Familiile politice ale serviciilor secrete

Șefii serviciilor secrete au răbufnit săptămâna trecută, la întâlnirea cu reprezentanții societății civile organizată la hotelul Howard Johnson din București. Atât George Maior, directorul SRI, cât și Mihai Răzvan Ungureanu, directorul SIE, s-au plâns de influențele și presiunile politice pe care le resimt uneori în activitatea lor. “Trebuie să ne apărăm această independență, autonomie”, a fost concluzia lui Maior. “A intra în jocul politic intern constituie cel mai mare risc pentru un serviciu” a concluzionat și Ungureanu.

Interferența politicului cu serviciile speciale din România nu este o noutate. De când au fost reînființate, după 1990, aceste instituții au fost conduse de oameni propulsați de zona politicului, care după ce au părăsit aceste funcții au revenit în vâltoarea politică, profitând de aura lor de “Știe-tot” și de bagajul de informații și dosare acumulate. Chiar politicienii au fost cei care nu i-au lăsat să intre în “adormire” și au avut nevoie de ajutorul foștilor angajați ai serviciilor secrete, fie ei civili sau ofițeri în rezervă. Și, de ce nu, încă activi.

Fiecare dintre cele trei mari partide aflate astăzi la guvernare au înțeles cât de important este să ai printre ai tăi un fost șef, ori angajat, al serviciilor de informații. Pentru că este clar pentru toată lumea că un astfel de om nu iese nicodată din sistem. Volumul de informații acumulat, rețelele de informatori, influența printre colegii rămași acolo rămân și constituie marile avantaje vânate de partidele politice.

Pe mulți îi vedem astăzi pe sticla televizoarelor, ori umplând pagini prin ziare.

De partea PDL, numele cel mai sonor este Ioan Talpeș, fostul șef al SIE în perioada 1992-1997. După ce l-a slujit pe Iliescu atâția ani, a dezertat, cu “infrastructură” cu tot, la PDL, din partea căruia a ratat la mustață un loc în Senatul României. Cu toate astea, este invitatul care face rating pe la diverse emisiuni, cu dezvăluiri, unele stânjenitoare, altele penale, din perioada când conducea serviciul de spionaj al României. În numele PDL, își deșartă desaga cu informații, una câte una, în funcție de cum și cât îi cere partidul și Traian Băsescu.

Tot de partea PDL, dar puțin izolat acum, este situat fostul șef al SRI din aceeași perioadă, 1992-1997, Virgil Măgureanu. După ce în 2001 a distrus PUNR-ul, fuzionându-l cu al său PNR (alipire din care a rezultat Alianța Națională), și-a vărsat conținutul politic și informațional în PD-ul lui Traian Băsescu. Din 2004, a gravitat o vreme în jurul Cotrocenilor apoi s-a supărat că președintele Băsescu nu-l folosește la parametri. Acum e cercetat penal că în 1995 ar fi primit șpagă un Mercedes, un aparat de bronzat și un ceas.

În aceeași barcă a PDL au încercat să urce, în 2008, și fostul ministru de interne țărănist, Constantin Dudu Ionescu și fostul șef al Marelui Stat Major al Armatei, generalul Eugen Bădălan. Primul a ratat, al doilea a reușit cu brio. Fost șef al Contrainformațiilor militare la sfârșitul anilor 90, Bădălan este în prezent deputat PDL de Brăila. Prin această mișcare, ajută partidul și-și rezolvă și problemele sale de dosar, legate de revoluție și de corupție.

Nici PNL nu stă mai rău cu „achizițiile” din zona serviciilor speciale sau de supraveghere a acestora.

Fostul șef al SIE din anii 1997-2001, Cătălin Harnagea, a candidat anul trecut din partea liberalilor pe Colegiul Bălcești, locul de baștină al lui Mitică Dragomir. A ratat de puțin Parlamentul, dar nu a ratat o serie de mari afaceri, alături de asociatul său Dorin Marian, fostul consilier pe probleme de securitate al lui Emil Constantinescu. Harnagea mai apare ca martor în anchetele Rompetrol, fiind legat prin fire nevăzute de Dinu Patriciu. Pe deasupra, savurează aerul instanțelor în procesele intentate Băncii Ion Å¢iriac (pe motiv că a dezvăluit procurorilor date despre conturile sale) și celebrului Alexandru Bitnner, pentru defăimare. Alături de Dorin Marian a consiliat afacerile EADS de securizare a frontierelor României.

Numele lui Dorin Marian, promovat de Tăriceanu șef la Cancelaria premierului, a apărut recent în scandalul Sterling. Fost angajat la Rompetrol, pe zona Sudan, Marian a iscălit Ordonanța de Urgență, dar și nota de fundamentare, prin care firmei Sterling i se cedau drepturile asupra hidrocarburilor din Marea Neagră. Afacerile lui Marian și Harnagea sunt grele, cea mai de renume fiind asocierea cu reprezentantul BMW pe România, Michael Horst Schmidt.

Ultima „achiziție” a PNL este Claudiu Săftoiu, penultimul șef al SIE, care este legat ombilical de liberali prin soția personală, Adriana Săftoiu, deputat al acestei formațiuni și fost consilier prezidențial al lui Băsescu. Credeți cumva că ieșirile la rampă ale lui Claudiu Săftoiu, ultima cea cu convorbirile ascultate de Băsescu, au fost întâmplătoare? Eu mă îndoiesc… Sclipitorul Dinu Patriciu lucrează.

PSD, culmea, este, aparent, cel mai sărac din punctul de vedere al informațiilor. Fostul șef al SRI în perioada 2001-2006, cu state vechi în PSD, Radu Timofte, s-a retras, deocamdată, într-o discreție totală. Numele lui a fost vehiculat ca posibil candidat din partea PSD la un fotoliu de senator de Neamț. Frumoasa sa nepoată Ioana este un fel de Elena Udrea a PSD Neamț. Dar atât!

Gheorghe Fulga, fost director al SIE în aceeași perioadă cu Timofte, s-a retras bine mersi în afaceri cu fanul PSD Ioan Nicolaie de la Brașov. Fulga apare chiar și ca asociat în afacerea lui Nicolaie din județul Mureș, Prescon Mureș SA. Dar atât!

Cei doi nu par a fi exploatați de partid la valoarea informațiilor pe care le au în straiță.

Instalat, pe vremuri, în funcție de pesedistul Ioan Rus, fostul șef al Doi ș’un sfert, Virgil Ardelean, joacă uneori de partea PDL. În tandem chiar cu Ioan Rus. Altfel nu îmi explic graba cu care Boc a acceptat să-l readucă la șefia DGIPI, forțând aproape ruperea coaliției. O altă dovadă a apropierii de PDL este faptul că susținătorul lui la DGIPI, ex-pesedistul Gabriel Oprea, a fost propus săptămâna trecută de PDL, să intre în Comisia de control a SRI din Camera Deputaților. Geoană era să facă infarct și propunerea a fost retrasă în cele din urmă.

Tabloul de mai sus este aproape sigur neterminat. Dar ne putem face o idee despre marea familie reunită a politicului și a serviciilor de informații. Și astfel poate înțelegem o fărâmă din problema pe care o ridică, astăzi, Maior și Ungureanu: presiunile politice pe servicii. Poate interzicându-le foștilor șefi și angajați ai serviciilor speciale să facă politică măcar câțiva ani după ieșirea din sistem am rezolva o parte, măcar, a acestei probleme.

Alin Bolbos