„Când ai pus mâna pe rahat, te pătezi!”

E agitat. Ochii extrem de obosiți. Deh, navetă grea: cultură-politică-familie și retur! Aleargă de la una la alta în marea încercare de a nu pierde nimic. De a-și lăsa amprenta peste tot. Și reușește. Vorbește repede, are multe pe cap. Cultura, cu soarta ei vitregă, e o obsesie pentru Nicu Mihoc. O amantă săracă! Face politică doar pentru a o ține în viață.

Altfel, familia i-ar fi de-ajuns.

Reporter: Carol I va rămâne la Teatrul 74 sau va prelua Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu?

Nicu Mihoc: Ha, ha, ce întrebare… În orice formă rămân la „74”, pentru că sunt fondatotul acestui teatru și nu am cum să mă rup de aici. Nu o să am funcții executive. Dar voi juca la „74”, voi ține aproape…Mi-aș dori să supraviețuiască acest teatru. Poate visăm, dar, într-o Românie în care unii-și refuză visul, noi visăm în cele mai proaste condiții. Nu am niciun fel de problemă… Presa însă aduce în discuție o serie de personaje, care vin, care pleacă. Ok, e un joc. Eu însă nu am discutat cu nimeni nimic. Despre niciun post. Nu sunt omul care să vâneze posturi. Decizia asta e una colectivă și numai când se va discuta cu mine într-un cadrul oficial. Orice chestiune legată de spațiul cultural mureșean mă interesează. Atât pot să spun.”

Rep.: Ați plătit salariile pe decembrie? Cum v-ați descurcat?

N.M.: Nu, nu le-am plătit încă (se amuză), acuma așteptăm să ne intre niște bani. Abia am reușit să reînnoim contractele cu un sfert dintre partenerii pe care i-am avut anul trecut și sper ca până la finele lunii să semnăm aceste parteneriate. Sunt vreo 13-14 parteneri, ne ajută lunar cu niște sume, suntem ok. Nu ne putem plânge. Am avut o premieră acum, în niște condiții destul de grele. Dar suntem bine. Ne vom mișca foarte mult. Vom pleca la Cluj, sper că săptămânal, apoi Alba, Făgăraș… Vom avea un program nebun. Anul ăsta vom cere finanțare nu pe producție de noi piese ci pe deplasări. Vom juca și în tot județul: Iernut, Luduș, Sighișoara, Reghin, Târnăveni.”

Rep.: N-ați reușit să ajungeți la Premiile „Oscar” cu „Restul e tăcere”, al lui Nae Caranfil…

N.M.: Ajungem la Oscar, „Restul e tăcere” este producția românească nominalizată la Oscar la secțiunea filme străine. E o surpriză. Acum câteva luni, o comisie a votat ca acest film să reprezinte România la Marele Premiu. Vorbiți și cu Nae.. (nu e la curent cu ultimele vești, filmul lui Nae Caranfil nu a intrat pe lista scurtă a celor 9 producții străine nominalizate la Oscar, decizie luată acum două săptămâni…n.r.).”

Rep.: De la Hes la Eden. De la civil la democrat. Candidat la deputăție. Cât e teatru pe scenă și cât în viața politică?

N.M.: Avem foarte mult teatru în viața politică. Eu n-am încercat, nici nu mă crede nimeni dacă spun chestia asta: eu nu fac teatru în politică, cum nu fac teatru în teatru. Asta e, de fapt, marea greșeală a unui actor. E o formă de dezechilibru, de ludic. Cine mă cunoaște știe că drumul meu spre lumină nu e obligatoriu să-l parcurg prin mânjirea celuilalt. Nu, deloc! Când ai pus mâna pe rahat, te pătezi. Și în comunitatea noastră, mie nu-mi place când cineva zice „hai să-l discredităm pe ăla, sau pe celălalt”, nu-mi place… Hai să construim ceva! Să luptăm pentru ceva!

Rep.: Ați vrut șefia Teatrului Național, dar ministrul Paleologu a optat pentru Vlad Rădescu. Aveți un mesaj pentru cei doi?

N.M.: Nu, nu, este opțiunea domnului ministru, cred că este o opțiune bună, pentru că Naționalul trece printr-o criză de foarte mult timp. Este decizia bună pentru că postul de directorul general este unul în litigiu și hai să recunoaștem că cea mai bună direcție pe care a avut-o Naționalul după 1990 este direcția lui Vlad Rădescu. Ne place, nu ne place, asta e, rezultatele vorbesc! Eram pe atunci în competiție cu toate teatrele importante din România, eram premiați la toate festivalurile.. Nu cred în schimb că e o soluție provizoratul lung, asta îi crează o problemă lui Rădescu, pentru că nu poți să conduci un teatru cu problemele pe care le are Naționalul stând două zile aici, apoi două la București, iar două aici… Va trebui să aibă o opțiune fermă. În rest, e tăcere.

Rep.: Vă împărțiți între moțul Pif, dragostea fetelor și posibilitatea de a pune o cărămidă la viața culturală a cetății… Cum vă descurcați?

N.M.: Greu, foarte greu, cel mai mult are de suferit familia mea. Pentru că nu sunt aproape de fete, încerc să recuperez timpul pierdut, dar nu reușesc, de cele mai multe ori. Asta a fost în ultimii ani. Fac multe lucruri. Circul mult în țară…

Rep.: Staroste la nunți, prezentator la festivaluri portocalii, toate au fost făcute cu drepturi de autor? Ori sunt și alte metode…

N.M.: Fac pentru prieteni… Eu am o zonă foarte comunitară, am foarte mulți oameni care îmi sunt dragi, asta fac de 10 ani. La chestiunile „portocalii” nu trebuie să mă plătească nimeni, o fac pentru că simt, doar sunt un „portocaliu”. Iar în ce privește chestiunea drepturilor de autor și ordonanțele Guvernului Boc, eu am știut din start că va cădea prima ordonanță. Pentru că întotdeauna când vrei să faci ceva foarte repede se poate să și greșești. Și acolo este o greșeală. Este inadmisibil ca generalii să aibă pensie de 250 de milioane, iar marele Victor Rebengiuc să aibă doar 15 milioane. Nu se poate!

Rep.: Sunteți printre ultimii democrați cu istorie în partid, restul s-au dus pe apa sâmbetei..

N.M.: Mai sunt, Livia Galenco, de

exemplu, și mulți alții. Dar nu sunt așa de activi. Noi, eu, nu suntem politicieni, suntem un fel de activiști politici. De aceea eu niciodată nu o să cer nimănui vreun post pentru că am funcționat la un partid politic. Niciodată! Iar PDL face o mare greșeală dacă va schimba oameni doar pentru a pune alții în loc, fără se se uite la competența lor.

Rep.: Care e întrebarea nepusă, care vă cere urgent un răspuns…

N.M.: Ai putea să schimbi ceva în spațiul cultural mureșean? Da! Aș putea face multe. Instituțiile, cum e și Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu gestionează proiecte culturale. Agenții culturali vin la ei cu proiecte. Se ocupă cu probleme de patrimoniu. Nu mi se pare normal ca un festival al artiștilor plastici, cel mai important, să primească finanțare doar 5 milioane. Și ăia primiți de la Consiliul Județean, nu de la Direcția de Cultură. E anormal. Hai să ne axăm pe lucrurile importante. Mă bucură că în nu știu ce sat se organizează „Fii satului”. E ok. Dar asta nu e cultură. Cultura e altceva. Dacă nu reușim să facem ceva, dacă voi fi din nou dezamăgit, eu am un refugiu, teatrul. Întotdeauna teatrul a fost refugiul meu și acolo mă voi retrage.

A consemnat Alin BOLBOS

alin@ziaruldemures.ro