LOVITURÄ‚ GREA DATÄ‚ ORTODOXIEI

După ce a intrat în memoria colectivă ca simbol al terorismului mondial, data de 11 septembrie și-a întins umbrele malefice și asupra creștinătății ortodoxe. Prea Fericitul Părinte Petros al VII-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și a toată Africa, împreună cu doi mitropoliți, a pierit în împrejurări misterioase, la numai câțiva kilometri de citadela monahismului ortodox, Muntele Athos. Elicopterul în care se afla Patriarhul Petros s-a prăbușit în apă, îngropând în Marea Egee unul dintre cei mai apropiați prieteni ai Bisericii Ortodoxe Române. Tragicul eveniment survine la exact un an de la vizita Patriarhului Petros, al doilea ca rang onorific după Patriarhul de la Constantinopol, pe meleagurile mureșene. Împreună cu Patriarhul Teoctist al României și alături de zeci de mii de credincioși, Prea Fericitul Petros al VII-lea a participat la slujba de sfințire a bisericii de la mănăstirea Recea.

În dimineața zilei de 11 septembrie 2004, nimic nu anunța tragedia care avea să urmeze. Elicopterul militar în care se afla patriarhul Petros a decolat de la Atena spre nord, cu destinația Muntele Athos. La bord se aflau 17 persoane:  6 clerici,  6 laici și 5 membri ai echipajului. După două ore de la decolare, elicopterul a dispărut de pe ecranele radarelor aeroportului “Macedonia” din Tesalonic, în timp ce zbura la aproximativ 20 de kilometri sud-vest de Muntele Athos. Neliniștiți de întârzierea oaspeților, călugării de la Athos au alertat autoritățile. Imediat a fost declanșată o amplă operațiune de salvare. După câteva ore de căutări, vestea a căzut ca un trăznet peste întreaga ortodoxie: elicopterul s-a prăbușit în Marea Egee, în apropiere de Muntele Athos. Bucăți din elicopter și o parte din trupurile celor decedați au fost găsite de echipele de căutare la cinci kilometri de Sithonia, în peninsula Halkidiki din nordul Greciei. Din nefericire, niciunul dintre pasageri nu a scăpat cu viață. Printre cei morți se numără și Mitropolitul Cartaginei, Hristostomos, Mitropolitul Madagascarilor, Nektarios, șeful secretarilor, Kallistratos, arhidiaconul Patriarhiei și șase laici.
Autoritățile nu au reușit să stabilească motivele producerii accidentului. Oficiali militari au declarat că vremea era bună, elicopterul în perfectă stare de funcționare, iar piloții erau experimentați.

Prietenul românilor

Pentru români și mai ales pentru mureșeni, Patriarhul Petros al VII-lea nu era un necunoscut. Cu doar un an în urmă, între 5 și 11 septembrie, înaltul ierarh ortodox a vizitat țara noastră, la invitația PF Părinte Patriarh Teoctist.
Orașul București, Mănăstirea Recea și pelerinajul din Maramures au constituit punctele centrale ale vizitei. La București, Prea Fericirii Sale i s-a acordat decorația “Steaua României în grad de Mare Cruce”, printr-o ceremonie specială la Palatul Cotroceni, în semn de recunoaștere pentru merite deosebite în misiunea depusă în Africa și grija pentru comunitățile românești din acest continent.

Pe 6 septembrie, Patriarhul Teoctist și Patriarhul Alexandriei au venit la Târgu-Mureș. Cei doi înalți ierarhi ai creștinătății răsăritene au fost oaspeții Catedralei Mari, fiind întâmpinați cu dragoste de un mare număr de credincioși. Înaltele fețe bisericești au transmis un mesaj de concordie, dragoste și unitate  frățească. Patriarhul Alexandriei a insistat asupra faptului că dragostea trebuie să fie punct de plecare și țintă, atât în relațiile interortodoxe, cât și în relațiile intercreștine: “Măreția acestui sfânt lăcaș, dată de stilul arhitectural influențat de cel bizantin, semnifică în chip minunat și dezvăluie istoriei prea mărita pronie a lui Dumnezeu și unitatea bisericilor ortodoxe.” La rândul său, Prea Fericitul Patriarh Teoctist a spus că prezența Patriarhului Petros al VII-lea nu este întâmplătoare: ŤEste mărturisirea duhului unității bisericii ortodoxe, a legăturii de suflet și de inimă între Patriahia Alexandriei și Patriarhia României, între credincioșii din Transilvania și credincioșii care fac parte din Patriarhia Alexandriei și a intregii Africii. Biserica Ortodoxă este aceeași în învățătură, crezul și practica ei, fie că ne găsim la  Alexandria, fie că ne găsim în România, fie că ne găsim la Ierusalim sau în altă biserică ortodoxă. Suntem legați de aceași credință, de aceași mărturisire, suntem hrăniți pururea de viața cea veșnică, de trupul și sângele Domnului nostru Iisus Hristos.”

Patriarhul la Recea

A doua zi, 7 septembrie, a urmat vizita la mănăstirea Recea, unde peste 15  mii de credincioși veniți din toate colțuile țării au luat parte la sfințirea bisericii cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”. Slujba de sfințire a fost oficiată de cei doi patriarhi, împreună cu un mare sobor de preoți. Impresionanta delegație bisericească prezentă la slujba de sfințire a reprezentat o recunoaștere a însemnătății spirituale a mănăstirii  Recea, a activității părintelui arhimandrit Ioan Iovan și a stareței Cristina Chicherenea.

În cuvântul său, Patriarhul Alexandriei a subliniat importanța bisericii, ca loc de comuniune spirituală a credincioșilor: “Dacă cădem, cădem de unul singur. Însă nu ne putem ridica, nu ne putem mântui decât împreună. Lucrarea de oameni iubitoare, săvârșită pururea de Dumnezeu în lume, trebuie să fie primită de fiecare ființă umană, prin credință, adică prin acceptarea liberă a rostului ei mântuitor. Roada credinței nu este alta decât înlăturarea urmărilor căderii în păcat, biruința asupra stricăciunii și participarea la viața veșnică.”

Ca un semn al prețuirii purtate Patriarhului Teoctist, conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a primit în dar din partea Patriarhului Alexandriei o cruce, o casetă din lemn și o icoană înfățișând pe Maica Domnului și pe pruncul Iisus Hristos. Patriarhul Alexandriei a mai dăruit Arhiepiscopului Andrei de Alba Iulia o icoană reprezentându-l pe Sfântul Nectarie, iar Maicii Starețe Cristina o icoană înfățișând pe Sfântul Atanasie cel Mare, înaintașul Patriarhului Petros al VII-lea pe scaunul Alexandriei.

Pierdere
de neînlocuit

Moartea tragică a Patriarhului Petros al VII-lea reprezintă o grea lovitură pentru creștinismul răsăritean. Patriarhul a fost un promotor energic al eforturilor misionare ale Bisericii Ortodoxe în vestul, sudul și estul Africii. Sub conducerea sa, numărul creștinilor ortodocși fideli Patriarhiei din Alexandria a crescut la niveluri nemaiîntâlnite din timpul Imperiului Roman. De altfel, într-un recent interviu, Patriarhul Petros sublinia faptul că ortodoxia ” nu înseamnă să avem parte de un drum ușor, liniștit – calea ortodoxiei implică o luptă spirituală continuă împotriva păcatului, a patimii și a dorințelor păcătoase.

Creștinul ortodox trebuie să lupte permanent cu vechiul său eu,  pentru a face loc noului său eu, renăscut în Hristos, cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Cei care sunt leneși sau indiferenți din punct de vedere spiritual nu au loc într-un astfel de mediu; nu pentru că aceștia ar fi necorespunzători sau pentru că Bisericii nu i-ar păsa de ei, ci pentru că s-au izolat singuri de Biserică, nu au dorit să-i aparțină. Chiar dacă Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți, atunci când o persoană nu dorește să fie salvată, Dumnezeu îi respectă libertatea de alegere. Toți cei călduți, cei înșelați și cei care caută răsplată materială sunt de fapt oameni care au părăsit ortodoxia. Ei n-au trăit niciodată cu adevărat în spiritualitatea vieții creștin-ortodoxe.”

Un ultim
avertisment

Fără îndoială, într-o lume în care pare să-și fi pierdut busola, dispariția fulgerătoare a unuia dintre stâlpii spiritualității creștine are valoare de simbol și avertisment. Poate cel mai semnificativ este faptul că Patriarhul Alexandriei și a toată Africa a murit pe teritoriul Greciei, țară care a găzduit luna trecută Jocurile Olimpice, jocuri pline de amprentă păgână. Atunci, cu toate temerile privind producerea unui act terorist, nu s-a întâmplat nimic. Iată însă că acum, într-o altă zi de 11 septembrie, orbirea unora s-a plătit mult mai scump. Și, ca de fiecare dată, rătăcirea lor s-a plătit cu preț de sînge nevinovat.

Patriarhul Petros s-a născut în satul Sichari din Cipru, la 3 septembrie 1949. În 1966 a fost trimis de la Mănăstirea Macheras la Seminarul “Apostolul Barnaba” din Nicosia pe care l-a absolvit în 1969. În august același an este hirotonisit diacon la mănăstirea Macheras de episcopul Hrisosotomos, actualul arhiepiscop al Ciprului. În decembrie 1970 primește o bursă la Universitatea din Alexandria, pe care o absolvă în 1974, după care termină Școala Teologică din Atena, în 1978. Pe 15 august 1978 este hirotonisit preot la mănăstirea Pentelis. La 6 decembrie 1978 este înălțat la rangul de arhimandrit de Patriarhul Nicolae al VI-lea, în Catedrala Sfântul Nicolae din Cairo, și este numit vicar patriarhal în capitala Egiptului. În iulie 1983, Sinodul Patriarhatului Alexandriei și a toată Africa l-a ales în unanimitate episcop al Babilonului. Pe 14 iunie 1990 este ales Mitropolit al Accra și al Africii de Vest. În octombrie 1991, Patriarhul Partenie III l-a numit Patriarh Exarh în Arhidioceza Irinopolis din Africa de est. În noiembrie 1994 este numit Mitropolit al Camerunului și Africii de Vest. Pe 21 februarie 1997, Sfântul Sinod îl alege Papă și Patriarh al Alexandriei și a toată Africa, sub numele Petros al VII-lea. Patriarhul Petros vorbea limbile greacă și engleză și înțelegea franceza și araba.

IPS Arhiepiscop
Andrei de Alba-Iulia:

” Este o pierdere mare pentru biserica noastră. Îmi pare foarte rău pentru cele întâmplate. A fost un Patriarh bun, un teolog bun, un om de suflet, bun misionar, echilibrat, răbdător. Era relativ tânăr, ne-am întâlnit de două ori – anul trecut, când a venit la sfințirea bisericii de la mănăstirea Recea, și acum zece ani, când era mitropolit și l-a însoțit la Recea pe Patriarhul de atunci, Partenie. Este un moment de doliu pentru întreaga ortodoxie. Dumnezeu să-l odihnească!”

” Moartea Patriarhului Petros al VII-lea reprezintă o pierdere imensă. A fost un om de mare și rară valoare. L-am întâlnit de două ori și pot spune că era un om cald, inteligent, tot timpul cu zâmbetul pe buze. Chipul patriarhului exprima interiorul său plin de spiritualitate. A afirmat cu multă putere și râvnă valoarea ortodoxiei. Avea relații afective deosebite cu Preafericitul Patriarh Teoctist al României, de care îl lega o adâncă prietenie. Moartea lui este o enigmă, un semn care ne spune că răul n-a încetat, că răul acționează tot mai puternic în lume.”
Stareța Cristina Chichernea – Mănăstirea Recea

Patriarhia de Alexandria este a doua ca rang onorific după Patriarhia de Constantinopol, fiind independentă din punct de vedere eclezial. Patriarhul Alexandriei este considerat succesorul Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu și conduce Biserica Ortodoxă a toată Africa. Sistemul sinodal de administrare prevede că Patriarhul poate fi ales de clerici și laici. Sfântul Sinod, compus din cel puțin șapte mitropoliți, se întrunește cel puțin o dată pe an. Numărul de membri ai Patriarhiei de Alexandria  este de aproximativ 250 000: 100 de mii de negri africani și 150 de mii de greci. Å¢ările africane cu cel mai mare număr de negri ortodocși sunt Kenya, Uganda și Tanzania. Patriarhia Alexandriei și a toată Africa numără două milioane de credincioși.

Vai de mine! Acum aflu de la dumneavoastră. E o veste cumplită. Nu-mi vine să cred!…Este o mare pierdere pentru ortodoxie. Ne aducem aminte, cu drag, de momentul în care, acum un an, patriarhul Petros s-a aflat la Târgu Mureș, în Catedrala Mare, cu ocazia sărbătorii de la Mănăstirea Recea. Mi-a făcut o impresie extraordinară. Am văzut un om calculat, deschis dialogului, ecumenismului. A fost impresionat de faptul că la acea întâlnire au venit reprezentanți ai tuturor cultelor din oraș. Și noi ne-am bucurat atunci de faptul că a apreciat acest lucru. Îmi pare tare rău să aud ce s-a întâmplat astăzi. Dumnezeu
să-i odihnească în pace.
Gheorghe Șincan, Protopop