea comunismului Imatex, Metalotehnica şi Prodcomplex aveau o producţie de invidiat. Acum însă cele trei fabrici au devenit o palidă amintire a ceea ce au fost odată. Filmul evoluţiei acestor întreprinderi se îndreaptă spre un sfârşit tragic.

Pentru Imatex, Prodcomplex şi Metalotehnica Revoluţia din 1989 a reprezentat începutul sfârşitului. Privatizările, ca o ultimă măsură disperată, nu au adus nici o schimbare. Din contră. De fapt şi influxul de tehnologie modernă, cererile tot mai pretenţioase ale ţărilor unde se exportă la care se adaugă şi impasul producţiei interne au produs un dezechilibru al principiului după care funcţionau întreprinderile. Volumul de muncă a scăzut dramatic şi mii de oameni au fost disponibilizaţi. Imatex, Metalotehnica şi Prodcomplex au intrat în restructurări şi se concepeau diferite manevre pentru a salva, pe cât se poate, aceste fabrici de la un sfârşit nemeritat. Pentru muncitori, atât pentru cei disponibilizaţi cât şi pentru cei care încă mai lucrează, nostalgia timpurilor de glorie este încă vie. Chiar şi acum, după atâţia ani fiecare îşi aminteşte până la cele mai mici amănunte ce se făcea, care au fost secţiile, ritmul de lucru şi despre cât de încărcate erau autobuzele care circulau prin strada Gheorghe Doja.

Modelul Matricon

Istoria Matriconului începe de prin anii 1950. Înainte aici a fost un teren viran, iar fabrica se rezuma doar la un singur atelier mai mare. Însă pe atunci fabrica se numea “Encsel Mauriciu”, pentru ca peste câţiva ani buni să devină “Metalotehnica” şi mai apoi “Matricon”. Obiectul muncii însă nu s-a schimbat. “Făceam maşini textile, de cusut şi ţesut, de tricotat rectilinie şi circulară şi autoutilitare. Fabricam şi maşini de încheiat care se cereau mult atunci. Acestea erau folosite pentru tivirea marginii covoarelor. Se făceau până şi maşini pentru presat medicamente. Erau comenzi şi în ţară, dar mai mult exportam în Bulgaria, Rusia şi Mexic. Lucram în trei ture, nici noaptea nu era linişte în fabrică. Erau şi mulţi muncitori, peste cinci mii”, a spus un muncitor cu o vechime considerabilă în această întreprindere. Se lucra în ritm continuu, iar secţiile erau numeroase (sculărie, secţiile de mecanică 1, 2 şi 3, întreţinere).

Alte cerinţe

După revoluţie cererea internă a scăzut, dar şi exportul. Colaborarea cu ţările comuniste a încetat şi s-au creat relaţii cu cele din Europa de Vest, cu alte cerinţe şi standarde. Inevitabil au apărut şi disponibilizările. “Până în1989 Matricon avea peste 5500 angajaţi. După Revoluţie au început etapele de reducere a activităţii ce au dus la disponibilizări de personal. Reducerile de personal au început în 1992. Acum firma numără doar 205 angajaţi”, susţin surse din interiorul fabricii.
A urmat etapa privatizărilor. “Privatizarea a început în 1995 când F.P.S. deţinea 51% din acţiuni, S.I.F. Transilvania 34%, restul acţiunilor fiind deţinute de persoane fizice, pentru ca din iulie ’99 pachetul majoritar să fie cumpărat de actualului director general, Johannes Georg Reissermayer. La ora actuală acesta deţine peste 86% din acţiuni”, a afirmat inginerul Eugen Pop. Şi obiectul de activitate s-a reprofilat în ultimii ani. Dacă până în 1989 Matricon producea maşini industriale de tricotat şi cusut, acum firma se ocupă exclusiv de industria de automobile. Drept urmare, secţiile de mecanică au fost înlocuite de turnătoria de aluminiu, iar locul maşinilor textile a fost luat de piesele turnate sub presiune, de piesele de serie redusă şi unicate cât şi de piesele de schimb, acestea fiind realizate pentru export în Germania în proporţie de 95%.

Imatex, un vis frumos…

Un alt colos al vremurilor de odinioară este reprezentat de Imatex, o întreprindere veche, dar care încă se luptă pentru supravieţuire. Iniţial a purtat numele unui erou comunist “Ludovic Minszki”, apoi s-a considerat că o denumire care să denote activitatea întreprinderii ar fi mai potrivită, astfel că devine “Întreprinderea de utilaje pentru industria uşoară” (IUIU), dar nu pentru mult timp. Într-un final se ajunge la numele actual Imatex. Specificul întreprinderii erau războaiele de lână şi maşinile de cusut. Aici se proiectau şi se fabricau aceste utilaje, unele pornind chiar din stadiul de prototip. Atelierele şi secţiile erau numeroase, în raport cu activitatea. Peste şase mii de oameni lucrau la Imatex, aşa că fabrica nu era niciodată goală. De la secţiile de uzinaj, montaj, sculărie, prototip, atelier forjă, turnătorie, întreţinere şi proiectare, în toate atelierele se lucra din greu. “Se mergea în trei schimburi că era mult de lucru. Înainte de ’89 lucram pentru export în Kongo, Bangladesh, acum mai mult pentru Germania şi Austria”, îşi aminteşte un muncitor de la Imatex. Însă, momentan au rămas doar trei ateliere. Şi profilul activităţii s-a schim bat, prelucrările mecanice fiind preponderente. Sunt alte cerinţe şi standarde, totul decurge în funcţie de comenzile pe care fabrica le primeşte. Nici Imatex nu a fost scutit de concedieri, astfel că acum abia dacă mai are 400 de muncitori. Fabrica pare pustie, şi doar clădirea de pe strada Gh. Doja pe care încă mai stă afişat cu litere mari, albastre “Imatex” ne mai aduce aminte de faptul că aici a fost cândva un colos al războaielor de cusut…

Prea complex…

Prodcomplex este o întreprindere mai nouă, în sensul că aceasta şi-a definitivat structura abia în 1969, când s-a întregit cu secţia de sticlărie. Nici acum nu s-a schimbat prea mult specificul activităţii, doar că  producţia este incomparabil mai mică, la fel şi numărul muncitorilor. Trei secţii sunt mai importante: sticlărie, mase plastice şi cauciuc. “În anii ’70 produceam bibelouri, vase de porţelan, vase gravate şi galeu. Atunci asta se cerea. Lucram şi pentru export. Acum facem vase antice pentru export, mai ales în Belgia, Anglia şi Olanda”, a afirmat un muncitor de la Prodcomplex. Reducerea de personal a început şi aici în ’92, astfel că la ora actuală “suntem mai puţini cu un schimb, dar lucrăm în trei ture.” Din păcate, mai multe informaţii despre activitatea Prodcomplex nu am putut afla, cei din direcţiune manifestând o atitudine ostilă faţă de presă şi motivând lipsa de colaborare printr-o afirmaţie banală “noi nu vrem publicitate.”
Aceasta este starea în care se găsesc la ora actuală cele trei fabrici care cândva au fost reprezentative pentru judeţul Mureş. Se pare că timpul nu a prea fost de partea lorÂ…

“Primele concedieri au început în 1992. Atunci au plecat mulţi. Peste doi ani, aceeaşi situaţie, iar acum suntem în jur de 400 de oameni. Totul s-a schimbat. Au rămas doar trei ateliere şi lucrăm când sunt comenzi. Doar numele a rămas neschimbatÂ…” (un muncitor de la Imatex)

“La noi disponibilizările au început în anul 1994. Imediat după revoluţie producţia a crescut şi totul părea să fie în ordine. Apoi comenzile au fost tot mai puţine, nu mai aveam ce să lucrăm, aşa că mulţi oameni au fost daţi afară.”
(un muncitor despre căderea Matriconului)