Treptele raiului printre Psalmii Profetului David

Catisma a zecea din Psaltire ridica chemarea Profetului David catre Creator, sprijinul neclintit al omului în orice necazuri si dureri: „Întru dreptatea Ta, izbaveste-ma si ma scoate, pleaca urechea Ta catre mine si ma mântuieste” (Ps 70, 2). Dreptatea Domnului este reperul adevarului ce domneste în lume peste dominatia uzurpatoare a nedreptatii pacatosilor: „Dumnezeul meu, izbaveste-ma din mâna pacatosului, din mâna calcatorului de lege si a celor ce fac strâmbatate ca Tu esti asteptarea mea, Doamne; Domnul este nadejdea mea din tineretile mele” (Ps 70, 5-6).

Calcatorii de lege, ieri si azi

Sfânta Scriptura ne înfatiseaza în paginile sale multimea nedreptatilor faptuite de oameni, începând cu uciderea lui Abel de catre fratele lui, Cain si pâna la patimile si Rastignirea Mântuitorului Iisus Hristos. „Strâmbatatile” au continuat de-alungul istoriei neîntrerupt, ajungând astazi a fi un flagel ce a îmbolnavit lumea întreaga. Consecintele sale dramatice se consuma zilnic peste o lume a durerilor în care cotele suferintelor au depasit pragul disperarii. Razboaiele neîntrerupte ale unora contra altora, poarta acum numele de genocid interetnic, holocaust, terorism si antiterorism, carora le cad zilnic nenumarate victime. Dar aceste lupte fraticide sunt de fapt autopedepsirea omenirii pentru faradelegile ce le comite sub pavaza legilor strâmbate de raul ce a uzurpat binele, înca de pe vremea când poetul observa cum „minciuna sta cu regele la masa”. Anii mileniului al treilea se rostogolesc accelerat peste o lume ce nu mai are timp sa vada nimic în jur, fiind prea ocupata cu grijile cheltuielilor ce cresc dincolo de rata pensiilor si a salariilor, desi legiuitorii promit multe în campaniile electorale, fara sa le împlineasca apoi decât într-o mica masura, incapabila sa-i ajute pe sarmanii „flamânzi si goi, far’adapost”. Demnitarii nu mai apara drepturile cetatenilor care i-au ales, ci urmaresc în mare masura propriile câstiguri, adesea nemeritate, ce se înscriu în aria nedreapta a coruptiei, de care profita multi din cei cocotati pe pozitii înalte, fara merite morale sau profesionale.

Ei s-au înscris printre ”lu­cratorii” faradelegilor pe care îi deplânge psalmistul: „Dumne­zeul meu, izbaveste-ma din mâna pacatosului, din mâna calcatorului de lege si a celui ce face strâmbatate” (Ps 70, 5). Acesti calcatori de lege si-au continuat strâmbatatile pâna în vremea Mântuitorului; ei erau, si continua si azi sa fie, fariseii, aspru mustrati de Hristos: „Dar cele ce ies din gura pornesc din inima, si acelea sunt cele ce-l spurca pe om. Ca din inima ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânari, hotii, marturii mincinoase, defaimari” (Matei 15, 19-19). În inimile multora s-au cuibarit serpii patimilor, al caror venin se raspândeste la tot pasul, de la vladica, la opinca. si chiar cu aceste epitete i-a certat Hristos, anuntându-le cumplita pedeapsa ce-i asteapta pentru nedreptatile lor: „Vai voua, carturari si farisei fatarnici! Ca închideti Împaratia cerurilor de dinaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei intra nu-i lasati sa intre” (Matei 23, 13).

Fariseismul actual

Nedreptatea a împânzit lumea, de la îngrosarea preturilor mult peste masura va­lorii reale a produselor, pâna la camataria împrumuturilor ce se dubleaza sau se tripleaza pâna la achitarea lor. Comertul a devenit o industrie corupta de intermediari interpusi artificial între producatori si cumparatorii ce sunt fortati sa plateasca transportul intercontinental al unor marfuri ce ar putea fi obtinute local, nu din Argentina sau în Noua Zeelanda. Acesta este un sistem de exploatare fortata a salariatilor si pensiona­rilor cu venituri limitate de o legislatie nedreapta ce permite ridicarea preturilor din România la cote mai înalte chiar decât cele din vestul Europei, în vreme ce salariile si pensiile de la noi sunt mult inferioare celor din vest. Preturile motorinei au crescut atât de mult încât oamenii au venit cu sute de tractoare în fata primariilor din marile orase ale tarii în semn de protest vehement împotriva ne­dreptatii. Acestea toate se petrec sub camuflajul ambiguitatii sloganului „alinierii României la standardurile europene”, aliniere ce se face doar în privinta preturilor ce trebuiesc platite de cetatean, în timp ce leafa si pensia ramân mereu în urma celor europene. Aici se vede limpede fatarnicia politicienilor al caror disursuri subliniaza majorarile salariilor si pensiilor ca pe câstiguri, nu ca pe o normala compensatie ce acopera doar partial majorarea continua a preturilor.

Mai vedem cum acelasi tip de politicieni cad mereu în plasa ispitei de a accepta mituirea pentru diverse servicii aduse celor dispusi sa-i plateasca bine, pentru a-i folosi ca instrumente ale faradelegii. Presa foloseste doi termeni paraleli pentru acest pacat, marea si mica coruptie; mare fiind când este comisa de demnitari înalti din clasa politica, iar mica, de catre cei care nu sunt corupti cu milioane de dolari, ci doar cu sume mici. Dar, în chip aparent paradoxal, marii corupti, deci senatori sau ministrii, chiar prinsi cu mâta-n sac, reusesc sa eludeze rigorile legii si chiar sa-si pastreze functiile, în timp ce toti ceilalti sunt penalizati cu ani buni de puscarie. Ei nu au protectia parlamentului care se substituie justitiei ce se vede neputincioasa în fata uzurparii drepturilor sale, tocmai de forul politic al statului ce s-ar cuveni sa fie unul al dreptatii. Fariseismul actual a întrecut cu mult pe cel din vremea Mântuitorului care îi mustra cu asprime: „Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca mâncati casele vaduvelor facând îndelung rugaciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osânda veti lua” (Matei 23, 14). Primirea darului otravit ce plateste nedreptatea aduce atât strâmbatatea legii, dar si deformarea sufleteasca a nefericitului care a strâmbat-o. Acesta nu mai vede corect realitatea, ci mutilata dupa felul nelegiuirii pentru care a primit mita. Iata de ce Domnul îi apostrofeaza astfel: „Vai voua, calauze oarbe” (Matei 23, 16) si înca odata: „Fariseu orb” (Matei 23, 26). Cuvinte grele dar importante, ce vor culmina cu cumplitul avertisment:

Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osânda gheenei? (Matei 23 33)

Dramatica întrebare, rostita de Însusi Hristos, cere un raspuns oricarui om care se simte vizat. Constiinta fiecaruia e chiar glasul Domnului ce mustra, dar si îndeamna la o schimbare, la o corectare existentiala. Astfel „mustrarea de constiinta” nu va mai aduce framântari si angoase, ci linistea sufleteasca va fi restabilita, iar sansa de a pasi pe prima treapta spre înaltimea Raiului va aduce o nesfârsit de mare bucurie în fiinta care a avut taria de a schimba macazul vietii dinspre tenebrele gheenei spre LUMINA LINA A SFINTEI SLAVE ce ne asteapta pe fiecare.

Dumnezeu ne cheama. Decizia ne apartine.

Alexandru Mihail NITA