Casa de cultura ar trebui sa arate altfel

Viata culturala în fiecare oras ar trebui sa fie o prioritate. Casa de cultura “Eugen Nicoara” din Reghin este una dintre cele mai reprezentative institutii culturale din “orasul viorilor” având un rol important în dezvoltarea culturala dupa cei 68 de ani de existenta. Mai multe amanunte despre activitatea Casei de cultura am aflat de la Ioan Contiu, directorul institutiei.

Reporter: De cât timp sunteti directorul acestei institutii?

Ioan Contiu: Din anul 2004 sunt directorul Casei de cultura “Eugen Nicoara” dar pâna în anul 2004 am lucrat ca referent din anul 1996.

Rep.: Care a fost primul lucru pe care l-ati schimbat odata cu numirea dumneavoastra în aceasta functie?

I.C.: Am încercat sa pun la punct mai multe lucruri din punct de vedere administrativ, sa îmbunatatim activitatea culturala, sa promovam tinerii talentati, sa obtinem rezultate bune revigorând activitatea si sigur, chiar si unele reparatii. Am încercat sa oferim artistilor amatori si invitatilor un spatiu adecvat prin montarea de grupuri sanitare, zugravit, gresie si faianta, încercând sa mai economisim am montat usi termopan pentru ca fondurile de la buget au fost putine. De asemenea, a fost schimbata partea de lumini de pe scena.

Rep.: Care sunt sectiunile culturale care functioneaza în cadrul Casei de cultura “Eugen Nicoara”?

I.C.: În cadrul Casei de cultura functioneaza Teatrul de Amatori, teatrul de papusi, Cenaclul Literar “Pentru Maior” si “Kemeni Janos” si Universitatea Populara.

Rep.: Considerati ca Reghinul este în declin din punct de vedere cultural?

I.C.: Nu as putea spune ca se afla în declin, dar la nivel national cultura este oarecum neglijata. Pentru municipiul Reghin, Casa de cultura ar trebui sa arate altfel, fiind nevoie de o reparatie capitala pentru a se ajunge la standarde europene. Poate si publicul reghinean ar trebui sa fie mai aproape si mai prezent la activitatile culturale pe care le desfasuram.

Rep.: Are Reghinul oameni de valoare care nu sunt scosi în evidenta?

I.C.: Si da si nu… sigur ca sunt reghineni de valoare, dovada fiind rezultatele obtinute la diferite concursuri si aprecierile pe care le primesc din partea cunoscutilor si admiratorilor.

Rep.: Par tinerii reghineni interesati de a cunoaste lucruri noi, de a se implica în viata culturala?

I.C.: Rolul nostru este sa-i initiem, sa încercam sa-i apropiem de viata culturala. Unii dintre ei, dupa ce se formeaza la noi, se ridica, devenind o rampa de lansare pentru unii un pas spre profesionalism fiecare în domeniul lor. Este o experienta buna pentru amatorii care lucreaza aici.

Rep.: Care ar fi cea mai arzatoare dorinta a dumneavoastra pe plan profesional?

I.C.: As vrea sa reusim sa facem din Casa de cultura o bijuterie, un adevarat locas de cultura iar salile sa fie arhipline la toate activitatile noastre.

Rep.: Ce reprezinta pentru dumneavoastra vioara?

I.C.: Având în vedere ca am început sa cânt la vioara din clasa întâi este o legatura strânsa, s-a creat o contopire între mine si vioara pe decursul anilor ramânând nedespartiti de 43 de ani. Pentru mine este un mod de a ma exprima mai ales ca nu-mi place sa vorbesc mult.

Rep.: Cum va împartiti între munca si familie?

I.C.: De multe ori devine o problema, am sentimentul ca nu sunt destul alaturi de familie. Timpul trece, copii cresc, sunt momente pe care nu le mai poti întoarce. Daca ar fi sa-mi reiau viata ar fi destule lucruri pe care as vrea sa le schimb. Dar, în general am încercat sa ma împart, sa îmbin aceste lucruri cu toate ca este loc de mai bine.

A consemnat Codruta POP