Un mar al discordiei, statuia lui Bem din Targu-Mures

Doua personalitati marcante ale vietii politice muresene. Bernady Gyorgy si

avo­ca­tul Emil Aurel Dandea. In timpul lui Bernady a fost construit monumentalul edi­ficiu de arhitectura pe care îl reprezinta Palatul Culturii din Târgu-Mures. Tot in timpul primariatului sau a fost introdusa in oras apa si gazul metan. In schimb, lui Dandea ii datoram constructia celor doua catedrale din centru, cea ortodoxa si cea greco-catolica. Ca orice persoane publice, ambii s-au aflat tot timpul în atentia presei care nu a ezitat sa-i critice atunci când a avut ocazia.

Bernady Gyorgy a fost absolvent al Fa­cultatii de farmacie din Cluj si al Facultatii de drept din Budapesta. S-a stabilit la Targu-Mures devenind deputat in Parlamentul de la Budapesta din anul 1896. A fost primar intre 1902-1911 si din 1926-1929. In anul 1930 Bernady a demisonat din Partidul Maghiar fiind nemultumit de politica promovata de acesta. În 1926, mureseanul Victor G. Maior, lansa o grava acuzatie la adresa omului politic Bernady Gyorgy. Potrivit lui Maior, Bernady ar fi dispus, în calitatea oficiala pe care o avea în cadrul defunctului Imperiu Austro-Ungar, alcatuirea în urma cu zece ani (1916) a unei liste cu intelectualii românii din Târgu-Mures si judet – lideri de opinie – care urmau sa fie arestati si spânzurati imediat ce Regatul României ar fi intrat în razboi împotriva Puterilor Centrale.

O acuzatie

insotita de o demisie

În timpul Imperiului Austro-Ungar, Victor G. Maior a fost notar cercual în Cerghidul Mic, judetul Târnava Mica si în aceasta calitate îl cunoscuse pe Bernady. Atunci când însa lansa grava acuzatie la adresa omului politic Bernady Gyorgy, Maior era presedintele Camerei Agricole Mures. Aceasta acuzatie la adresa primarului Bernady era lansata în presa si în acelasi timp era însotita si de demisia lui Maior din functia de presedinte al Camerei de Comert Mures. Pentru a se face lumina în acest caz, Maior cerea sa fie audiati în calitate de martori ai acuzarii cei 35 de români arestati în anul 1916. Printre acestia era si protopopul din Târgu-Mures, Stefan Rusu, cunoscuta personalitate locala. Maior mai cerea sa fie audiat si un martor cheie, capitanul de jandarmi Varga Ludovic, cel care-i arestase pe cei 35 de români. Relatia lui Maior cu Bernady – cel care în 1926 devenise sub noile autoritati române primar al orasului, functie pe care o mai îndeplinise si sub fostele autoritati austro-ungare – era deosebit de încordata. Maior refuzase sa reprezinte Camera Agricola Mures în Consiliul municipal unde ar fi trebuit sa intre în relatie directa cu Bernady Gyorgy. Maior îsi motiva refuzul astfel: “Nu ma pot identifica cu actiunile D-lui primar care, dupa parerea mea, în mod direct sau indirect, nu importa, urmareste o tendinta de a compromite statul…Nu pot aproba directiunea ascunsa, care fatalmente constrânge pe cei mai buni si eminenti functionari români sa renunte la functiunile ce le aveau la primarie, nemaiputând tolera atmosfera încarcata ce s-a creat si le impune încatusarea sentimentelor patriotice”.

Unde este statuia lui Bem?

Contextul în care Maior facea aceste afirmatii era unul deosebit de încarcat, care risca sa se deterioreze si mai mult. În urma cu doi ani, mai multi functionari ai fostului Imperiu Austro-Ungar, refuzasera sa depuna juramîntul de credinta fata de statul român si ca urmare au fost concediati de autoritati. Mai mult chiar, în mai 1926, Bernady a fotografiat statuia generalului Bem pusa în picioare si strangulata cu un lant (statuia generalului pasoptist fusese data jos de pe soclu de autoritatile române). Atunci când a fost interpelat de români pentru acest gest într-o sedinta de consiliu, Bernady a raspuns ca fotografia a fost facuta pentru a o trimite Partidului Maghiar din Polonia prin Budapesta. Cu ce scop? Bernady n-a raspuns. Relatiile dintre cei doi fiind deosebit de încordate si acuzatiile ce i se aduceau foarte grave, Bernady Gyorgy s-a adresat ministrului de Interne pentru a dispune o ancheta si a proba nevinovatia sa. Concluziile rezultate din raportul de ancheta nr. 105 din 1926, în urma investigatiilor facute la Târgu-Mures de inspectorul general din minister, Victor H. Starrak, l-au determinat pe directorul general din Ministerul de Interne, C. Caloianu sa-i aprobe lui Bernady Gyorgy sa deschida proces de calomnie împotriva lui Victor G. Maior. Procesul lung si anevoios, derulat pe parcursul a doi ani, 1926-1928, i-a dat în cele din urma câstig de cauza lui Bernady Gyorgy, desi multe aspecte ale ace­stui caz au ramas neelucidate. Mai mult chiar, profitand de absenta din tara a primarului Bernady, Consiliul municipal Targu-Mures, cu numarul 69/19935 din 19 octombrie 1928 hotarase sa predea statuia generalului Bem, prin Vasile Stoica, prim secretar de legatie, Ministerului de Externe pentru a fi – dupa executarea reparatiilor necesare – predata Poloniei. Cu adresa nr. 24377 din 1928, Bernady cerea insa Minsiterului de Externe sa impiedice predarea statuii catre statul plonez. Peste timp ramane intrebarea: daca n-a fost predata statului polonez totusi unde este statuia lui Bem?

O sentinta discutabila

În ordonanta definitiva a Tribunalului Mures se spunea sec: “Bernady Gyorgy a fost aflat nevinovat”, iar motivarea sentintei era urmatoarea: “Potrivit depozitiilor martorului Stefan Rusu si a altor români, potrivit carora dupa intrarea României in razboiul mondial ar fi fost arestati si internati cu stirea si la ordinul lui Bernady Gyorgy, aceasta proba nu atinge cu nimic cele sustinute de învinuit…pentru ca acele probe se refera la activitatea lui în calitate de primar înainte de primul razboi mondial”. Din probele aflate la dosar si pe care le-am cercetat la Arhivele Statului, filiala Mures, nu reiesea ca în timpul anchetei ar fost audiati toti martorii români, arestati în 1916. Nu a fost audiat – desi ar fi fost posibil prin demersurile Ministerului de Externe – martorul-cheie, Varga Ludovic, care în 1926, era supus maghiar si îndeplinea functia de prefect de politie la Budapesta. Chiar Bernady, politician abil declara în cuprinsul anchetei: “…Pentru faptele mele de atunci (1916 – n.a.), chiar si în ipoteza ca nu mi-as fi facut datoria, ori am abuzat de atributiile mele, nu mai pot fi raspunzator. Din partea Ungariei nu, fiindca nu mai sunt supus ungur, iar din partea României nu, fiindca atunci eram supus ungur si fapta era comisa în Ungaria…” Inteligent raspuns, trebuie sa recunoastem. Victor G. Maior a supravietuit perioadei si a apucat sa traiasca si instalarea regimului comunist în România. Arestat de comunisti în timp ce era macinat de cancer, Maior n-a mai apucat sa fie încarcerat. A murit înainte de a fi condamnat. Împacat sau nu, cine poate sti? Ardealul ramasese întreg. Fara nicio umbra de cinism pot spune ca a murit la timp. N-a mai apucat sa vada ca – ironia istoriei – ultimii sai descendenti s-au stabilit în Ungaria devenind benevol supusi maghiari.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com