Treptele Raiului – bariere si obstacole pe Calea Mântuirii

Calea mântuirii sufletului, deloc usoara, se îngusteaza pe masura ce se înainteaza pe ea, iar piedicile se înmultesc si cursele se ascund sub neasteptate forme înselatoare în care multi cad fara a se mai ridica, împinsi de gândurile straine soptite de vicleniile mascate sub formele absurdului, ridicate la rangurile “descoperirilor stiintifice” trâmbitate de “savantii” tehnocratiei actuale.

Rationalismul cazut

în faza sa aberanta – irationalismul

Piata desfacerii tuturor produselor imaginabile, de la locuri de veci si cavouri din aur pentru câini milionari cu conturi în banci (sic !), la parcele de teren pe luna, inclusiv biletul de racheta, platite în avans de multi ani, cu milioane de dolari, pentru gloria de a fi printre primii pasageri si proprietari lunari (lunateci), atesta, nu doar un soi de excentricitate a bogatasilor, asa cum le place lor sa se creada, dar si o realitate distorsionata, rezultata dintr-un arogant rationalism materialist, sedus de fantasme futurologice, ce frizeaza irationalul.

Astfel, numeroase cadavre ale unor fosti milionari zac congelate de decenii, conform vointei lor, înainte de a fi decedat din pricina unor boli incurabile de care sufereau, în speransa – desigur desarta – de a fi reanimati într-un viitor incert, când se vor fi descoperit remediile suferintelor lor. Sistemele frigorifice înca functioneaza, conform contractelor demult încheiate, cu enorme cheltuieli pentru pastrarea unor temperaturi extrem de joase. Familiile unora dintre “clientii” înghetati de vii, nu au mai putut plati costul enorm al congelarii, ce se ridica la sute de mii de dolari pe luna, ducându-i pe raposati la cimitir, dupa cheltuieli de milioane de dolari risipiti, de fapt transferati în buzunarele unor pretinsi experti în criobiologie, ale caror încetosate promisiuni s-au bazat pe un pueril silogism rationalist: daca boala de care suferi este nevindecabila acum, nimic nu ne opreste sa credem ca într-un viitor apropiat sa nu se descopere un remediu pentru boala ta, data fiind rapida evolutie a descoperirilor stiintelor medicale; încât, decât sa mori cu siguranta peste putine zile, mai bine foloseste-ti bogatia pentru a încerca “sansa congelarii”, pâna la aflarea tratamentului de care ai nevoie. Iar pe de alta parte, ce se va întâmpla cu averile agonisite dupa ce vei muri? Nu e mai bine sa le folosesti pentru a-ti salva viata?

În subtila capcana a acestui rationament aparent credibil au cazut usor naivii creduli în acele precare “înnoiri stiintifice” trâmbitate zilnic de presa lumii. Dar dupa multe decenii de la debutul sperantelor criobiologiei, nici macar un singur caz de reanimare a unui cadavru congelat nu a fost comunicat. Ca sa nu mai vorbim de vindecare si de continuarea vietii, desarte sperante, atât de scump platite, nu numai cu bani…

“Tinerete fara batrânete”

Cei bogati se gândesc atât de mult la aurul lor încât nu mai au vreme sa cugete la inevitabilul sfârsit al vietii si la sufletul lor, ca si cum s-ar afla într-o vesnicie terestra. Când neasteptat vine o maladie fara leac, surpriza produce o stare de soc ce va fi îndata speculata de tamaduitori, fie ei de buna sau de rea credinta. Cei din urma sunt pregatiti pentru toate cazurile de boli terminale cu un imens arsenal de formule medicale si tratamente sofisticate foarte costisitoare, deci profitabile, direct proportional cu durata agoniei.

Teama de moarte implica dorinta de a prelungi cât mai mult viata pamânteasca, chiar daca încep sa apara firestile semne prevestitoare ale senectutii, avertismente ce amintesc apropierea inevitabilului sfârsit al vietii trupesti pentru care trebuie sa ne pregatim cu cea mai mare grija. Dar fireasca preocupare pentru linistea si pacea mortii a fost abil înlocuita de falsa interpretare rationalista a batrânetii, ce a fost declarata o boala a organismului, ale carui celule încep sa “piarda informatiile genetice” din lanturile acizilor dezoxiribonucleici. Pierderea memoriei la nivel celular ar aduce dupa sine, treptat, toate formele de degenerescenta specifce batrânetii.

Cu multa usurinta ideea a fost adoptata de tagaduitorii învataturilor biblice si a devenit subiectul de cercetare cel mai important din lume, în care s-au implicat, datorita miliardelor investite, fortele principale ale stiintelor medicale, biologice, biochimice, biofizice, precum si ramurile noi ale ingineriei genetice.

Cu totii, ca un imens cor mondial amutit de iluzia gloriei si bogatiei, se zbuciuma, asemenea alchimistilor de odinioara, sa afle elixirul vietii. Orbiti de mirajele succesului si gloriei de cinici parale, refuza sa ia în seama esecurile cercetarilor din ultimele decenii, esecuri ce au infirmat, de pilda, tezele lui Oparin cu privire la aparitia vietii pe pamânt din elementele primare supuse unor conditii imaginate de el. Ei refuza deasemenea sa accepte si concluzia multor biologi reputati care, din lipsa dovezilor, au demonstrat falsitatea evolutionismului darwinist. Refuzul se extinde si la cuvântul psalmistului prin care limpede ni se transmite: “zilele anilor nostri sunt saptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani si ce este mai mult decât acestia, osteneala si durere; ca trece viata noastra si ne vom duce” (Ps. 89 ).

Credibilitate si credulitate

Cele mai cautate si mai bine platite afaceri sunt tineretea fara batrânete, si viata fara de moarte, scoase din basmele copilariei si ridicate astazi la ranguri glorioase de catre speculantii slabiciunilor omenesti, neobositi inventatori a celor mai stranii retete si tratamente capabile sa “prelungeasca” vietile multor naivi, care nu pregeta sa plateasca longevitatea cu preturi exorbitante.

Tineretea fara batrânete, visul vechi al lumii atinse de nostalgia raiului pierdut, i-a facut pe multi sa recurga la solutii, pe cât de ingenioase, pe atât de absurde. Faimoasa Cleopatra a VII-a, regina Egiptului se îmbaia în lapte pentru a-si pastra prospetimea pielii si frumusetea cu care a sedus, printre altii, vestiti împarati romani, mari cuceritori, cuceriti de nurii acelei biete femei, supusa la rândul ei soaptelor sarpelui mincinos care o înselase cândva pe Eva. Credula Cleopatra, cazuta si ea în cursa puterii frumusetii trecatoare, a executat docila sugestiile vrajmasului, pâna la ultima lui soapta, cea a deznadejdii sinucigase, o executie aleasa de calaul sarpe veninos ce a muscat victima si i-a furat sufletul.

Cosmetica, industria amagitoare a aparentelor înfatisarii omenesti, acum denumita pompos cosmetologie, pentru a avea o sporita greutate sonora, ca a oricarei alte stiinte cu aceeasi terminatie lexicala, se afla în centrul atentiei omului actual, over the hill, dornic sa stearga semnele senectutii de îndata ce apar. Asa se face ca în occident rar se mai vad persoane carunte, mai ales printre politicieni si artisti, constrânsi de societate sa pastreze cât mai mult aparentele tineretii. Pe ambalajele vopselelor de par se poate citi incitanta invitatie de a se alege nuanta dorita pentru ca podoaba capilara sa-si recapete “culoarea naturala”, ca si cum caruntetea ar fi nenaturala, negându-se astfel mesajul apropierii implacabile a sfîrsitului vietii trupesti, pentru care trebuie sa ne pregatim ca pentru cel mai de seama examen al existentei noastre, de care depinde admiterea în vesnicia Luminii sau în întunericul cel mai de jos.

Se creaza un efect gregar în care nimeni nu mai gândeste pentru a nu fi respins de mediul social, ci toata lumea executa ordinele disimulate în suave oferte îmbietoare insinuate metodic si persuasiv.

Astfel sistemul de mistificare se autoperfectioneaza pâna se ajunge la o cooperare între falsa credibilitatea manipulatoare a ofertei si credulitatea naivilor manipulati inconstient sau oportunist.

Victimile înselarii sunt lipsite de protectia discernamântului si a întelegerii clare a realitatii, din care am ales câteva exemple reale, modele tipice, aparent firesti, din viata planetei, unde traim deocamdata. Cunoasterea cât mai corecta a starii de fapt a lumii depinde mai întâi de întelegerea propriei noastre capacitati de patrundere a adevarului, cel din spatele aparentelor si al decorului poleit cu transparente date rationaliste ce ascund goliciunea mistificarii.

Din dramatica stare a societatii contemporane, prinsa de ideile multelor placeri, se desprinde limpede puternica tendinta a omului actual spre un egocentrism vicios, caracteristic culturii luciferice a acestor vremuri eshatologice ce nu poate fi depasita decât cu Hristocentrismul Bisericii si al vietii liturgice, cu iubire de Dumnezeu si de cei apropiati, ca împreuna sa urcam treptele Raiului cu deplina nadejde în mila si ajutorul Domnului spre mântuirea sufletelor noastre.

Alexandru Mihail NITA