Scrisoare din Trondheim

Trondheim, 16 aprilie, 2008

Dragi cititori,

A sosit timpul sa scriu acest articol i m-a gasit in Trondheim, scriindu-mi lucrarea de licenta despre lirica norvegiana modernista. Viata mea ca student in Norvegia se petrece in cea mai mare parte a timpului in biblioteca. In restul timpului, admir minunatul peisaj de aici, experimentez modul traditional de viata si ma uit la multe filme norvegiene. Astfel, incerc sa inteleg ce inseamna sa fii norvegian si as dori sa va impartasesc din experienta mea. Despre filme o sa va povestesc in urmatoarele randuri. Am vizionat multe filme de cand am venit in Norvegia, mai ales scurtmetraje, deoarece cred ca e mai usor sa surprinzi esenta unei culturi in acest tip de filme. Prin intermediul lor poti afla lucruri fundamentale despre un individ, un popor, o cultura. In legatura cu aceasta am citit un interviu foarte interesant cu o cercetatoare poloneza care preda la Universitatea din Oslo si care se numeste Nina Witozesk-FitzPatrick. Ea a tinut o prelegere despre modul in care scurtmetrajele norvegiene au contribuit la impresia si analiza ei asupra culturii norvegiene. Intrebarea centrala era: Despre ce poti sa faci scurtmetraje intr-una din cele mai bogate tari din lume? Este binecunoscut faptul ca Norvegia a fost declarata de catre UNESCO tara cu cea mai buna calitate a vietii. In Romania, de exemplu, avem comunismul si saracia ca subiecte. Care ar putea sa fie subiectele abordate in scurtmetrajele norvegiene? Probabil aceasta este marea provocare pentru cinematografia norvegiana. Ceea ce mi-a atras atentia in timp ce urmaream scurtmetraje norvegiene a fost faptul ca de obicei acestea trateaza probleme si conflicte interioare. Ironia este folosita foarte des, dar mai ales o autoironie foarte intepatoare. Apare si destul de multa violenta mai ales cand este vorba despre viata de familie. Filmele norvegiene in general sunt caracterizate de o atitudine critica in ceea ce priveste viata si par sa sugereze ca Norvegia nu este o tara utopica. As vrea sa va recomand niste titluri: Biblia, Einar, O duminica in Schweigaardsgate, Locul de joaca, Spune ca totul merge bine.

Voi scrie mai pe larg despre alte doua filme: Poetul danez si Gatas Gynt. Primul este un scurtmetraj de animatie realizat de regizorul Torill Kove in 2006 si dureaza 15 minute. Torill Kove a fost nominalizat la Oscar pentru Poetul danez (si a castigat premiul), dar si pentru un alt film realizat in 1999 si care se numeste Bunica mea a calcat cu fierul camasile regelui. Filmele lui Kove sunt un amestec de ironie si umor. In Bunica mea a calcat cu fierul camasile regelui, spectatorul poate descoperi multe informatii despre istoria casei regale norvegiene, dar toate evenimentele sunt prezentate dintr-o perspectiva inedita. Ocupatia nazista a Norvegiei este relatata prin ochii bunicii naratorului. Torill Kove realizeaza filme care sunt foarte polemice. El vrea sa se indeparteze de perceptiile conventionale si de clisee, tocmai prin faptul ca le foloseste. Accentul cade de fiecare data pe oamenii care au fost implicati in anumite evenimente si nu pe varianta oficiala a acestora. Poetul danez ilustreaza modul in care viata noastra este influentata si schimbata de intamplari care la inceput par a fi fara importanta. Filmul il prezinta pe un poet danez care este lipsit de inspiratie si de aceea incepe sa citeasca romanul Kristin Lavransdatter, scris de Sigrid Undset. Poetul hotareste apoi sa plece in Norvegia pentru a o intalni pe scriitoare. Nu va ajunge niciodata sa o vada pe Sigrid Undset, in schimb va intalni iubirea in Norvegia. Filmul este foarte bine realizat si alterneaza intre momente pline de umor si momente dramatice. Poetul danez a fost prezentat publicului roman la Festivalul International de Film “Anonimul” din Sfantu Gheorghe, in luna august a anului 2007.

Gatas Gynt este un film care poate fi incadrat in ceea ce se numeste “noul val in cinematografia norvegiana”. Regizorul filmului se numeste Hallvard Bræin. Gatas Gynt este un experiment cinematografic, un gen hibrid. In film se impletesc scene din piesa de teatru Peer Gynt si fapte inspirate din realitate. Ceea ce este remarcabil in acest film este faptul ca toate rolurile sunt interpretate de oamenii strazii din Oslo. Regizorul a spus in aceasta privinta intr-un interviu: ” In al cincilea act din Peer Gynt, eroul principal, Peer, isi intalneste soarta (Topitorul de nasturi) si moartea. Acestea sunt lucruri profunde pe care nu oricine

le poate experimenta, dar oamenii strazii se afla intr-un dialog continuu cu moartea.” In acest mod incearca regizorul sa lupte impotriva prejudecatilor pe care majoritatea oamenilor le au legate de oamenii strazii.

Articolul meu este de fapt o invitatie facuta cititorului pentru a viziona filme norvegiene. In final as vrea sa mentionez ceva foarte interesant, dar trist pentru noi: doar 2 milioane de bilete s-au vandut in cinematografele romanesti in anul 2006. Asta inseamna ca doar 1 din 10 romani au fost la cinematograf, in timp ce fiecare norvegian a fost in medie de 2,7 ori in acelasi an. Un articol din revista norvegiana Film&Kino numeste Romania tara cu cea mai interesanta productie cinematografica a momentului, datorita noului val din filmul romanesc. Numarul mic de bilete vandute in cinematografe are cu siguranta cauze de natura economica, dar exista in acelasi timp si o problema cu mentalitatea.

Asta a fost tot,

Salutari din Norvegia!

Andra Rus, student bursier in Trondheim, care viseaza ca in curand se va organiza si in Romania un festival al filmului nordic.