Maculatură frumos ambalată

Al cărei lumi și care rând ? De ce nu admitem că până să pătrundem în interiorul unui individ, simțim o plăcută trepidație la vederea fizicului său impunător ori a veșmintelor ce-i vin ca turnate ? Că gesturile sale de naturală politețe ne aduc o stare de încântare. Nu putem respinge învelișul ce încântă ochiul. Doar dacă organul vederii are ceva nelalocul lui. Ba chiar ne cade bine să avem de-a face cu oameni îngrijiți, asortați, lăsând în urma lor dâre de subtil parfum. Să nu-mi spuneți că vă e totuna dacă principalele voastre colaboratoare au păr pe picioare de parcă ar proveni din clanul lui King Kong sau dau în vileag o piele fină, constant (și normal) întreținută.

Desigur că după ce ne-am revenit din dulcea beatitudine a contemplării unui/unei individ/Eve grozav de bine structurat/armonizate trebuie să realizăm că avem și altceva de făcut. De căutat ce se ascunde sub ambalajul de reclamă. Din nou trebuie să spunem că penetrarea spirituală devine mai lesne de realizat atunci când avem buna dispoziție creată de forma bine articulată. Asta nu înseamnă, neapărat, frumusețe în stare pură, ci distincție, bun gust, bărbăție sau feminitate la cote de bursă.

Calitatea noastră constă tocmai în realizarea distincției dintre forma fără fond și forma cu fond. În neadmiterea confuziilor dintre cele două mulțimi (de altfel, ușor delimitabile). În neacceptarea compromisurilor de trecere fără temei a elementelor dintr-o mulțime în alta, pentru că așa cere interesul de la centru.

De ziua magistraturii noastre, spectacolele s-au ținut lanț. Verigă lângă verigă. Riscau să ia fața festivalului de la Cetate. De la apariții televizate, la pagini de cotidiene ori săptămânale, la simpozioane cu premii (din păcate fără tombolă), până la agape cu meniu prestabilit. Vedeta acestor episoade mass-media a fost aceeași: “doamna justiție”. Titulatura nu-mi aparține. Am preluat-o din ziar. E drept că la prima auzire m-a străfulgerat un gând înspre Rodica Stănoiu, mai ales că sintagma mi s-a dat cu ghilimelele de rigoare. Oricum, președinta Curții de Apel ar fi încântată să știe că am comparat-o cu personajul de mai sus. Dintre toate manifestările de vârf impresionează un titlu dintr-un cotidian: “Cred în adevăr pentru că Dumnezeu este adevărul”. Da, spun și eu, Dumnezeu este calea, adevărul, viața, bunătatea, milostivirea, facerea de bine.
Pe care dintre noi două ne credeți ? Care este imaginea vameșului și care a fariseului ? Să vă dau niște detalii ușor verificabile. Nu pentru că această problemă a celor “două roze” este atât de nemaivăzută încât trebuie neapărat tratată prin editoriale, ci pentru că frecvența cu care o întâlnim în viață depășește multe dintre estimări. Așadar, una dintre noi a făurit Centrul de pregătire a Magistraților de la Sovata (internațional apreciat), la unul dintre cele mai mici prețuri din țară. Alta a sesizat Ministerul din anul 2001 încoace cum că Centru e lucrul dracului, că situația cu banii cheltuiți e tare nașpa, că președinta de atunci a Tribunalului trebuia să piară. Dacă se poate cu execuție publică. Prin lapidare. După care s-a răzgândit, o dată cu preluarea puterii (pe care crede că o deține) și-și publică poza la câțiva cm de cea a Centrului, luat în perspectivă tridimensională. Ba mai mult, organizează acolo ziua magistratului, de mama focului. Acum totul e O.K.

Alt element. Una dintre noi a luat diploma de excelență a Școlii Internaționale de Magistratură a Franței, decernată de ministrul de justiție al respectivei țări, în persoană, cealaltă a luat diploma “management post PNA”, dată cu “aleasă considerație” de un jurnalist al cărui nume nu impune efortul de a fi citat și care acționa, oricum, în contul său. Interesantă categorie de merite. Management post PNA. Adică după potop. Adică un fel de Miss Noe. Doar că aglomerarea de ape tulburi s-a datorat și activității aceleiași “doamne”. Desigur, avem de remarcat faptul că a putut ieși din noroiul creat prin fapta personală. Din propriul mâl. Drăguță performanță. Demnă de scris pe o diplomă. Și apoi, ce magistrat care se respectă acceptă că numai după intervenția salvatoare a PNA a devenit un manager de frunte, deci că fără mâna ocrotitoare a organului talentul de conducător i se asfixia în stare latentă ?

Una dintre noi are doctoratul și vorbește vreo 5 limbi (cu totul), ba le chiar și înțelege, iar cealaltă… Una este inculpată și cealaltă președintă, iar cea din urmă este acuzatorul vehement la adresa celei dintâi. Etc. Dar amândouă afirmă că Dumnezeu este adevărul.
Oricum, atâta vreme cât manifestările fără fond, asortate cu diplome de genul celei arătate, sunt patronate cu naturalețe de ministrul justiției, nu ne miră că adevărul despre situația magistraturii române nu poate fi spus decât cu cagula pe figură.