“Dacă PUNR mai exista, acolo era locul meu!”

Doru Giurgea pare un tip hotărât, un fel de Miron Mitrea – Manivelă la nivel de Mureș. Vorbește apăsat, pe înțeles, deschis, despre luptele intestine din partidele prin care a migrat. PUNR-ul, partidul său de suflet, l-a distrus Virgil Măgureanu, PNL-ul îl nenorocesc lupii tineri care au uitat de unde au plecat, iar la PDL Giurgea abia a depășit faza de „boboc”. Despre mașini, afaceri, decesul PUNR, creșterea și descreșterea PNL Mureș, viitorul său în PDL, în dialogul următor.

Reporter: De unde nebunia cu transporturile și ecologia?

Doru Giurgea: Eu de copil am fost un pasionat al mașinilor, cred că aveam 7 ani și aveam un vecin care avea un SR 113, de ăla vechi, Steagul Roșu, și când se împotmolea la capătul străzii și încerca să întoarcă, eu mergeam și stăteam câte două ceasuri și mă rugam să nu iasă… Îmi plăcea când patinau roțile.. Mi-am improvizat apoi o trotinetă cu volan cu care colindam toate ulițele din sat. Sigur, apoi am avut motoretă, motocicletă.. Am făcut Liceul Industrial de Construcții de Mașini, apoi facultatea din domeniu la Brașov. Mașinile reprezintă viața mea. Întotdeauna am mașinile extrem de curate. Într-adevăr, elementul de legătură între mașină și om este natura. La ambele combustia de bază este oxigenul, chiar dacă spun că unii hidrocarbura…Deci pentru mine, legătura între om, mașină și natură este foarte importantă…”

Rep.: Cum a început relația cu frații Schuster?

D.G.: Absolut întâmplător, mai exact în 1997, când eu eram consilier local la Ungheni, o delegație guvernamentală din Germania, în frunte cu primul ministru de la acea dată, a venit în Târgu Mureș iar eu am participat la acea întâlnire. A fost o surpriză foarte mare când la finalul discuțiilor, după ce am avut translatori de germană tot timpul, să constat că un membru al delegației vorbește perfect românește. Ne-am interesat și așa am aflat că e vorba de un sas din Criș plecat în Germania. Ne-am cunoscut, l-am curtat aproape 4 ani, până l-am convins să investească în transporturi în Târgu Mureș.”

Rep.: Sunteți un migrator politic. PUNR, PNL, acum PDL..

D.G.: Vreau să vă spun foarte sincer, dacă PUNR mai exista, acolo era locul meu. Acest partid s-a desființat în 2000, în urma acelei fuziuni cu PNR-ul lui Virgil Măgureanu, înființând acea Alianță Națională, propulsându-l pe Marian Munteanu în cursa spre Președinție. Noi ne-am opus la acea fuziune, iar filiala Mureș a PUNR reprezenta atunci cam 25 % din ce însemna partidul la nivel național. Ca forță, ca membri cotizanți, ca orice… La acel Congres de fuziune cu PNR, în afară de mine și Zuzu Moraru, toți delegații au votat pentru, chiar și cei de la Mureș. Ei, la scurt timp, mi-am dat demisia din acea Alianță, pentru că partidul nu mai exista, fusese desființat la Tribunal. Tabără și Măgureanu sunt cei care au distrus PUNR. Am plecat atunci în corpore, la nivel de județ, vreo 6 consilieri județeni, primari, viceprimari, consilieri locali. Și am mers la PNL, aproape toți, deși am fost curtați intens de PSD. Nu ne-am orientat după ciolan, pentru că era clar atunci, în 2000, că PNL va rămâne în Opoziție. Am mers la PNL cu patru consilieri județeni, ei având doar doi. Precizez că PNL Mureș a avut la alegerile locale din vară, în 2000, pentru Consiliul Județean, vreo 5000 de voturi. Odată cu intrarea noastră, cam 70 % din fostul PUNR, liberalii au crescut brusc la 17.000 de voturi. În numai șase luni. Așa am crescut noi PNL Mureș, așa am făcut primul parlamentar liberal după 67 de ani, Eugen Nicolăescu! Noi l-am făcut și el ne-a făcut după aia invers! PUNR a relansat PNL! Atât de bine l-am relansat că în 2004 am scos trei parlamentari!”

Rep.: Dar de ce ați plecat de la liberali?

D.G.: Liberalii mureșeni au fost apoi motorul Alianței DA, în 2004, pentru că PD-ul de atunci însemna la acea vreme cam 5 % din acea coaliție. Dar mizeriile și degringolada, setea de putere și prostia unor oameni care au ajuns peste noapte în funcții, m-au determinat să plec din PNL. Am ajuns la mare harță cu ei… În 2008, nemaisuportând gesturile lor, împotriva firii, împotriva legii, câteodată, toate făcute cu aportul substanțial al lui Eugen Nicolăescu, am cedat și am demisionat din PNL. Ajunseserăm că acești tineri care conduceau județul să fie atât de mulți încât dezechilibrau partidul. Eu sunt un promotor al tineretului să știți, dar să nu-i aruncăm deoparte pe cei care au experiență și au muncit pe brânci pentru PNL! Eu am fost „tata” lor acolo, pe mulți i-am luat de mici și i-am crescut politic, inclusiv pe fostul prefect Dobre. L-am crescut și protejat, știe el mai bine. Inclusiv la alegerile pentru președinția PNL Târgu Mureș, în 2001, când veneam în mașina mea de la Sighișoara și m-a rugat să-l susțin cu oamenii mei și am făcut-o. Să-și amintească!”

Rep.: Concret, de ce nu v-ați înțeles cu Nicolăescu și Dobre?

D.G.: Nu m-am înțeles cu ei, e adevărat. Nicolăescu, ca să poată controla mai bine filiala și să fie nestingherit de deciziile bătrânilor și greilor din partid, Toșa, Giurgea, Puiu Pop, Mailat, Antonie, Doru Oprișcan, Poruțiu, a început să ne marginalizeze. Punea în funcții tineri pentru că aceștia îl ascultau orbește. aaFaci cum spun e bine, nu faci te dau afară!AA Amintiți-vă oamenii pe care i-a promovat în funcții de conducere: Ciprian Dobre, Marius Ichim, Akos Mora, Victor Mora. Pe primul l-a făcut prefect și știe el foarte bine cum a ajuns prefect!

Rep.: …cum a ajuns prefect?

D.G.: Doar cu sprijinul meu, pentru că i-am dat o informație într-un moment când altcineva era împins să fie prefect, bineînțeles, după renunțarea lui Mailat, pe motive medicale. Era cât pe ce să iasă un alt coleg de-al nostru și eu l-am informat pe Dobre… Stătea aici, în birou, pe scaunul ăla și mă asculta. I-am spus și apoi am făcut o construcție ca să ajungă el prefect. A obținut 13 voturi din Birou, ceilalți doi contracandidați obținând 5, respectiv 3 voturi. Dacă nu-i dădeam această informație, era deja aprobat altcineva de către Mona Muscă, un greu al partidului pe atunci. Dar cu informația pe care i-am dat-o și cu lucrătura pe care i-am făcut-o eu a ajuns Dobre prefect. Ca la final, înainte de a pleca eu din partid, când cineva l-a întrebat aaDar cu Doru Giurgea ce faceți? Pe ce listă îl puneți, la CL la CJ?AA, Dobre a răspuns: aaDar cine e Doru Giurgea?AA Vă dați seama, eu care l-am crescut de mic! L-am făcut președinte la municipiu, prefect, l-am apărat când Nicolăescu, împreună cu frații Mora, în aprilie 2007, a vrut să-l execute, la un restaurant unde am fost convocați toți vicepreședinții filialei, plus Dobre. A vrut să-l execute pentru că nu răspundea comenzilor fraților Mora, de ordin economic, pe diferite lucrări. Singurul care i-a ținut spatele am fost eu. I-a spus: aaMăi, Cipri, ne-am gândit să te avansăm la București, secretar de stat la Ministerul de Interne, sau la Justiție!AA Eu i-am zis: aaBine, măi omule, da cum să faci chestia asta? O faci de capul tău, fără să ne întrebi și pe noi, cum ar fi normal? Și prefect pe cine punem?AA aaPăi… vedem noi pe cine!AA mi-a răspuns. Toți au rămas muți! Am fost singurul de acolo care i-a luat apărarea lui Dobre, am zis că-i tânăr, că a făcut ceva, că se zbate, i-am ținut spatele și în concluzie nu l-a schimbat.”

Rep.: Dar când ați decis să părăsiți corabia?

D.G.: Eu am avut o discuție cu Dobre, i-am zis că se merge pe un drum greșit. Unul dintre momentele în care s-a greșit foarte tare a fost când într-o ședință de partid Akos Mora m-a făcut golan. Eu, la 50 de ani, eram făcut golan în fața tuturor, pentru că avusesem curajul să organizez o întâlnire neoficială cu toți liderii PNL Mureș pentru a discuta încotro mergem. aaEugene, spune-i să-și ceară scuze!AA i-am solicitat lui Nicolăescu. aaCere-ți scuze!AA a spus Nicolăescu. Ä‚sta a zis că nu-și cere și atunci Eugen a urlat la el: aaCere-ți scuze, măi!AA Mora a zis aaBine, n-a fost golan ci a lucrat golănește!AA. De acolo a plecat totul, plus scânteia când l-am apărat pe Dobre. Când i-am spus lui Dobre că lucrurile nu merg bine mi-a recunoscut că așa e, dar a zis că nu poate face nimic pentru că în 20 de minute ar fi schimbat din funcție. Și atunci am făcut eu niște acțiuni cu Liga Aleșilor Locali, am luat niște primari de-ai noștri și i-am dus prin țară, la acțiunile Ligii, pentru a socializa, a închega un grup pentru binele partidului. Văzând că în jurul meu se adună oamenii, lui Nicolăescu i s-a băgat în cap că vreau să-i iau locul. Ceea ce nu mă interesa. La un moment dat convocasem o Adunare Generală a Ligii și Marius Ichim îi suna pe primari să nu participe. Și așa au apărut tensiuni între mine și Biroul Politic. Am ajuns să fiu dat afară din biroul prefectului…Atunci m-am hotărât să plec la PDL, un partid unde m-am regăsit cu foarte mulți liberali, Antonie, Filimon, Poruțiu, Oprișcan…“

Rep.: N-ați ajuns nici primar la Târgu Mureș, cu PNL, nici primar la Ungheni cu PDL, nici deputat…Eșecuri personale, sau de partid?

D.G.: Nu, nici de partid nici personale.. Eu cred că au fost succese, mai puțin candidatura mea la Primăria Târgu Mureș în 2004, pe care nu mi-am dorit-o absolut deloc. Atunci am fost desemnat candidat de primar într-o duminică, după ce în ședința de Birou Județean de sâmbătă nu se ajunsese la nicio înțelegere. Unii voiau să avem candidat, alții nu. Eu am întârziat duminică dimineață la ședință și pe când am ajuns se hotărâseră deja: aaDorule, felicitări, ești candidatul PNL!AA, mi-a zis un coleg când am intrat pe ușă. Așa, fără să mă întrebe nimeni, fără să știu… După parlamentări îndelungi, mi-au spus că e o sarcină de partid și nu pot refuza. Ok, le-am răspuns, dar le-am cerut să fiu măcar ajutat în campanie. Au zis bine, dar nu m-a ajutat nimeni cu nimic. Mi-am făcut campania singur, cu banii prietenilor și ai cunoștințelor. Cu candidatura la Ungheni mi-am câștigat respectul în PDL, am reușit să obținem 7 consilieri locali, până atunci partidul nostru nu avusese niciodată vreunul. La deputăție a fost din nou o sarcină de partid, am fost pe un Colegiu majoritar maghiar, era clar că nu aveam nicio șansă. Dar am scos un scor destul de bun, care a ajutat echipa.”

Rep.: Ați vrut acum 4 ani șefia STTM, la împărțeala de acum spre ce vă orientați? STTM ori RAR?

D.G.: Eu nu aș vrea să ajung într-un loc unde nu mă pricep și nici nu insist să ajung undeva neapărat. Dar dacă merg undeva merg cu scopul de a face treabă. La STTM m-aș simți ca acasă, sunt pe domeniul meu, la fel la RAR. Bineînțeles că președintele Florea ne-a întrebat cam unde am vrea fiecare iar eu i-am spus că dacă o fi să merg undeva aș vrea acolo unde sunt specialist.”

Rep.: Caracterizați printr-un singur cuvânt persoanele: Dorin Florea, Ciprian Dobre, Lokodi Edita…

D.G.: „Florea, sufletist! Dobre, periculos! Lokodi, sinceră!”

A consemnat Alin BOLBOS