Şmecherii pe banii pensionarilor ?

În județul Mureș sunt mai multe  azile de lux pentru bătrâni.  Cererea este mare, având în vedere că la astfel de azile sunt liste de așteptare, iar un loc vacant se ivește doar în cazul unui deces. Aici sunt acceptate persoanele singure, dar și cei care nu au rude apropiate și nu se pot descurca pe cont propriu. Criteriile după care se fac selecțiile sunt extrem de vaste și de diversificate. O singură cerință regăsim, însă, în aproape toate formularele: vârsta de peste 70 de ani, să nu fie “bolnav la pat” și să poată plăti internarea. De obicei, sunt două variante. În cazul în care familia poate să acorde suportul financiar, aparținătorii plătesc lunar sumele respective. De menționat este și faptul că pensia bătrânilor și orice altă sursă de venit îi revin, conform contractului, fundației respective. În cazul în care bătrânii nu au aparținători, și, de regulă, pensia acestora nu acoperă cheltuielile lunare, se optează pentru varianta donării sau a vânzării apartamentului. Acest sistem nu este atât de perfect pe cât pare. Cei internați aici sunt bătrâni și nu trăiesc atât de mult încât să cheltuie banii pe care i-au dat fundației. Este clar că “afacerile” sunt rentabile în unele cazuri.     

Prețul unor condiții umane…

Nu toți bătrânii care ajung în astfel de azile de lux au o situație materială bună, din contră. Multe familii preferă să lase bătrânii la aceste azile știind că, aici, condițiile ce li se oferă sunt bune, chiar dacă sumele care trebuie plătite sunt desul de piperate. “Mi-am adus mama la un astfel de azil pentru că știu că sunt condiții bune. Noi nu o mai puteam îngriji, suntem ocupați cu locul de muncă. Mereu suntem pe fugă. Prin intermediul bisericii refomate am aflat de Fundația “Lazarenum” și am adus-o aici pe mama. Am semnat un contract în care erau prevăzute informații legate de bolnav, suma care trebuie plătită lunar, și obligațiile fundației. Trebuie să achităm lunar 100 de euro, la care se adaugă și medicamentele, acestea nefiind incluse în taxă”, au  spus aparținătorii unei bătrâne de 80 de ani.
Multe persoane, mai ales cele singure și fără venituri care să acopere cheltuielile, își vând sau își donează casele. În aceste cazuri, de obicei, fundația este cea care gestionează banii. Și cum majoritatea celor care vin aici sunt bătrâni, un simplu calcul ne arată că persoana respectivă nu va trăi atât cât să “cheltuiască” toți banii.
“Am venit la acest azil fără ca rudele mele să știe. Nu cred că m-ar fi lăsat, și nu aș fi vrut să fiu o povară pentru ei. Pentru a putea să stau aici am dat casa, grădina, un teren de 50 de ari și pensia la fundație ca să mă țină. Am semnat și un contract, nu prea știu ce scria acolo, important era să fiu acceptată. Acum nu mai am nici un ban. Totul merge la fundație. Însă îmi place aici, condițiile sunt bune, dar cu cât mori mai repede cu atât mai bine pentru cei de la fundație. Câteodată trebuie să insistăm destul de mult ca cei de aici să cheme un medic. Asistenta care ne îngrijește schimbă medicația destul de des, și nu prea ni se spune de ce. Cred că ne dau medicamentele mai ieftine”, a spus o bătrână internată la azilul care aparține de fundația “Diakonos”, din comuna Păsăreni.

Fundații de capul lor

Cei de la fundație spun însă că se descurcă greu, chiar și cu ajutoarele din străinătate. De fapt, în multe cazuri, banii veniți din străinătate acoperă o mare parte din cheltuieli. “Cei care vin la fundația “Diakonos” trebuie să plătească 80 de euro, aici fiind incluse și medicamentele. Dar, pentru ca să supraviețuim, ne vin bani și din ajutoare din străinătate, în jur de 1000 de euro pe lună. Fără aceste sume nu ne-am putea descurca”, a declarat Boomsma Wienke, administrator la Fundația “Diakonos”.
Contractele care se semnează între cele două părți sunt făcute prin intermediul unui jurist și, teoretic, sunt legale. Nu prezintă risc pentru cei care își vând apartamentele, în sensul că vor avea un acoperiș deasupra capului. Teoretic, însă. Dar ce se întâmplă în cazul în care cei care finanțează aceste fundații nu vor să mai doneze bani? Cine anume monitorizează activitatea acestor fundații? Există o serie de incertitudini care sunt trecute cu vederea. Deocamdată, azilele de lux sunt la mare căutare, reprezentând varianta cea mai potrivită pentru bătrâni și pentru  rudele acestora. Până când oare?

“Am ajuns la acest azil deoarece familia mea e prea ocupată și nu mă poate îngriji. Ei plătesc suma necesară în fiecare lună. Eu nu am bani, pensia mea e foarte mică. Am avut un apartament în Sighișoara unde am locuit până să mă aducă aici. Nu știu ce s-a întâmplat cu el. Nu cred că l-au vândut pentru că eu nu am semnat nimic.” (  o bătrână de peste 90 de ani, internată la azilul ce aparține de Fundația “Lazarenum”)