Opt ani emigrant prin Europa

Povestea incredibila a reghineanului Darius Ilut care a ajuns în Franta ascuns sub rotile unui tir si care a calatorit pe ocean pâna în Irlanda, ascuns într-un dulap mai bine de 50 de ore.

Viata-i o mare minciuna, drumul din fata ta e foarte lung si plin de obstacole, capcane, tentatii, urcusuri si coborâsuri. Pentru a porni pe acest drum trebuie sa stii cine esti, ce vrei sa faci si ce posibilitati ai sa-ti îndeplinesti visele. Dar când esti sarac si nu ai nimic, absurdul devine o sala de asteptare spre infern, viata se transforma într-o lupta pentru supravietuire din care scapa cine poate.

“Eu am visat sa ajung în strainatate cu orice pret, de aceea mi-am riscat viata, pentru a câstiga bani sa nu am grija zilei de mâine sa devin un om respectat si sa nu îmi para rau de anii irositi. Acolo am primit multe lectii de viata, multe palme, m-am umilit, am facut sacrificii, am trait ca un calugar, m-am luptat pentru visul meu, mi-am învins spaimele, am depasit disperarea si crizele depresive. Am cautat întelegerea celor din jur, am scapat de obiceiurile proaste si cel mai important am muncit pentru bani adevarati, am transpirat si mi-am dorit sa ma realizez… acum sunt sigur ca tot ce nu te omoara te face mai puternic”, explica reghineanul Ilut Darius, întors în tara dupa opt ani petrecuti în strainatate.

În adolescenta era spaima cartierului

Ilut Darius s-a nascut la 12 noiebrie 1978 în Reghin si a crescut în cele mai rau famate cartiere din oras: Texas si Dallas, pline de recidivisti, alcoolici si femei cu moravuri usoare, dupa cum marturiseste. Pentru a nu fi considerat “fraier”, Darius a devenit rau învatând boxul de mic, apoi a trecut la culturism pentru a se putea impune, deoarece era destul de scund. Învârtindu-se zilnic între asemenea oameni cu timpul si-a creat faima de mare “zmardoi” (a scos multi dinti, a avut multe scandaluri în care a batut bodyguarzii discotecilor). Darius avea un fizic de striper si pumnii ca niste ciocane, lovea foarte bine si încet-încet a ramas fara adversari, deoarece toti îi stiau de frica. Prin 1997 s-a angajat prima oara cu carte de munca la firma “Lemn-Metal”, dar dezamagit de salariul mic si orele suplimentare de munca si-a încercat norocul într-o tâmplarie… Degeaba, banii nu veneau, indiferent cât muncea si dupa mai multe zile de meditatie a încercat sa-si puna în ordine în viata.

“Noaptea totul se învârtea cu mine, ma trezeam speriat din somn ma priveam în oglinda si ma întrebam ce sa fac cu viata mea. Aveam insomnii si o ostilitate surda fata de autoritati si patronii care nu dadeau doi bani pe angajatii lor. Ma simteam “tras în piept” si asa am trecut la faza de negare totala: nu auzeam decât ceea ce doream si am pornit în aventura vietii mele: opt ani de strainatate pentru ca statul român nu încuraja tineretul, iar eu nu eram dispus sa-l servesc”, povesteste Darius.

A colindat în opt ani Ungaria, Grecia, Franta si Irlanda

Prima iesire din tara a reghineanului a fost în Ungaria în 1998 cu acte si contract de munca în regula. Agricultura, fara prea multi bani, dar care i-au deschis pofta pentru mirajul occidentului. “M-am întors în tara si în 1999 am plecat din nou, de data aceasta ilegal, în Grecia. Ne-am întâlnit la Turnul Severin 49 de persoane conduse de trei calauze. Ne-au transportat cu un autocar, am trecut în Bulgaria, ne-au lasat pe o pajiste, de acolo ne-au transportat cu o alta masina pâna la granita cu Macedonia, era deja seara si am trecut prin Muntii Balcani. Ziua faceam popas ascunsi printre brazi sa nu ne zareasca granicierii iar seara porneam pe traseul cunoscut doar de calauze… Asa am ajuns la în Macedonia. Dupa câteva zile am ajuns în Grecia, printre munti am trecut granita noaptea fara probleme. La primul popas am dormit pâna dimineata, calauzele au dat câteva telefoane si au venit niste taxiuri care ne-au dus la Salonic într-o gara. Au cumparat bilete si ne-au transportat pâna la destinatie, în orasul Larisa. De aici calauzele s-au despartit fiecare luând 18 persoane, care a platit fiecare 600 de marci germane. Din Larisa am fost dusi în localitatea Aghiosgiorgus, unde ne-au plasat la diferite puncte de lucru în agricultura, eu am prins la cules de rosii si migdale timp de sase luni. Am strâns ceva bani si m-am întors acasa”, îsi aminteste Darius.

Anul 2000 l-a petrecut acasa si a muncit în Reghin, dar nu s-a putut angaja, patronii îl plimbau cu conventii si promisiuni asa ca a fost nevoit sa munceasca la negru o perioada pâna sa hotârât sa plece din nou. În 2001 a plecat legal cu un autocar în Ungaria la Budapesta si acolo a cautat trenurile de marfa. “Aveam ponturile, mi-am calculat probabilitatea sanselor de a ajunge în Franta. Trenurile de marfa transportau tiruri, cu diferite destinatii, spre Austria, iar de acolo porneau pe autostrada pe rotile proprii. Am asteptat trenul într-o curba, unde stiam ca va încetini si am sarit din mers în el, cu o geanta în spate, cu putina mâncare si câteva haine”, marturiseste Darius. Printre tirurile turcesti, italiene si grecesti, Darius a gasit si un tir românesc cu numere de Covasna. Reghineanul s-a bagat sub masina în lada dintre container si roti, care avea o dimensiune de 1,85 lungime si 1,40 metri latime iar de la ora 3 dimineata si pâna la ora 11 lada i-a fost casa. La vama a trecut neobservat de jandarmi si dupa verificari tirurile au fost trase pe linii moarte, de unde au fost coborâte fiecare, pornind pe autostrada. Timp de înca noua ore reghineanul a stat sub tir. “La nemti a plouat toata noaptea si toata mizeria era aruncata de roti în cotlonul meu. Eram întepenit de frig si plin de noroi, soferul la un momendat a oprit într-o intersectie, la un semafor si nu stiam unde ma aflu. Vedeam prin gaurile de la lada trafic mare, am iesit din lada si m-am strecurat ca un soricel printre masini fara sa trezesc suspiciuni, parând un banal cersetor în centrul Parisului”, îsi povesteste reghineanul incredibila aventura.

A ajuns în Irlanda

ascuns într-un dulap

“În Franta am stat atunci doua luni dar în total am fost “francez” aproape doi ani pentru ca m-am întors în tara si dupa ce s-a ridicat viza cu pasaportul Schengen, m-am reîntors de data asta legal în constructii. Banutii erau OK, luam vreo 6.500 de franci francezi pe luna”, spune Darius. În 2002 în luna mai, Darius s-a întors într-un concediu în tara pentru a-si încarca bateriile pentru ca suprasolicitarea îl destabilizase fizic. Dupa doua luni a revenit în Franta, unde desi cunostea limba si orasul nu a gasit de lucru. “Mâncam la Crucea Rosie aveam un fel de buletin eliberat de primaria de acolo cu stampila valabila un an. Acolo în Lyon am cunoscut un moldovean”, continua aventurierul. Darius vroia sa ajunga în Anglia, era disperat, deoarece nu se întrezareau sperante pentru un viitor mai bun.

Moldoveanul stia un pont de trecere în Anglia si asa reghineanul a pornit într-o alta aventura, având doar 13 euro în buzunar. “Am luat un tren din gara Saint-Lazare din Paris si am mers mai bine de 500 de kilometri cu moldoveanul. Ne-a prins controlul fara bilete si ne-a amendat cu 40 de euro de caciula… pe chitanta au trecut vechea adresa din buletinul de identitate, care oricum nu mai era valabila”, îsi aminteste Darius. “Ajunsi în portul de unde trebuia sa ne îmbarcam spre Anglia am studiat terenul: totul era supravegheat cu camere video, aveam câteva secunde pentru a putea pacali cele patru camere de supraveghere. Daca as fi stiut ca moldoveanul mai fusese prins de înca trei ori nu m-as fi riscat sa escaladez cele doua garduri de plasa pentru a ajunge la tiruri”. Cei doi au mai luat un membru în echipa, un pakistanez, pentru a-si putea duce planul la bun sfârsit. Dupa mai multe discutii amândoi au ales un tir cu destinatia Irlanda, unde moldoveanul mai avea câtiva cunoscuti care primisera azil politic si beneficiau de casa si ajutor social. Pakistanezul i-a închis în tir si a disparut în noapte. “Vagonul era plin de mobilier pentru export, ne-am încropit un culcus într-un dulap, aveam apa si ceva mâncare. Dupa 16 ore eram amortiti si moldoveanul avea nevoie sa îsi satisfaca necesitatile fiziologice, nu a mai rezistat si a iesit din dulap. Din pacate s-a dezechilibrat si a cazut. Soferul a auzit si a anuntat paza portuara care l-a ridicat ca din oala. A fost un barbat adevarat, nu m-a dat de gol, desi actele si haina i-au ramas la mine”, spune Darius.

Dupa câteva ore tirul a fost îmbarcat pe un vapor si aventurierul reghinean a plutit mai bine de 17 ore pe apa, pâna a ajuns în portul Vexford din Irlanda.” Ramas ascuns în dulapul salvator, am calatorit cu cei doi soferi irlandezi pe autostrada. Obosit si speriat de moarte nici nu stiu când am adormit… Stateam de mai bine de 50 de ore înghesuit în dulap. Deodata masina s-a oprit undeva într-o parcare când m-am trezit brusc”. Darius a taiat prelata tirului cu un briceag si a coborât din masina. Din doua biciclete aflate în tir, reghineanul a “împrumutat” una si a pornit spre Dublin, orientându-se dupa indicatoarele auto. Îl desparteau 50 de kilometri de Dublin… setea si-a potolit-o cu flacoanele de suc si apa minerala, neterminate, aruncate de soferi pe marginea drumului si a mai pedalat mai bine de opt ore pe banda de urgenta, dupa ce a stat închis în dulap 50 de ore, doar pentru a-si vedea visul împlinit.

În sase ani s-a împlinit în Irlanda

Primii oameni care l-au ajutat în Dublin au fost niste pocaiti rromi din Bistrita pe care i-a auzit vorbind româneste pe strada, care l-au primit acasa la ei câteva zile, impresionati de povestea si curajul reghineanului. L-au compatimit si l-au învatat cum sa supravietuiasca printre straini. “La început am cules flori de pe câmp, apoi am ajuns muncitor la drumuri si poduri, am trecut la constructii la o agentie, dupa care m-am profilat pe amenajari interioare unde câstigam în jur de 550 de euro saptamânal”, explica reghineanul. Timp de sase ani Darius a muncit din greu în Irlanda unde a locuit în chirie cu italieni, spanioli, germani, unguri, irakieni, arabi, africani si a muncit cu tot felul de irlandezi, polonezi, lituanieni, români si slovaci. Azi este uns cu toate alifiile si spune ca nu a fost impresionat de nici o natie. “Nu sunt mai buni cu nimic fata de noi”, recunoaste Darius. Dupa sase ani de strainatate cu doua scurte vizite în tara reghineanul a reusit sa strânga o multime de bani care i-a investit în 200 de hectare de terenuri, un apartament în Reghin, un garaj si o casa la tara, în care a investit pâna în prezent peste 14.000 de euro.

În 30 noiembrie Darius va împlini 30 de ani si spune ca singurul regret este ca nu a facut mai multa scoala. Desi are o multime de proprietati reghineanul nu si-a cumparat o masina luxoasa sau macar o motocicleta cu fite, din contra a achizitionat trei biciclete semi-cursiere cu care circula zilnic ramânând si azi un sportiv incurabil, pasionat de box, culturism si pescuit, sporturi pe care le practica aproape zilnic. “Sunt multumit de ceea ce am realizat, dar aici deocamdata nu am echilibrul pe care mi-l doresc, nu sunt disperat dar mai vreau sa sacrific înca cinci ani din viata undeva în Franta sau Norvegia la munca si apoi sa ma retrag la casa mea sa îmi întemeiez o familie, pentru ca am o relatie cu o fata speciala. Nevoia m-a învatat sa gatesc si am devenit si bucatar”, ne-a dezvaluit Darius.

Robert MATEI