Elitele intelectuale și modernizarea României

Organizat săptămâna trecută de Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș și Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai”, simpozionul cu tema „Elitele intelectuale și modernizarea României” a reprezentat pentru participanți un fructuos schimb de idei, dar și de dezbateri ample pe marginea fenomenului formării elitelor intelectuale, precum și a rolului acestora în societatea românească modernă.

În ultimii 20 de ani – prin cercetările pe care le-a inițiat și încurajat pe această temă – Universitatea „Petru Maior” s-a definit ca un important centru de studiere a istoriei elitelor intelectuale. Acest fapt a fost dealtfel evidențiat și de participanții la simpozion, tineri doctoranzi și cercetători ai acestui fenomen și care, la această manifestare au reprezentat atât Universitatea „Petru Maior”, cât și alte centre universitare precum Institutul „Gheorghe Șincai”, Universitatea Central Europeană de la Budapesta, Universitatea din Pittsburg, Centrul de Studii Avansate de la Sofia și Academia de Studii Economice din București.

Intelectualii, generatori de schimbare

Plecându-se de la remarca lui Eugen Lovinescu referitoare la faptul că societatea românească modernă este rezultatul interferențelor, dar și al influențelor exercitate de cultura occidentală, în cadrul prezentărilor, dar mai ales al dezbaterilor purtate cu ocazia acestui simpozion, a reieșit faptul că intelectualul, un produs cultural, dar totodată și un generator de cultură, poate și trebuie să reprezinte în anumite momente istorice un element care inițiază schimbarea, inclusiv în plan politico-ideologic. S-a plecat de la exemplele concrete oferite de istoria secolului al XIX-lea derulată în spațiul românesc. Un interesant expozeu a susținut Răzvan Pârâianu, lector universitar în cadrul Universității „Petru Maior”. Referindu-se la intelectualii români din Imperiul Austro-Ungar, Pârâianu a menționat rolul acestor „marginali” – elită culturală și politică – și care, în opoziție cu politica oficială, au promovat schimbarea, ei fiind promotorii ideii naționale, dar totodată, ei fiind și cei care, cu foarte mult curaj și-au asumat consecințele juridice ce decurgeau din gestul lor politic, un exemplu în acest sens fiind de fapt și procesul memorandiștilor din anul 1894.

Un proiect mai mare care să

însumeze proiectele mai mici

În cadrul dezbaterilor, ideea dezvoltată de Pârâianu a fost preluată și nuanțată de Cornel Sigmirean, prof. univ dr. în cadrul Universității „Petru Maior”. Vorbind despre mișcarea națională din Transilvania secolului al XIX-lea, acesta din urmă a ținut să precizeze faptul că „majoritatea intelectualilor activiști ai mișcării proveneau din mediul ortodox, pe când intelectualii pasiviști proveneau din mediul greco-catolic, ori această stare de fapt se poate explica și prin faptul că intelectualii greco-catolici, în general, erau bine integrați în structurile de putere.” O interesantă inițiativă a avut Anca Șincan, drd. în istorie, cea care a susținut proiectul integrării prezentărilor susținute de participanți într-un proiect mai mare de cercetare și care să aibă ca idee centrală necesitatea formării și promovării elitelor intelectuale, factor activ al progresului socio-cultural și economic. A fost un simpozion eliberat de orice inhibiții, iar prezentările au fost însoțite de dezbateri pe măsură. Într-o vreme sufocată de impostură intelectuală și de false elite ajunse în posturi de conducere și decizie, semn al unei evidente crize morale, această dezbatere a reprezentat o oază de speranță, având în vedere atât vârsta celor prezenți, dar și sfera lor de interes.

Nicolae BALINT