Mihail Marton, veteranul de 105 ani

Câti dintre noi ne-am gândit vreodata sau am dori sa ajungem la o vârsta mai înaintata, chiar peste 100 de ani. În zbuciumul lumii de azi însa, putini sunt cei care ajung sa prinda ori treaca de aceasta granita. Chiar foarte rar, ajungem la…105 ani, vârsta pe care o are Mihail Marton.

Îndragostit de o secuianca

S-a nascut la 28 februarie1903, a trecut prin multe în lunga sa viata. Multi dintre noi vorbim despre istoria celor doua razboaie mondiale cu usurinta, dar el, a trecut prin ambele, a fost martor în lupta pentru viata. S-a nascut în comuna Gurghiu în satul natal al mamei, în Glajarie. A crescut într-o familie modesta, a facut patru clase la Lapusna si s-a oprit aici, a primit o carte de la un domn mai învatat sa poata învata tainele din silvicultura dar nu ia prea dat interes, asa ca si-a facut singur rostul fara prea multa carte, a fost un copil ascultator. A fost pe front patru ani, începând cu 1941, a fost dus la Ilva Mare unde si-a efectuat stagiul militar. “La plecare mama a început sa plânga iar io am încercat s-o linistesc… i-am zis ca merg la odihna nu la lupta”, îsi aminteste Marton. I-au placut de tânar femeile si balurile, avea chiar o mica trupa cu care mergea pe la petreceri si le cânta invitatilor facându-si un leu cinstit. S-a îndragostit la prima vedere de o secuianca din Remetea, Katy, care a ajuns în Gurghiu la o cunostinta si a abordat-o pe strada. Si-a luat inima-n dinti si a condus-o spre casa. Printre alte multe discuti i-a spus direct ca ea va fi aleasa inimii lui, ca ea îi va deveni sotie. Dupa cinci luni de petit, s-au luat. “Nu am facut nunta mare, dar ne-am iubit si i-am luat inel, eu aveam 27 de ani când m-am însurat, iar ea 18”, a spus nea Mihai. Dupa terminarea stagiului militar s-a întors în Gurghiu, unde a lucrat o perioada ca ucenic la fabrica de portelan, a fost si muncitor forestier, a lucrat în agricultura, nu s-a tras niciodata de la lucru pentru ca a fost om harnic. A avut parte de multe, si bucurii si tristeti, dar dintre toate, spune ca cea mai mare bucurie data de Dumnezeu a fost atunci când i s-a nascut primul copil. A lucrat sef de tren, presedinte la banca, vicepresedinte la comitetul provizoriu, a fost presedinte de Sindicat în Gurghiu timp de trei ani.

Palinca, secretul longevitatii

Cu toate ca vârsta îsi cam spune cuvântul, nu se desparte de pipa, si bea în fiecare zi câte un pahar de palinca. “Aveam probleme cu ulcerul si cum nu am fost la spital, un doctor neamt mi-a dat reteta pentru ulcer sa beau în fiecare dimineata un paharel de palinca. Io l-am ascultat si m-am vindecat, asa câteodata ma mai doare ceva dar manânc un biscuit si-mi trece”, a precizat nea Mihai. Lucra la CAP-ul din Gurghiu si aici a avut nenorocul sa-i intre o aschie în ochi, nu i-a dat importanta si dupa câteva luni, în anul 1965, în ziua când a murit Gheorghe Dej, a fost operat. Ar fi fost nevoie ca dupa trei luni sa mearga la control dar cum timpul nu-i permitea s-a dus dupa trei ani, când totul s-a agravat si a fost nevoit sa mai suporte o interventie chirurgicala, de data aceasta la celalalt ochi. Acum poarta ochelari, vede cam slab dar nu se plânge, povesteste cu drag toate întâmplarile si are chiar un sfat pentru fetele de azi, “sa iubeasca, dar sa nu treaca de 20 de ani si sa nu fie maritate c-apai nu le mai ia nimeni”.

Premiat de autoritati

Are sase nepoti si sapte stranepoti, a avut trei copii, doua fete si-un baiat. Baiatul a murit în 1988, acum are grija de el, fata cea mica, Katy, care nici ea nu sta prea bine cu sanatatea la cei 64 de ani, iar nevasta a decedat în 1985. În 28 februarie, la împlinirea celor 105 ani, primarul comunei Gurghiu Laurentiu Boar si Lokodi Edita Emoke presedintele Consiliului Judetean Mures l-au vizitat, au venit cu daruri în bani si hrana si i-au oferit cadou câte o diploma cu ocazia aniversarii. Oamenii vin si pleaca, el ramâne cu glumele lui “am fost primul copil la mama iar acum sunt ultimul, oi trai cât a vrea Dumnezeu si câti îmi mai da, dar eu cred ca este destul”.

Codruta POP