Prin Boc, prin șpăgi, prin furt … prin mii de marionete!

l Călare pe calul portocaliu al PDL, doctorul Schwartz vrea să taie în carne vie la Casa de Sănătate l Marko Béla este președintele României l Pariul cu Frunda a fost câștigat în alegerile trecute l „Tăriceanu m-a păcălit cu o funcție în Minister“ l „Eugen Nicolăescu m-a executat de 5 ori!” l Norica Nicolai: „N-ai ce face, demisionezi, cu Eugen nu te poți pune!” l În PDL s-au făcut jocurile, s-au împărțit cărțile

Reporter: De ce unul dintre cei mai buni chirurgi urologi se irosește în politică?

Ladislau Schwarz: Întrebarea este bună, dar eu v-aș răspunde că nu se irosește în politică. Pentru că la ora actuală medicina și politica trebuie să se îmbine armonios. De ce? Vedeți Jihadul care se întâmplă la ora actuală împotriva tagmei medicale? Cum te poți apăra? România nu e Franța, unde în urma unei greve puternice, în timpul căreia medicii nu s-au ocupat decât de maximele urgențe, Guvernul a demisionat. La noi, te poți apăra doar prin politică, prin încercarea de a schimba ceva în sistemul sanitar, care este bolnav.”

Rep.: Simțiți că ați reușit cumva lucrul ăsta? Faceți politică de atâția ani…

L.S.: N-am avut cuvântul încă. Dacă observați evoluția mea politică eu tot timpul am fost cu vrerea, aș fi încercat, aș fi putut să-mi pun în slujba politicului experiența pe care o am, dar n-am reușit. Poate acum, având un partid mare în spate, cu noua conjunctură, să am și eu un cuvânt de spus ca numărul 1.”

Rep.: Doctor urolog din medic de țară în Sălaj. Și pe vremea aceea se aplica principiul „De când fenicienii au inventat moneda?” Explicați…

L.S.: Râde copios… „Eram medic la Beica, acu vreo 25 de ani, și a venit un țăran căruia îi făcusem un mare bine. aaDomnu’ doctor, da’ cum să vă mulțumesc?AA zice omul. Răspunsul meu a venit sub forma unei glume: Știți, dom’le, de când fenicienii au inventat banul asta nu este o problemă!”

Rep.: Cât de des se aplică principiul „fenician” în sistemul sanitar actual?

L.S.: Noi lucrăm pe ștat de plată de 20 de milioane, la care se adaugă gărzile și alte sporuri, deci ajungem la vreo 40 de milioane. Din aceștia se scade 16 la sută impozitul, deci rămân cam 25 de milioane, ceea ce pentru un medic primar, doctor în științe, cu 30 de ani de experiență, e foarte puțin. Nu cred că-i poate asigura un standard de viață care să-i permită să inducă pacientului mult optimism. Doar asta înseamnă jumătate din vindecare. Este o discuție publică, lansată de vreun an, despre necesitatea de a pune tarife fixe și impozitabile. Este extrem de necesară această discuție. M-am contrazis și în emisiuni televizate pe tema asta. La un moment dat un individ m-a întrebat aa Dom’le, dumneata ai luat vreodată ceva?AA I-am zis: Am două răspunsuri la întrebarea dumneavoastră. Primul: Da, dom’le, am luat. Al doilea: Niciodată nu am condiționat actul medical de asta. Pentru că eu știu că i-am făcut un bine pacientului, am fost pregătit pentru asta, dar în plus i-am preluat sufletește din problemele personale, ale familiei lui, toate astea mă încarcă pe mine…Și dacă la final vine și-mi mulțumește și-mi spune: aaUite, am atâta, vreau să mă revanșez!AA Eu ce să fac? Foarte mulți se supără dacă-i refuzi… Ei, dar sunt alții, care vin și-ți zâmbesc, îți dau ceva și apoi fug la ziar și reclamă că ți-au dat. Nu trebuie să dai nimic, dom’le. Actul medical îl facem oricum.”

Rep.: Prin alte părți cum e oare?

L.S.: „Eu am operat și în Germania, unde am fost cu o bursă a statului german. Acolo toate sunt la vedere, pe facturi. O operație face 20.000 de euro, poate, un pansament 2 euro, o injecție 1 euro. Pacientul plătește fără crâcnire. Am stat două luni, chiar eram medic specialist și am avut câteva intervenții care i-au uimit pe nemți. Am constatat atunci că medicii români sunt mult mai buni decât cei germani. Ei nu trebuie să gândească prea mult. Bagă în computer mai multe analize și, prin eliminare, află diagnosticul. La noi, trebuie să simți pacientul, să ai fler, să pui mâna, să palpezi, și astfel pui diagnosticul.”

Rep.: Un permanent duel cu Frunda Gyorgy. Politic și ideologic. Ați câștigat pariul?

L.S.: Sigur, nu a fost un duel personal cu Frunda, ci o competiție cu UDMR. Pentru că eu n-am pariat pe calul UDMR, de la început. Zona județelor Mureș, Harghita și Covasna a fost întotdeauna o zonă puțin enclavizată. Să vă dau un exemplu trăit de mine în noiembrie 2008, în campanie electorală. M-am dus într-o comună oarecare, ungurească. Vorbeam și ungurește, deci nu era o problemă. La un moment iese un cetățean. aaDumneavoastră sunteți de la UDMR?AA mă întreabă în maghiară. Dau din cap că nu. aaNu-i bine!AA, zice. Păi de ce nu-i bine? întreb eu nedumerit. Îi spun pe limba lui că reprezint un partid mult mai puternic și brusc îl întreb: Cine-i președintele României? După 10 secunde de gândire îmi răspunde: aaMarko Bela!AA. Vă dați seama? Acum, nu mă răfuiesc personal cu nimeni. În campanie am fost ca David și Goliath pe acea zonă, eu cu Marko Bela. Dar cred că m-am descurcat foarte bine. Foarte mulți maghiari nu au votat deloc, noi am avut un scor bun, deci cred că am câștigat pariul cu Frunda!”

Rep.: Ați fost executat politic de mai multe ori. Călăii: UDMR și PNL. Urmează lovitura lui Florea?

L.S.: „Aia cu UDMR, cu fostul ministru Baranyi a fost foarte clară. În 1996, ajung prin concurs director la Direcția de Sănătate Publică. Fără niciun partid în spate. UDMR, intrată atunci la guvernare, a zis că vrea postul respectiv. Eu am zis că nu plec. Mi-au trimis un control de la Minister. Mi-au zis: aaDomnu’ doctor, noi n-avem ce controla. Însă nu plecăm de aici fără demisia dumnevoastră. Că altfel explodează totul la București.AA Mi-am consultat și eu „pilonii” mei din minister și mi-au zis că n-am nicio șansă. Au negociat între ei Marko Bela și Ion Diaconescu. Ce să fac? Mi-am afișat un zâmbet, m-am pus la calculator, mi-am scris frumos demisia după care i-am invitat pe cei din comisie la Week-end la masă, erau flămânzi și obosiți săracii. Și apoi toată lumea a plecat acasă.”

Rep.: Loviturile PNL și ale lui Nicolăescu…

L.S.: Eram în 2005. Câștigase Alianța DA. Eram puternici, frumoși. Negocieri, exact ca acum. Toți au fost de acord să vin la Agenția de Sănătate Publică, cu excepția Partidului Conservator. Ei, am fost desemnat, dar într-o jumătate de oră, prin 3 telefoane, nu mai eram șef la ASP. Mi s-a spus că vor fi și alte oportunități. Mergând des pe la București, îl știam pe Tăriceanu, care între timp a ajuns premier. Așadar, Tăriceanu mi-a acordat o dată o audiență de 3 minute între două uși și două gorile de la SPP. Mi-a zis: aaGata, vii la minister!AA. La minister? Fie, mi-am zis, oriunde numai să mi se audă vocea. Domnul Cinteză era ministrul Sănătății pe atunci. Am primit două telefoane în următoarele două săptămâni, după care l-au demis. Și gata. A treia oară, vine Eugen Nicolăescu la minister. A!, zic, e de-al nostru, de-acasă, doar noi l-am făcut! S-a dovedit însă că el ne-a făcut! A urmat o discuție la un moment dat pentru un post de secretar de stat, dar a venit un alt domn, care acum este consilier la Cotroceni, și care și-a susținut candidatura mai aaconsistentAA. A urmat vestita lună decembrie 2005, când ministrul Nicolăescu a dat de pământ cu Consiliile de Administrație de la 25 de la spitale, demise în masă, într-o zi. Și m-a sunat. Era sâmbătă. Mi-a zis glumeț: aaUită-te la televizor, mâine ies și dau de pământ cu ei. De marți-miercuri încep numirile directorilor interimari. La Târgu Mureș îl am vedere pe doctorul Schwarz, îl cunoști?AA Da, i-am răspuns, bine Eugene, ne vedem vinerea viitoare. Trece luni, trece marți, trece miercuri. Dacă cineva vrea să te numească te sună, nu? Prefect… Ciprian Minodor Dobre! Așteptam un telefon, un CV, un ceva! Nimic! Joi, nimic! Vineri ședință mare la PNL Mureș. Coboară și domnul ministru din înaltele sfere bucureștene… Discutăm ca de obicei verzi și uscate, 4 ore, despre organizația de nu știu unde..de la Toaca. Și, în final zice: aaHai să mergem domnu’ prefect să-l instalăm pe noul director!AA. Și uite așa a ajuns prietenul meu Lucian Băilă manager general la ASP. Asta a fost a patra execuție, dar ziua aceea a fost lungă. A urmat a cincea lovitură. Chiar atunci s-au desfășurat alegerile pentru organizația județeană a PNL. Și din președinte interimar eu am ajuns supleant 2, fără drept de vot. Seara s-a încheiat cu balul liberalilor, unde eu eram organizator principal. M-am îmbrăcat frumos, am participat, și la final am plătit și cheful. A doua zi mi-am scris demisia! După o consultare cu Norica Nicolai, pe care o cunosc foarte bine, care mi-a zis: aaN-ai ce face! Cu Eugen nu te poți pune!AA”

Rep.: Urmează lovitura lui Florea?

L.S.: „În PDL, noi am avut o discuție înainte… Cei care au o competență într-un anumit domeniu profesional și-au exprimat dorința. În funcție de aceasta, s-au negociat anumite funcții. Știu că pentru PDL s-au negociat Casa de Asigurări de Sănătate și Direcția de Sănătate Publică, cum se va numi din nou. Suntem în față. Sper să fie bine. Sper ca asta să fie lovitura lui Florea!”

Rep.: Cât de bine vi se potrivește titulatura „austro-ungar evreu?” Dar cele de „trombonist”, „pianist”, „organist”…?

L.S.: Ha, ha! Toate, mai puțin cea de trombonist…Eu am cântat mult timp la chitară, mai tărâm-tam-tam, tărâm-tam-tam la pian… Iar chestia cu evreul, nu știu ce să zic. Am arborele genealogic al familiei mele începând de la 1790. Cu certificate de naștere și de căsătorii, din partea ambilor părinți. Nu figurează nicăieri evreu. Că o fi fost cândva…nu știu!”

L.S.: Cât câștigă un chirurg după 20 de ani de operații?

Rep.: Cred că este un subiect alunecos… Vreau să vă spun că nu toți chirurgii câștigă bine. Trebuie să treacă mulți ani până cineva te caută anume pe tine. Mai ales într-un centru universitar unde mai sunt 15-16 ca tine. Nu avem un venit extraordinar. Iar pensiile după ce ieși din sistem sunt extrem de mici, calculate după salariu.”

Rep.: Care este cel mai bun prieten al dvs?

L.S.: „Persoană fizică? Sau… Pot să afirm sus și tare, de când ne-am reîntâlnit, după mulți ani, undeva în 2003, prietenul meu cel mai bun este Șoni Fodor, arhitectul, designerul! Nu suntem în specialități identice. El admiră munca mea, eu admir ce face el, dar familiile noastre sunt foarte apropiate.”

Rep.: Singura instituție care nu-și schimbă numele e Casa de Sănătate. Va pleca directorul Csiki cu proces sau îi veți explica în maghiară ce înseamnă prescurtarea DNA?

L.S.: Ha, ha… E o întrebare tendențioasă… Sigur, posturile nu au fost bătute în cuie.. Eu aș vrea acel loc. Modalitatea tehnică nu mă privește. Urmează să se facă pe cale legală, sunt convins, într-o formă sau alta. Ce să-i spun dumneaei pe maghiară? A făcut bine ce a făcut, a stat destul, dar să mai și plece. Să mai vină și alții!”

A consemnat Alin BOLBOS

alin@ziaruldemures.ro