“Între Dumneavostră și Dumnezeu, mai există cineva?”

Cu același regret din totdeauna, cauzat de micimea individului care nu poate vedea copacul din cauza pădurii, după ce dispar rând pe rând oamenii valoroși de lângă noi, încercăm să aducem timpul înapoi. Un astfel de om valoros, care afirma: “nu m-am priceput nici să călătoresc prin viață, nici să iau din ea doar peronul”, a fost regretatul Octavian Paler. Merită citit, sau recitit Interviul său cu Dumnezeu. În perioada Sărbătorilor, dacă nu am reușit în cursul anului, măcar acum, să încercăm să fim buni cu noi înșine și cu cei din jur. Lectură plăcută!

Interviu cu Dumnezeu

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dacă ai timp…i-am răspuns.

Dumnezeu a zâmbit.

– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani…iar apoi își pierd banii pentru a-și recăpăta sănătatea.

– Faptul că se gândesc cu teamă la viitor și uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp.

Apoi am întrebat:

– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le învețe copiii tăi?

– Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde in inima celor pe care îi iubesc…și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece;

– Să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin;

– Să învețe că există oameni care îi iubesc dar pur și simplu încă nu știu să-și exprime sentimentele;

– Să învețe că banii pot cumpăra orice, dar nu…fericirea.

– Să învețe că doi oameni se pot uita la același lucru și că pot să-l vadă în mod diferit;

– Să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.

– Mulțumesc pentru timpul acordat…am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să știe?

Dumnezeu m-a privit zâmbind și a spus:

– Doar faptul că sunt aici, cu ei, întotdeauna.

Pentru conformitate,

Erika MÄ‚RGINEAN