De la Crăciun la Anul Nou, o săptămână magică

Postul Crăciunului a luat sfârșit și fiecare s-a putut bucura de bucatele rituale, preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Pentru cel mai important moment, trecerea în noul an, pregătirile se reiau.

În săptămâna dintre Crăciun și Anul Nou, în toate satele, cetele de flăcăi se pregătesc pentru “urat”, sistem complex de datini și obiceiuri. Pe înserat, în ajunul anului, tinerii sunt așteptați să apară cu Plugușorul, un obicei strâns legat de mitul fertilității. Vorbe frumoase, de prosperitate și belsug sunt adresate fiecărei gospodării de către cetele care merg cu “Plugușorul”. Ca o incantație magică, textul urării se transmite din tată în fiu, fiind aproape singurul obicei de Anul Nou care se mai practică.

Vergelatul, s-a pierdut în timp

Unul dintre obiceiurile practicate în ajun de Anul Nou este Vergelul. Și acesta a început să dispară încet, încet, din satele din zona de câmpie a județului Mureș. Vasile Banu, profesor de mu­zică la școala din Sâmpetru de Câmpie, a prins multe obiceiuri în tinerețile lui. Unul dintre cele mai plăcute și pentru el, a fost Vergelul. ”Se adunau câte 10 la casa unei gazde anunțată din vreme de “chiemători”. Era un prilej de sărbătoare la care participau mai ales tinerii necăsătoriți. Aceștia doreau să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă și cu cine se vor căsători. Personajul cel mai de seama era “Vergelatorul”. Acesta lua câteva farfurii în care punea diferite obiecte, pieptene, inel, ban, cărbune, ceapă, precum și alte lucruri, iar farfuria era mai apoi acoperită. Pe urmă veneau cei interesați să-și cunoasca viitorul. Își alegeau o farfurie și o descopereau pentru a vedea ce este înăuntru, ce le rezervă soarta. Dacă era inel insemna nuntă, pieptene era bărbat colțos, cuțit însemna ceartă, piatră era cununie amânată, etc.”, povestește profesorul Banu. Un alt obicei era mutatul porților, un eveniment destul de neplăcut pentru “victime”, dar haios, pentru că în ziua de anul nou fiecare mergea prin sat să se intereseze cine i-a luat poarta. “Un obicei frumos era mutatul porților în ajun de anul nou. Pe urmă, a doua zi, fiecare pornea prin sat să își caute poarta. Unii mai dădeau drumul și la animale și aveai ce merge după ele până să le găsești, darămite până le mai și prindeai. Iar la cei care erau dezordonați, se obișnuia să i se pună în fața porții paie, tot felul de mi­zerii. Iar flăcăii strigau de pe un deal pe altul. Făceau chemarea pentru anumite persoane, striga că fata lui cutare e leneșă și multe alte lucruri. Practic acea persoană se făcea de rușine în tot satul”, a continuat Cornel Banu.

Calendarul de ceapă, primul buletin Meteo

“De asemenea, când se apropia miezul nopții către noul an, țăranii obișnuiau (unii păstrează încă tradiția) să prevadă cum va fi vremea în anul care vine. “Se desfac foile unei cepe mari și se așează în ordine numindu-le după lunile anului. În fiecare din ele se pune puțină sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, se verifică cât lichid a lăsat sarea topită în fiecare foaie. Așa vor ști dacă vor avea secetă sau ploaie și în ce lună anume”, a mai spus profesorul de muzică.

De Bobotează se alungă spiritele rele

Luna ianuarie este marcată de o importantă sărbătoare creștină, Sfântul Ioan Botezătorul sau Boboteaza, pe data de 6 ianuarie. Atunci credincioșii merg la biserică pentru a lua apă sfințită. “În vremurile de acum, sfințirea apei se face la biserică. De asemenea, se merge din casă în casă și se stropesc animalele, dar și porțile pentru a le feri de rele. În trecut se ieșea la fântâna din mijlocul sa­tului și era un eveniment foarte frumos, ținând cont că, după sfințirea apei se trăgeau și salve de arme. Dar acum nu se mai practică”, ne-a povestit, cu nostalgie, Vasile Cerghizan, preotul comunei Sâmpetru de Câmpie.

Sfințirea lacului la

Zau de Câmpie

În comuna Zau de Câmpie sfințirea apei are loc însă la lac. ”De Bobotează se iese la lac. Acolo se face sfințirea apei. Se iese cu prapuri și vin toți credincioșii din comună. Se binecuvântează apele și câmpul, toată lumea se botează și pe urmă își ia fiecare aghiasmă”, ne-a spus preoteasa Ana Oltean.

Arina CORDUNEANU