Metode sovietice aplicate in psihiatria mureseana

Anul 1954 a fost unul deosebit de fast pentru el. Doctor la Spitalul de psihiatrie din Targu-Mures, Andrei Mera se dovedise a fi nu numai un element de incredere, dar si unul de viitor. Proaspat asistent universitar – deci implicat activ si in viata stiintifica mureseana – pentru dr. Mera perspectivele erau mai mult decat promitatoare. Insa totul avu­sese un pret. Trebuise sa-si dovedeasca atasametul fata de cauza. Si nu oricum. Girase cu propria sa semnatura exonerarea de raspundere a Securitatii locale intr-o ancheta deosebit de dura in urma careia Bartis Francisc, un tanar arestat, fusese adus in pragul nebuniei.

In noiembrie 1954, dr. Andrei Mera publica in ziarul local al partidului un articol deosebit de elogios la adresa metodelor sovietice aplicate in medicina din Romania. “Medicina tarii noastre – arata dr. Mera in articol – ca si celelalte ramuri ale stiintei se bucura de la eliberarea patriei noastre, de ajutorul pretios al stiintei me­dicale sovietice”. Elogiul dr. Mera la adresa metodelor sovietice continua fiind aratat si “aportul desoebit al acestora” in psihiatria mureseana.

“… am gasit cel mai bun remediu”

Scris in nota obisnuita a timpului, de la inceput si pana la sfarsit, articolul dr. Mera era unul foarte elogios la adresa metodelor sovietice. In respectivul articol, dr. Mera tinea sa arate: “Colectivul clinicii neuro-psihiatrice si neuro-chirurgicale din Targu-Mures aplica o serie de metode sovietice cau au imbunatatit simtitor rezultatele noastre in tratamentul si vindecarea bolnavilor”. Elogiul dr. Mera continua in aceeasi nota: “In domeniul psihiatriei, tratamentul unor bolnavi mentali cu injectii de insulina dupa metoda lui Sereiski-Zac, a ridicat simtitor procentajul vindecarilor”. “In urma traumatismelor cerebrale (loviri ale capului, etc.), mentiona acelasi dr. Mera, bolnavii au ramas deseori suferinzi… Tratand acesti bolnavi dupa metoda lui Arutiunian, cu injectii din solutie din glucoza-alcool, am gasit cel mai bun remediu impotriva acestor simptome”. In cazul tanarului arestat Bartis Francisc, oare ce metode aplicase dr. Andrei Mera?

Modul de lucru

ca principiu de baza

La cateva zile dupa arestare, datorita batailor îndurate în timpul anchetei, Bartis Francisc, un tânar de 18 ani, ajunsese într-o vadita stare de degradare psihica. Drept urmare, anchetatorii Securitatii muresene au fost nevoiti sa-l interneze în 1954 la Clinica de Psihiatrie din Târgu-Mures. Un grup de patru medici, nume cunoscute ale stiintei medicale muresene, au concluzionat ca Bartis Francisc era “în stare de raspundere în momentul comiterii faptei”. Dupa doar cinci saptamâni de la internare, medicii mureseni din Clinica de Psihiatrie din Târgu-Mures au putut face istoricul bolii, din care rezulta ca Bartis Francisc ar fi avut antecedente în familie, el fiind marcat profund de acestea. Nici un cuvânt despre cauzele principale – tortura fizica si psihica indurata de tânar în timpul anchetei – evenimente care ar fi putut determina in mod pregnant manifestarea bolii. Prin girul stiintific acordat, medicii acopereau în fapt un abuz comis de Securitatea mure­seana, iar Procuratura Militara îi conferea aparenta de legalitate. Aceasta era doar una din formele de colaborare care avea sa stea la baza relatiei dintre cele trei institutii. Stiut este faptul ca dizidentii anti­co­munisti internati în asemenea clinici, chiar sanatosi fiind, dar între bolnavi incurabili, era aproape imposibil sa nu fie marcati într-un fel sau altul de o asemenea experienta de cosmar. Apoi medicatia care li se prescria ducea în mod invariabil spre anihilarea personalitatii individului. Era dealtfel una din metodele aplicate cu succes in psihiatria sovietica.

Bartis Francisc,

un tanar exaltat

“…În data de 15 martie a.c. (1954 – n.a.), Bartis Francisc – scria în refe­ratul sau sublocotenentul de securitate Szabo Ioan – a organizat un grup de 15 elevi si a sarbatorit în mod ilegal 15 martie 1848, ziua revolutiei maghiare. În cadrul acestei sedinte, atât el, cât si ceilalti au recitat poezii cu caracter nationalist si au purtat cocarde maghiare în piept. De mentionat este faptul ca desi nu a primit aprobare de la Comitetul regional al Partidului Muncitoresc Român pentru a tine aceasta serbare, totusi Bartis Francisc a instigat si influentat pe restul elevilor ca sa participe…”. Concluzia aceluiasi sublocotenent Szabo Ioan suna cât se poate de firesc: “… Bartis Francisc a fost initiatorul acestei serbari ilegale, astfel ca se face vinovat de delictul de instigare publica, fapt prevazut si pedepsit de art. 327/alin. 3 din Codul penal al R.P.R. … Fata de cele de mai sus, propun retinerea, anchetarea si trimiterea susnumitului în justitie pentru fapta savârsita”. Pe data de 27 iunie 1954, Bartis Francisc a fost arestat. La mai putin de doua saptamâni de la arestare, pe data de 6 iulie 1954, unul dintre anchetatorii de Securitate, locotenentul Henter Francisc, tragea urmatoarea concluzie în referatul pe care îl întocmise pentru seful sau ie­rahic: “… cercetând dosarul de an­che­ta a învinuitului Bartis Francisc, am constatat ca arestatul, la data de 6 iulie 1954, în mersul cercetarilor (sic!) a prezentat semne de deranjare psihica”.

Medicii mureseni

au exonerat Securitatea de raspundere

Pe data de 8 iulie 1954, Bartis Francisc a fost internat în Clinica de Psihiatrie din Târgu-Mures. Cu adresa nr. 18633 din 11 august 1954, seful Directiei Regionale a M.A.I., maiorul Kovacs Mihai, cerea procurorului militar de la Târgu-Mures sa dispuna suspendarea urmaririi penale în cazul lui Bartis Francisc. În starea în care ajunsese acesta nu mai era periculos si deci nu mai prezenta interes pentru Secu­ritate. “… bine nutrit, fara simptome de boala interna. Neurologic organic negativ, prezinta o serie de simptome functionale, ca tremuraturi în pleoa­pe, degete… Din punct de vedere psihic se constata în prezent unele simptome care tradeaza psihoza. Aceste simptome sunt: raspunsuri întârziate, necomplete, este prost orientat în timp privind mai ales debutul reactiei sale psihogene, e deprimat si în acelasi timp nelinistit…”, concluzionau patru medici mureseni, printre care si dr. Andrei Mera. Dupa cinci saptamâni de tratament, diagnosticul pus a fost neuropatie grava, psihoza reactiva în stare ameliorata. Dar mai sunt si alte concluzii foarte interesante: “…De la vârsta de 13 ani sufera de nervi si avea accese functionale cu ocazia diferitelor greutati întâmpinate în viata… În momentul comiterii delictului a suferit de aceeasi neuropatie… În momentul comiterii delictului a fost în stare de raspundere pentru faptele sale… La data de 26 iunie 1954 (atentie, cu o zi înainte de arestare !) a prezentat aceeasi stare de neuropatie, n-a simulat boala, arestarea sa a declansat reactia psihotica de care sufera în prezent…”. Medicii au omis însa cu buna stiinta sa arate faptul ca duritatea anchetei si nu numai arestarea ar fi putut determina declansarea neuropatiei grave constatata de ei. Cu alte cuvinte, Securitatea era exonerata de orice raspundere.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com