Există o zi a plății?
Cei mai de seamă hoți ai României nu numai că sunt foarte liberi, dar atât ei sau cei pentru care fură sunt deocamdată pe poziții aproape intangibile, acolo unde nu-i poate ajunge brațul înclinat al legii. Sau chiar dacă îi ajunge, îi mângâie afectuos pe creștet știind că dacă este cuminte, nu va trece mult până când va veni răsplata. Fie un post mai călduț, fie o poziție mai înaltă, de unde magistralul împârțitor de dreptate se poate simți vindecat de frustrări, crezându-se Dumnezeu. Este aproape incredibil ce reprezintă pentru unii moneda de schimb pentru că nu chiar toți sunt șantajați din cauza anumitor greșeli. Unii vor să fie puternici pentru a se făli familiei și prietenilor, alții vor să-i facă în ciudă celui pe care l-au săpat cu succes și i-au luat locul. Iar alții pentru că pur și simplu au asta în sânge. Românii au o înclinație bizantină spre intrigă și misticism, pregătiți oricând să trădeze chiar și fără nici o miză. Istoria reală este plină de astfel de exemple, dar, din păcate, doar străinii citesc istoria noastră reală. Noi o preferăm pe cea cosmetizată, începând cu “viteazul” Decebal și terminând cu cei ai zilelor noastre.
Revenind la ideea de hoție și libertate. Să admitem că sunt cazuri în care procurorul și judecătorul își fac treaba așa cum au fost învățați, că acționează în litera și spiritul legii. Dar sunt foarte multe cazuri în care, inculpatului i s-a dat sentința în momentul când a fost adus liber pentru prima dată la parchet și i s-au pus cătușele. Sunt cazurile de infracțiuni economice declanșate de patimi politice sau din alte considerente care depind de hachițele celor aflați la putere. Ei bine, cel acuzat și familia lui recurge la o adevărată desfășurare de forțe, convins fiind de nevinovăția lui sau de faptul că nu există probe pentru acuzarea lui. Nimeni nu-i spune acelui om sau familiei că nu merită să-și irosească energia și banii, că trebuie să accepte că soarta i-a fost potrivnică. Să aștepte ziua în care va reieși de la sine că a avut dreptate. Fiecare dintre noi am trăit senzația că ni s-a făcut o nedreptate mai mare sau mai mică. Dacă nu au fost consecințe grave am trecut peste asta. Dar mă întreb ce simte un om care stă în pușcărie ani de zile știindu-se nevinovat. Mă întreb ce simte un judecător care știe că a condamnat un om nevinovat doar pentru că așa era jocul. Mă întreb dacă cei care fac rău cu bună știință își găsesc liniștea. Și de aici nu mă pot opri să nu mă întreb dacă cei care batjocoresc milioane de oameni vor plăti vreodată pentru asta.
