Produse expirate

Amestecul fără noimă, de componente incompatibile, cu gusturi opuse și-n cantități egale nu este decât o amăgire. Sau o rețetă menită să-ți streseze intestinele. A presăra într-o mâncare, fie ea lichidă, vâscoasă ori solidă, o cantitate identică de sare și de zahăr îți provoacă orice, numai poftă nu. Remarca este, desigur, valabilă pentru aparatele digestive care nu sunt gata să suporte chiar și lături. De dragul poziției sociale sau din autentică lașitate. Tot o apă și-un pământ !

Vă mai aduceți aminte despre ce spuneam în legătură cu metoda de umblare cu ocaua mică atunci când servirea trebuia făcută cu ocaua mare? Adică, de folosirea unor măsuri măsluite? De aplicarea preferențială a dispozițiilor legii, după ochii subiectului? Ei, bine, contemporanii confirmă.

Într-un recent comunicat al Ministerului Justiției, dat publicității prin aceeași celebră purtătoare de cuvinte fără temei, cu antecedente în a contrazice cât ai zice “plachie de pește” rapoarte ale experților europeni, avem o nouă surpriză. Ați ghicit: cum altfel decât neplăcută? Prin acest comunicat li se cere procurorilor să instrumenteze cu maximă seriozitate, obiectivitate și celeritate o cauză, în aparență ca oricare altele. Dosarul Tărău. De ce se simte nevoia unor astfel de precizări naționale în legătură cu desfășurarea unei proceduri clar descrise în Cod?
Pentru a nu da un răspuns pripit, analizați mai întâi datele problemei. Una de olimpiadă. În decursul perioadei de circa 3 ani de când a început urmărirea penală, i s-a pus capăt de două ori. Prin ordonanțe de neîncepere (a acestei urmăriri), date în cea mai mare discreție. Așa cum îi stă bine unui procuror destoinic. Presiunea societății civile a făcut ca, tot de atâtea ori,  procedura să fie redeschisă. Deschis-închis, închis-deschis. Păi, aici facem justiție sau încercăm termopane?

În tot acest timp, în paralel se derulează episoadele dramei procurorului Alex Lele, cel care a avut îndrăzneala de a-l aresta pe Tărău într-o zi de vineri, de fapt spre amurg. Dar cum, atunci când comanda este fermă și meniul prestabilit, nici o minune nu ține mai mult de 3 zile, duminică a fost ziua liberării. Zborul spre o autentică democrație, în speță S.U.A., s-a produs neîntârziat. Așa fiind, avem în față un inculpat ce-și duce traiul în America, plătind, desigur, cu dolari și un procuror suspendat care-ar folosi și leii, dacă n-ar fi lipsit de salariu de vreo 30 și ceva de luni.

Avem, deci, 2 urmăriți. Doar că, în cazul unuia se fac eforturi constante pentru închiderea dosarului, iar în cazul celuilalt se asudă pentru găsirea de noi acuzații, pentru lungirea, lățirea, adâncirea urmăririi penale. A se vedea desfășurarea de forțe pentru percheziția de la domiciliului procurorului, după aproape 3 ani de la începerea urmăririi penale. Bravo! Totală vigilență penală. Mă întreb însă în mod cu totul îndreptățit, unde era această vigilență atunci când celălalt inculpat a părăsit țara? De altfel, aceste părăsiri cu viteză stelară sunt simptomatice pe la noi. Au ajuns subiect de “chestiunea zilei”, de “cârcotași” și de alte momente de divertisment. Halal subiect de râs !

Cu toate cele de mai sus, Ministerul a găsit de cuviință să atragă atenția seriozității, obiectivității și celerității doar într-unul dintre aceste dosare. Da, cel la care vă gândiți. De ce trebuie manifestată atâta grijă pentru respectarea legii doar în dosarul Tărău? De ce se afirmă necesitatea soluționării cu rapiditate doar a acestui dosar? Fără să apelăm la lege, ci doar la elementarele reguli de bun simț, ne dăm seama că aceeași preocupare, public exprimată, ar trebui să existe și în cazul Lele. Dar, de unde până unde egalitate în fața executivului, doar avem în balanță un puternic om de afaceri și un biet procuror…

Cu toate aceste ingrediente, sintetic enumerate, meniul de intimidare este pe cale de a-și pierde valabilitatea. Opinia publică este pe drumul detectării acestor fapte nepermise. Dar, până una-alta, de 3 ani Alex Lele cere dreptate unor urechi surde și își strigă probele unor “specialiști” prevăzuți cu ochelari de cal. Atenție însă domnilor, dacă nu-i dați jos la vreme, orbiți!